Downloaded 13 times
![154 O S O C O T te A îiÂ
Sau în scurt pe Eparhii î
Eparhia: Ungro-Vlahiei
Dâmboviţa parohii vacante 2
Ialomiţa . 8
Ilfov 1 8
Muscel - 1
Prahova „ 8
Teleorman n 10
Vlaşca 9
Eparhia Moldovei şi Sucevei
Botoşani parohii vacante 4
Do ohoiu 1 2
laşi „ 14
Neamţu 7
Suceava 4
Eparhia Râm. Noul Severin
Dolj parohii vacante 11
Gorj » 13
Mehedinţi | 9
Romanaţi ». 6
Vâlcea 3
Eparhia Romanului
Bacău parohii vacante 2
Putna n 17
judeţe avem următoarele
Roman parohii vacante 10
Tecuciu I « 7
..Eparhia Buzăului
Buzău parohii vacante 12
Râm. Sărat „ ,·· 15
Eparhia Argeşului
Argeş parohii vacante 5
Olt I | 9
Eparhia Huşilor
Fălciu parohii vacante 6
Tutova „ „
Vaslui „ „ |·-
Eparhia Dunării-de-Jos
Brăila parohii vacante 8
Constanţa „ » 8
Covurlui „ » 2
Tulcea „ „ 14
Prin urmare în :
Eparhia Ungro-Vlahiei avem 50 vacante
Moldovei -şi Sucevei . 31
. Râm. N. Severin . 42
Romanului - 36 9
Buzăului . 27 m
Argeşului „ 14 „
Huşilor - 27
. Dunărei de ]os * 32 0
Tolal . .-559 ” parohii
V.
Din aceste tablouri rezultă, că In r întreaga ţară avem
257 parohii rurale vacante. Numai încape Îndoială, că a-
ceastă situaţie dă loc la nemulţumiri şi îngrijeşte pe cei cu
răspundere. Trebue însă, să fim drepţi şi să recunoaştem,](https://image.slidesharecdn.com/19142-150410003834-conversion-gate01/75/1914-2-66-2048.jpg)
Uploaded byDalv Alem
1914 2
Documentul conține o scrisoare adresată înaltului ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, în care se face referire la bucuria Învierii și la unitatea în credință. Se discută despre interpretările cărții 'Cântarea cântărilor', abordându-se perspectivele istorică, mistică și alegorică, precum și respingerea interpretărilor ce minimizează caracterul sacru al textului. Îndemnul este ca această sărbătoare să fie onorată prin aducerea de laudă și rugăciune pentru unitatea și fortificarea comunității creștine.
1914 2
- 1. ■NUL XXXVIII No.2. Mal 1914 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ REVISTĂ F E R IO b lC fl ECLESIASTICfl A SFÂNTULUI SINOD AL SFINTEI BISERICI AUTOCEFALE ORTODOXE ROMÂNE I ' B L I O T B C A I M itro p o lii Moldova bucovinei A C T E O F IC IA L E I------ -- T u |J 1IJ M~ Scrisoarea Sanctităţei Sale Patriarhului ecumenic al Ierusalimului către I. P. S. Konon Mitropolitul L ngro-Vlahiei Primat al României în care răspunde la .felicitările de Sfintele Paşti. Άριθμ. Πρωτ. | No. 681. 681 t ilovt£p6TaT£ καί Σεβασ-1 înalt Prea Sfinţite şi Prea μιώτατε Μητροπολΐτα Ούγ-!Venerabile Mitropolit al Un- - Έ. γρο-Βλαχίας και Πρόεδρε!gro-Vlahiei şi Preşedinte al J τής ?Αγίας καί Τέρας Συ-; Sfântului şi sfinţitului Sinod al τής έν Ρ<ομουνίο(. 'Αγιω-1 Prea sf. Biserici din România, τά~ης Εκκλησίας, έν Χριστφ, mult iubite frate In Hristos t<»> θεφ, λίαν αγαπητέ αδελφέ Dumnezeu şi conliturghisitor al ws. συλλειτουργέ της Η μ ώ ν Με-1modestiei (smereniei) Noastre, τρΙότητος Κύριε Κόνων. Την'Domnule Domn Konon, îm- Ι’μετέραν περισπουδαστον Ή- jbrăţişând pe Prea Venerabili- PÎV Σεβασμιότητα έν άγίψ φι-ίtatea Voastrâ cea mult scum - Αν ματι περιπτυσσόμενοι, ήδέως pă Nouă cu sărutare sfântă, Şţf-θσαγορευομεν. |cu dragă inimă Vă salutăm. Πάντα πεπλήρωται οήμερον I^ Astăzi, toate s’au umplut de ■Ιίτός, ουρανός τε καί γη καί lumină, cerul şi pământul şi καταχθόνια. Άνέστη γάρ εκ Itoate cele de sub pământ. Τάφου τριήμερος ό Κύριος Căci a înviat a treia zi din ή·λών καί Σωτήρ, τον Άδαμί Mormânt, Domnul şi Mântui *αγγενή συναναστήσας καί τφ Itorul nostru, Înviind împreună *,3μφ παντί εύφροςυνην αίώ-jpe Adam cu tot neamul si a
- 2. 90 ACTE OFICIALE νιονχαρισάμενος. Τ ή ς χαράς | δή ταύτης καί τής πνευματικής άγαλλιάσεως επί τή μεγάλη ταύτη και πανεορτψ καί φω- ταυγεί ήμέρ^ 'Ημείς μάλιστ' ά- πολαυοντες, οί, θείψ έλέει, ήςι- ωμένοι διακονεΐν τφ Κυρίφ, ενθα το μέγα καί άπερινόητον τετέτ λεσται τής Ά ναστάσεως θαύμα, παννυχίους μέν ήσαμεν τάς φ - δάς τφ Νικητή του θανάτου I καί τής ΰο ή ς Χορηγφ μετά πάντων τφν «έκ Δυσμών καί Βορρά καί θαλάσσης κά ιΈ φ α ς» συνεληλυθότων ευσεβών προσ κυνητών, κύκλω αύτοϋ του Ζωο-1 δόχου Μνήματος, οθεν ωραίος δικαιοσύνης ήμΐν ελαμψεν νΙ1-1 λιος, την θείαν δ’εΐτα επ’αύτοϋ καί άναίμακτον έπιτελέσαντες θυσίαν άσμενοι καί έν αγάπη έμνημονευσαμεν τοϋ τίμιου ονό ματος τής Τμετέρας λίαν Ή- μίν αγαπητής καί περισπουδάσ- του Σεβασμιότητος. "Ηκοντες δέ νϋν περιχαρείς άπο Σιών τής άγιας εις νοεράν Αυτής έπίσκεψιν, έν φιλήματι μέν άγίφ Λύτην περιπτυσσό- μεθα *καί άπο καρδίας Αυτή «Χρίστος Άνέστη* εύαγγελι- ζόμεθα καί συγχαίρομεν Αυτή καί συνευφραινόμεθα, ο τι το κράτος "Αδου καταλέλυται καί ίωή ήμΐν δεδώρηται αιώνιος, όλοθυμως δέ τού ‘Λναστάντος dăruit lumii întregi bucuria cea veşnică. De această bucurie şi ve selie duhovnicească în aceâstâ zi mare, plină de sărbătoare şi prea luminată fiind cuprinşi mai ales şi Noi, cei carilne- am învrednicit cu mila Dum- nezeească, ca să slujim Dom nului, aici unde s’a săvârşit Minunea, cea mare şi necu prinsă de minte, a învierii, am cântat Biruitorului morţii şi Dătătorului de viaţă, cân tările de toată noaptea îm preună cu toţi binecredincioşii închinători, cari s’au adunat «dela Apus şi dela Nord de ila mare şi dela Răsărituri» în Ijurul chiar Mormântului celui isvorîtor de viaţă, de unde ne-a strălucit nouă Soarele cel frumos al dreptăţii; apoi săvârşind deasupra lui jertfa cea dumnezeeascâ şi fără de sânge, bucuroşi şi cu dragoste am pomenit onoratul nume al înalt Prea Sfinţiei Voastre cel iprea scump Nouă. Iar acum venind plini de bucurie din Sionul cel Sfânt întru vizitarea spirituală a înalt jPrea Sfinţiei Voastre, Vâlsâ- rutăm cu sărutare sfântă şi V ă bine vestim din inimă: «Hri- stos a înviat» şi ne bucurăm şi ne veselim împreună cu !Voi, pentrucă puterea Iadului I s'a sdrobit şi Nouă ni s’a dă- :Iruit viaţă veşnică.
- 3. ACTE OFICIALE 91 Εωτήροςδεόμεθα δαψιλεύειν I Λύτη ύγιείαν, ειρήνην καί δλβον έν άγαθόίς χαί καταξιούν Αυτήν Ε^ηΟο^ύνως έορτά£ειν την λαμ- προφόρον ’Ανάστασιν έφ’ό, τι Ι^λείστας ενιαυτών περιόδους, αλώς εις στερέωσιν τών ά-1 fcmov του θεοϋ Έχχλησιών συμ- Ηάλλουσαν καί πλουσίως τήν Βοτηρίαν του έγχεχειρισμένου I Αύτη λαού τφ θεφ χαί Πατρί προσάγουσαν καί εις δόξαν συν τελούσαν τού Παναγίου καί Πα- *νυμνητου Αυτού ’Ονόματος. ■Άςιούντες δ’ αδελφικώς με- Βιδοθήναι τάς άδελφικάς Έ μών ι έ» Χριστφ προσρήοεις τοίς συγ- I κβοτούσι τήν περί Αυτήν αγίαν ινχαί ίεράν Σύνοδον Ιΐανιερωτά- καί άγαπητοίς άδελφοις, ;%εριπτυσσόμε6 άύθις Αυτήν άπο ι |Λαρδίας έν Χριατφ Άναστάντι| και.διατελούμεν. ^ Εν τ^ Άγί^ ΙΙόλει 'Ιερου σαλήμ 191+ "Απριλίου 6 . Τής περισποοδάτοϊ> καί λίαν ήμΐν ||(ριλϊ}μένης Αδτένής Σεβασμιότητος H αγαπητός έν Χριστφ αδελφός χαί όλως πρόθυμος t *0 Ιροσολυμενης Δαμιανός. Şi ne rugăm din tot sufletul Mântuitorului celui ce a înviat ca să Vă dăruiască multă să nătate, pace şi fericire Intru Icele bune, şi să Vă Învredni cească ca să sărbătoriţi cu deplină bucurie strălucita În viere întru mulţi ani dearân- dul, muncind cu tărie tntru întărirea sfintelor Biserici ale lui Dumnezeu, şi conducând cu bogăţie mântuirea poporu lui încredinţat Vouă de către Dumnezeu şi Tatăl, şi desă vârşind întru mărirea Prea sf. şi pururea pomenitului Său nume, Aşa dar rugându-Vă a îm părtăşi frăţeşte salutările Noa- lstre frăţeşti în Hristos şi iu biţilor Noştri fraţi Prea Sfin ţiţi, cari compun Sfântul şi sfinţitul Sinod din jurul Vos tru, iarăşi Vă îmbrăţişăm din inimă intru Hristos Cel ce a înviat şi rămânem. In sfânta cetate Ierusalim 1914, Aprlie 6. Al înalt Prea Sfinţiei Voastre mult venerabile şi mult iubite, ;· iubitor in Hristos frate şi cu totul devotat ' f Dai i i ian al Ierusalimului.
- 4. Interpretarea Cărţii. Cântarea cântărilora fost de cu vreme obiectul multor şi felurite explicaţiuni şi Interpretări. Mai ales părinţii bi sericeşti au căutat Întotdeauna să scoată din cuprinsul acestei cărţi numai spirit cucernic şi refiecţiuni cât se poate de pioase. Fără a neglijâ sensul principal, s’au preocupat în deosebi să tragă de aci Învăţături morale, pentru folo sul instructiv al spiritului creştinesc. In timpurile mai mo derne şi cu deosebire In secolul al XVII-lea, s’a pus mare silinţă, ca să se strângă cât mai mult Înţelesul scrierii şi s’a căutat chiar să se vadă dacă nu cumvâ n’ar există un fond istoric, care să servească de bază la o doctrină mult mai Înaltă, cum spre pildă se găseşte tn parabolele Mân tuitorului. In sfârşit, exagerând, ca de obiceiu de altfel, importanţa acestui pretins sens istoric, interpreţii protes tanţi au sfârşit prin a nu mai vedeâ In cuprinsul Cântării Cântărilor alt Înţeles, decât cel .istoric. Cunoaştem trei feluri de interpretări In această direcţie şi anume: istorică, mistică şi alegorică. I. Interpretarea istorică şi exclusiv literală. Cei census- ţin această interpretare pretind că Cântarea Cântărilor ar fi un epitalam, prin care se sărbătoreşte fie unirea lui So lomon cu fiica regelui Egiptului sau cu Sulamita, fie unirea
- 5. INTERPRETAREA CÂRŢJI 93 unuipăstor cu o păstoriţă; în tot cazul o unire curat o- menească. Este vorba de o nuntă în strictul Înţeles al cu vântului. Această interpretare fix dată la iveală, probabil sub influenţa Saduceilor din epoca Mântuitorului. Rabinul Akiba combate cu străşnicie această teorie, declarând car tea In chestiune de foarte sfântă şi susţinând că nici o zi n’a fost mai preţioasă şi măreaţă, decât aceea când po porul Israel a primit-o ca atare şi că nici un israilit nici odată nu s’a îndoit de sfinţenia sa. Mai târziu, Teodor de Mopsuestia pretinde că Solomon ar fi scris Însuşi Cân tarea Cântărilor cu intenţiunea de a atenuâ întru câtvâ im popularitatea căsătoriei sale cu fiica faraonului sau cu Su- lamita. Conciliul al cincilea ecumenic a respins această in terpretare şi a certat pe autorul ei, pentru cutezanţa şi uşurinţa ce a avut de a seri cuvinte aşâ de supărătoare pentru urechile oricărui bun creştin. Câţivâ eretici de prin secolul al IV şi-au Însuşit modul de a vedeâ al lui Teodor de Mopsuestia şi i-au răspândit părerea. Cu toate acestea, ideea n’a prins deocamdată şi ea nu reapare decât în seco lul al XVI, In timpul Reformei. Mai în urmă această părere a fost îmbrăţişată şi susţinută de anabaptişti. Renan, în «Istoria poporului israilit> şi în «Studiu a- şupra Cântării Cântărilor* susţine că scrierea de care ne ocupăm este compusă cu mult mai târziu de epoca lui Solomon şi că este un pamflet, Îndreptat contra regelui Solomon, care devenise odios în ochii supuşilor săi, pen tru cheltuelile nemăsurate pe care le făcuse. & Interpretarea istorică este cu totul departe de a fi pri mită, pentru mai multe motive: 1) Israiliţii niciodată şi în nici o vreme n’au privit car tea în acest Înţeles, după cum am văzut şi din energica protestare a rabinului Akiba. De altfel ei nici n’ar fi ad mis în numărul cărţilor sfinte o scriere cu caracter exclu siv profan. 2) Interpretarea pur istorică este cu totul ne
- 6. 9 4 INTERPRETAREACĂRŢII cunoscută tradiţiunei creştine. Afară de aceasta, felul acesta de interpretare ne-ar forţă sau mai bine zis ne-ar obligă să admitem în scriere o mulţime de incoerenţe, care ar fi putut isbi atât pe cei din trecut, cât şi pe cei de mai târ ziu şi nu le ar fi permis să creadă nici în unitatea, nici în inspiraţiunea scrierii. Ca exemplu ne-ar puteă sluji cap. V, I, 2; VIII, 8 ; IV, 9, 10, 12., unde soţia poartă numele de soră; căci, învederează cu drept cuvânt sf. Ieronim, cine cu noaşte bine înţelesul şi valoarea termenilor ebraici ştie că acest cuvânt exclude orice bănuială de o dragoste lumească. Pe lângă aceasta, nu se poate raportă la fiica regelui E- giptului următoarele: a) Soţia s’a născut sub un măr, Cânt. VIII, 5; dânsa priveşte şi admiră viile sale, I, 5; ea paşte turma caprelor sale, în tovărăşia altor păstori, I, 7; aleargă prin tot oraşul în timpul nopţii, ca să-şi găsească bărba tul, III, 2, 3; este bătută de oamenii gărzii, V, 7; ţot dânsa îşi conduce soţul chiar în casa mamei sale, III, 4. 3. Aceste nepotriviri şi incoerenţe sunt spuse şi lui A- bisag, Sunamita, cu care s’au făcut încercări să se identi fice numele de Sulamita. Solomon n’aveâ trebuinţă să o urmărească şi să o caute la via sa, fiindcă dânsa eră în haremul lui David, de unde nu puteă să iasă, nici chiar prin fugă. * 4. Incoerenţe de acelaş fel se opun şi ipotezei, care vreâ să vadă în Cântarea Cântărilor o scriere cu tendinţe pentru o înaltă doctrină şi multe altele. Dar, pe lângă toate acestea, mai trebue să adăogăm că, dacă am primi interpretarea istorică şi literală, atunci scrie rea noastră ar puteă uşor să fie supusă la acuzaţiuni de imoralitate. Dovezi de alegorii avem destule în sf. Scrip tură, şi de aceea cei vechi nu permiteau cetirea cărţilor sub ale căror aşcunzători de idei se găseâ cu totul altcevâ decât aceea ce spuneâ litera, celor cari nu aveau o etate in care mintea pătrunzătoare nu aveâ posibilitatea să ju-
- 7. INTERPRETAREA CÂRTII 95 dece şi să priceapă fondul, iar nu forma. In această pri vinţă Origen se exprimă în modul următor: «Cel ce n’a renunţat încă la plăcerile vieţii materiale şi n'a putut încă trece în domeniul curat sufletesc, îl sfâtuesc, de a se abţine cu totul dela cetirea unor asemenea cărţi şi a celor ce stă scris lntr’însele. Se zice că aceeaşi normă se urmă şi la vechii Israiliţi. Nimeni nu puteă să citească această carte, daca nu trecuse în etatea matură. Sf. Ieronim afirmă şi dân sul acest lucru. Prin urmare, dacă nici vorbă nu poate fi de aşa ceva atât la vechii Israiliţi, cât şi la Creştini, trebue cu totul exclusă posibilitatea unei interpretări istorice şi literale şi căutat un alt drum. B 2) Să consultăm şi interpretarea mistică ! r Acest mod de a vedea este împărtăşit de acei autori, cari adm it deodată în «Cântarea Cântărilor» un înţeles li teral şi un înţeles mistic, cel dintâiu raportându-se la că sătoria lui Solomon, iar al doilea la unirea lui Hristos cu Biserica. în secolul al XII-lea, Honorius este cel dintâiu care susţine această interpretare şi ideea sa a fost reluată în socolul al X V I de Jansenius. Bossuet, Calmet şi câţiva protestanţi moderni ca Delitzsch, Zokler şi alţii varbesc în scrierile lor respective de această interpretare. Felul acesta de interpretare nu merită desaprobarea ce lui precedent, dar nici nu poate fi susţinut cu vreun te- meiu de o valoare oarecare, fiindcă, după cum am văzut în altă parte, cuprinsul cărţii nu poate să aibă înţeles li teral şi istoric. Este foarte greu de a luă în sens mistic to t ceeace nu poate fi înţeles literal. Este drept că se pro cedează astfel în profeţii, dar când se părăseşte terenul în ţelesului literal propriu, se face din cauza sublimităţii ter menilor care n’ar puteă fi înţeleşi luaţi în mod literal. In «Cântarea Cântărilor» nu găsim nimic de felul acesta. Detaliile, care ar trebui să fie interpretate în mod mistic, sunt tot aşâ de simple ca şi acelea cărora s'ar voi să li
- 8. se dea ointerpretare literală. Nu este aci sublimitatea ter menilor sau expresiunilor, care îndeamnă pe interpreţii a- depţi ai acestei teorii să procedeze astfel; ci dificultatea •cea mare, pe care o întâmpină în ajungera scopului. Cea mai simplă logică nu îngăduie admiterea acestui sistem, fiindcă interpretarea tşi are legile ei, dela care nu se poate depârtâ prea mult, fără pericolul de a rătăci. Cea mai fină ingeniozitate îşi lasă firile de aţă albă prea vizibile în chesti uni de felul acesta. Dovada s'a făcut în terenurile literare fără trecut studios, unde autorul şi-a dat părerea după fe lul său de a gândi, care a fost primit ca verosimil deo camdată, avându-se în vedere autoritatea autorului, dar ale cărui păreri au căzut cu glorie, când cercetările minu ţioase au descoperit sursele şi înţelesurile fundamentale. Interpretarea alegorică. Este singura care a fost admisă de întreaga tradiţiune judaică şi cea creştină, cu excep- ţiunea unor oarecare partizani ai înţelesului literal şi mis tic. Iată cum se exprimă sfinţii părinţi în această privinţă: «Această carte trebue să fie înţeleasă in sens spiritual, adică în Înţelesul unirii Bisericii cu Iisus Hristos, sub nu mele de soţie şi bărbat, şi de o unire a sufletului cu cu vântul divin............. Prin bărbat trebue să Înţelegem pe Hristos, şi Biserica este soţia candidă, fără pată». Acestea ni le spune Origen, «Prin soţie sfânta Scriptură înţelege Biserica şi chiar Hristos o numeşte astfel* Teodoret în Cântarea Cântărilor. Sfântul Grigore de Nisa sj)une că în ce e scris se înţelege o căsătorie, dar în Interpretare se vede unirea sufletului omenesc cu Dumnezeu. Iar sfântul Ieronim se exprimă în chipul următor: «Solomon uneşte Biserica cu Hristos şi cântă dulcele epitala al acestei că sătorii sfinte*.. «Cântarea Cântărilor este bucuria spirituală a sfintelor suflete pe care o manifestă la nunta regelui şi a reginei cerului, adică la nunta lui Hristos cu Biserica. Dar această bucurie este acoperită cu învelişuri alegorice, pen- 96 INTERPRETAREA C Ă R Ţ I I ____________
- 9. tru a redadorinţele mai înfocate şi descoperirea mai plă cută, la apariţiunea bărbatului şi a soţiei» Augustin în «De civitate Dei*. Acest înţeles sau această interpretare n’a fost imaginată Intr’un chip arbitrar de diferiţii interpreţi după vremuri. 1) Este sau se găseşte o temelie solidă în numeroasele |pasage ale Vechiului şi Noului Testament, care prezintă raporturile lui Dumnezeu cu poporul său sub imaginea că sătoriei. Cetindu-se psalmul 44, acest adevăr apare în toată Întregimea. In Osea II, 19, 20, 23 găsim: «Şi nu te voiu logodi în etern; Da mi te voiu logodi în drept şi dreptate, în iubire şi îndurări; Da mi te voiu logodi în drept şi dreptate, tn iubire şi îndurare; Da mi te voiu logodi în credinţă, şi vei cunoaşte pe Iehova......... Şi o voiu semănâ pentru mine in ţară, şi mă voiu îndură de cea fără indurare, şi voiu zice către poporul meu: Poporul meu eşti, şi el va zice: «Dumnezeul meu eşti». Inleremia II, 2 cetim: «Du-te şi strigă in urechile Ierusalimului zicând: Aşa zice Iehova: . Adusu-mi-am aminte de tine, de credincioşia ta tn tine reţea ta, de iubirea din timpul logodnei tale. Când ai ve nit după mine în pustiu, intr’un pământ nesemănat.» In Ezechiel XVI, 8— 14 întâlnim următoarele: «Atuncea trecut-am pe lângă tine şi te-am văzut, iacă vârsta ta eră vârsta iubirei; Şi întinzându-mi vestmântul asupră-ţi, aco- perit-am goliciunea ta, şi juratu-m’am ţie şi am intrat în legământ cu tine, zice Iehova, Domnul; şi ajuns-ai a mea. Şi te-am scăldat in apă, am spălat sângele tău depe tine, şi te-am uns cu oleiu; Şi te-am îmbrăcat cu vestminte împestriţate, te-am Încălţat cu sandali de piele de viţel de mare, te-am încins cu in subţire, te-am îmbrăcat cu mă tase; şi te-am împodobit cu scule; Pus-am brăţele pe mâi nile tale şi salbă pe grumazul tău; Pus-am inel in narea ta şi cercei in urechile tale şi cunună frumoasă pe capul tău. Aşâ ai fost împodobită cu aur şi argint, şi vestmin- ’ ____________________ INTERPRETAREA CĂRŢII 97
- 10. 98 INTERPRETAREA CĂRŢII teletale erau de in subţire, de mătase şi veştminte îm pestriţate; Mâncat-ai floarea făinei. miere şi oleiu, şi fă- cutu-te-ai frumoasă foarte, foarte; Şi ai ajuns a fi doamnă». Mântuitorul este deasemenea foarte des prezentat ca soţ, iar Biserica ca soţie şi în Noul Testament. Să cităm ase menea locuri: «Şi Iisus le-a zis: Au doară pot nuntaşii să bocească, pe cât timp mirele este cu dânşii? Insă vor veni zile, când se va luă mirele dela dânşii şi atuncea vor posti». Math. IX, 15. Tot aci se poate cită parobola celor zece fecioare, pe care n’o mai reproducem, fiind în deobşte cunoscută. Mai departe: «Cel ce are mireasă, mire este; iar amicul mirelui, care stă şi’l ascultă, se bucură foarte de vocea mirelui, deci această bucurie a mea s’a împlinit», loanlll, 29. . . . Căci bărbatul este cap femeei, precum şi Hristos este cap Bisericii; şi acesta este mântuitorul cor pului. Deci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa să se supună şi femeile bărbaţilor lor în toate.................... Pentru aceea va lăsă omul pe părintele său şi pe muma sa şi se va lipi de femiea sa şi vor fi amândoui un corp. Mare este taina aceasta; iară eu vorbesc de Hristos şi de Biserica» Efeseni V, 23, 25, 31, 32............. — Căci vă iubesc cu dumnezeeascâ râvnă, fiindcă v-am logodit unui bărbat fecioară curată, ca să vă pun înain tea lui Hristos. II Corinteni XI, 2. «Căci Domnul Dumnezeu Atotputernicul s’a făcut rege. Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-i dăm onoare; căci a venit nunta Mielului şi femeea lui s’a gătit şi s’a dat ei, ca să se îmbrace cu in subţire, curat şi strălucit, căci i- nul este dreptatea sfinţilor. Apocalipsul XIX, 7, 8 ». 2). Unirea sau legătura soţului şi soţiei fiind dintre cele mai alese şi intime, ce se stabilesc sau ce se găsesc pe pământ intre creaturi, nu este de mirat dacă admitem că Însuşi Dumnezeu a voit să se poată servi de acest sim bol, pentru a face să se pună mai mult tn evidenţă le
- 11. gătura intimă aMântuitorului cu omenirea regenerată, sau că El a voit să se adreseze la sentimentele cele mai pa sionate ale inimei omeneşti, pentru ca să deâ nota cea mai justă a nemărginitei sale dragoste către opera mâini- nilor sale. ' Pornind nu din o erudiţiune extraordinară, ci mai mult dintr’un instict inspirat, sfinţii părinţi, cari aveau atâta credinţă şi atâta dragoste către Cel atotputernic, au pri- ceput mai bine decât toţi savanţii după vremuri sensul alegoric al scrierii ce ne interesează. Adevărul nu se gă seşte în frasa meşteşugită şi de mai înainte pusă la cale, ci în propoziţia simplă şi spontanee. Aci nu se dă loc Ia Reflecţii, menite a răspunde la o temă închipuită, ci la '.ceeace sentimentul dreptăţii îţi dictează să răspunzi ime diat. Martorii instruiţi şi puşi pentru ocazie n’au nici o valoare în faţa celor ce nu voiesc să spună decât ceeace ştiu şi ceeace cred. Toate sistemele filosofice şi raţiona liste, care au căutat să găsească în literă ceeace nu eră în sens, n’au nici o valoare. Dela o vreme încoace, oamenii au început să,priceapă şi să descopere măscile, şi când le găsesc le tratează în consecinţă. Este un semn îmbucu rător că Occidentul, care până acum însemnă apus pentru ştiinţa teologică a devenit gelos de un Orient condamnat până acum, şi a început să deâ raze de un luminat de ziuă pentru cei ce le adormise conştinţele şi pe care Ma- mona pusese stăpânire. Revistele mai nouă ne vorbesc lă murit de acest fapt îmbucurător, şi ceeace un mare filo sof preconizâ acum 1 0 — 2 0 de ani, cu preţul dispreţului către propria sa persoană, se înfăptuieşte acum de marea majoritate a lumei bine gânditoare. Pentru cei ce s’au in teresat de trecut şi l-au cunoscut, fie în liniamentele sale generale, fie mai aprofundat, de sigur că le va păreâ curios învârtirea acestei roţi, care se opreşte, pentrul râul omenirei, la ştirbiturâ şi se Învârteşte regulat unde n’are ___________________INTERPRETAREA CĂRŢII 9 9
- 12. 100 INTERPRETAREA CĂRŢII niciun defect. Dar lumea tn ziua de azi, tn acest vârtej re pede şi ameţitor, nu-şi poate dâ socoteala de acest fapt istoric important; ba nici n’are vremea să’l cugete şi de aceea să conformează prezentului— merge cu mulţimea şi trăieşte vieaţa zilei, neţinând socoteala că ceeace se pe trece a mai fost odată. Mâna ascunsă, pe care nu oricine poate s’o vadă, şi care ţine iţele mersului firii, le potri veşte pe toate şi zădărniceşte cele puse la cale de «înţe lepciunea lumei aceştia». Alunecând pe calea acestor re- fiecţiuni, n’am avut alt gând, decât să evidenţiez puterea Proniei, despre care am avut atâtea dovezi istorice şi care poate sluji ca aplicaţiune morală pentru toţi aceia cari cred că omenirea este un haus, un abiz, un incident tn marea învârtire a globului. Suntem convinşi că soarele lu minilor a răsărit de mult pentru o parte din omenire şi că nu va întârziâ să străluciască în curând tuturora. Acum să trecem mai departe, examinâd alte puncte, sprijinitoare teoriei pe care o susţinem tn interpretarea scrierii de care ne ocupăm. B. Mangârtt.
- 13. E v ol u i a z ă d o g m e l e ? (Vezi «Biserica Ortodoxă Komftni» Anul XXXVIII No. 1). K, Aceeaşi cugetare o exprimă şi Origen In termeni figu raţi: «Apropiaţi vasele de bronz, faceţi să aud glasul ere ticilor aproape de altarul lui Dumnezeu, in care este focul sfânt, unde răsună adevărata învăţătură! Adevărul va stră luci mai cu putere, punând alături de el minciuna. Nu se va vădi mai bine impietatea, dacă voiu luă aserţiunile lui Marcion sau Vasilide, sau ale ori cărui alt eretic şi le voiu combate cu cuvintele adevărului, cu mărturiile Scrip turii, la lumina acestui foc dumnezeesc? Dacă învăţătura religioasă s’ar înfăţişă ochilor noştri în toată casta ei go liciune, dacă n’ar fi învăluită în afirmaţiunile învăţăturii eretice, credinţa voastră n ar păreă atât de scânteetoare şi de curată. Opunerea adversarilor ameninţă cu asediu în văţătura ortodoxă, pentru ca credinţa noastră să nu lân cezească în trândăvie, ci să se învioreze prin luptă. De aceea zice Apostolul: «Trebue să fie erezii, pentru ca să se arate printre voi bărbaţi încercaţi*... Când credinţa Bi sericii va străluci ca aurul şi învăţătura sa ca argintul topit în cuptor, atunci tuciul ereziei va fi mai necinstit şi n*ai ruşinat» '). O privire oricât de fugitivă în istoria Bisericii din cele *) Homilia in Numeros.
- 14. dintâi veacuri aleexistenţei sale ne arată că cele mai multe şi mai însemnate dogme s’au stabilit cu prilejul ivirii şi combaterii diferitelor erezii. Timpul dela începutul Bi sericii este bogat nu numai în mari învăţaţi şi Învăţători bisericeşti, ci şi în numeroşi şi aprigi eretici. Biserica era abia în faşă, când se ivi erezia gnostică, căreea li urmară apoi repede ereziile ariană, macedoneară, nestoriană, eu· tihiană, monoteletă etc. împotriva acestor erezii, cari au turburat adânc pacea Bisericii şi au ameninţat serios edi ficiul ei doctrinar, Biserica a formulat şi apărat dogmele ei fundamentale, cari sunt pentru ea de importanţă capi tală nu numai prin conţinutul, ci şi prin numărul lor. De aceea timpul patristic sau epoca sinoadelor ecumenice este de cea mai mare însemnătate din punctul de vedere dog matic, pentrucă, repetăm, atunci s’au formulat cele mai multe şi mai importante dogme. Conducătorii Bisericii din veacurile următoare s’au ferit pe cât au putut de a for mulă alte dogme afară de cele stabilite. Ori de câteori s’a ivit o erezie nouă, ei au căutat erezia veche cu care a- ceasta avea asemănare, şi au combătut-o cu aceleaşi arme spirituale, opunându-i dogma stabilită cu acel prilej. Dar şirul ereziilor este nesfârşit şi tot astfel şi rătăcirile susţi nute de ele. Potrivit parabolei Mântuitorului cu neghina semănată în grâu peste noapte de vrăjmaşul, erezii vor fi în Biserică necontenit pânăla sfârşitul veacurilor. Cum ele nu sunt întotdeauna o reînviere a celor din trecut şi cum pot atacă şi alte puncte de credinţă decât cele atacate de ereziile din epoca patristică, se înţelege că conducătorii Bisericii, adunaţi în sinoade, trebue să respingă atactirile ereticilor şi să lămareascâ şi precizeze mai deaproape punc tele de credinţă puse în discuţie de eretici. In asemenea împrejurări punctul de reazim, norma, sunt hotărârile şi învăţătura dogmatică a Bisericii din epoca patristică, iar a- colo unde nu se găseşte cevâ categoric şi stabilit în chip 1 0 2 e v o l u i a z A d o g m e l e ?
- 15. e v ol u i a z A d o g m e l e ? 103 •formal, se formulează învăţături potrivite cu trebuinţa, dar cari se scot necondiţionat din tradiţiunea bisericească, din Învăţătura corespunzătoare a sfinţilor părinţi şi învăţători ^bisericeşti. învăţăturile astfel stabilite au valoarea şi tăria de dogmă, cuţoatecă în Biserica noastră nu se obicinueşte să li se deâ în chip expres numele de dogmă. Astfel s’a pro cedat d. p. la sinodul ţinut în Constantinopoli la anul 879, pe timpul Patriarhului Fotie, când s’au condamnat inova- ţiunile admise de Biserica papală şi semnalate de Fotie în enciclica sa către patriarhii orientali. Tot astfel s’a pro cedat şi la sinodul din Ierusalim din anul 1672, pe tim pul Patriarhului Dositei, când s’au condamnat rătăcirile cal vine coprinse în mărturisirea de credinţă a lui Ciril Lucaris. H, Aci e locul să spunem că atât Protestanţii cât şi Ro- mano-Catolicii au vederi cutotul diferite de ale Bisericii ifoastre ortodoxe în ce priveşte acest fel de progres al dogmelor, şi anume: k Protestanţii, neadmiţând Sfânta Tradiţiune, pot să creeze oricâte dogme noui ar voi, după cum pot tăgădui pe or care din cele stabilite, pentrucă norma lor de credinţă este numai Sfânta Scriptură, iar criteriul după care o interpre tează este mintea fiecărui om. Cum îl duce capul pe fie care, aşa crede. Ceeace unul socoteşte do^mă, e pentru altul o învăţătură fără nicio importanţă, poate chiar o fal sitate. ^Romano-Catolicii învaţă de formă caşi noi, că numai au toritatea supremă bisericească poate decretă noui dogme şi că învăţătura decretată dogmă trebue să fie scoasă din tradiţiunea Bisericii; de fapt ei pot însă creâ oricâte dogme noi voesc, pentrucă suprema lor autoritate bisericească nu I sinodul episcopilor, ci singur papa şi pentrucă—după expresia lui Piu IX—papa, înzestrat cu atributul infaili bilităţii, este el însuşi tradiţiunea. Prin urmare totce papii vor voi să declare dogmă, va fi dogmă. Astfel au fost de
- 16. clarate dogme Ina doua jumătate a veacului trecut, învă ţătura despre Zămislirea fără prihană a Sfintei Fecioare (conceptio immaculata), infailibilitatea papală şi înălţarea la cer a Sfintei Fecioare. III) Omul este fiinţă nu numai simţitoare, ci şi cugetă toare. In virtutea acestor două însuşiri, el se alipeşte cu căldură de adevărurile de credinţă pe cari le primeşte şi profesează şi-şi dă toată silinţa să le înţeleagă cât se poate mai bine, pentru ca să le ţină nu numai în virtutea unui act de credinţă, ci şi din convingere. Credinţa şi raţiunea sunt cei doi ochi ai vieţii sufleteşti: cu unul se văd lu crurile din sfera naturală, cu cellalt cele din sfera supra naturală. De aceea una nu exclude pe cealaltă. *Nu pen tru aceasta credem—zice fericitul Augustin—pentru, ca să nu mai primim sau să nu mai consultăm raţiunea, căci n ar fi cuputinţă a crede, dacă n am avea suflete raţionale. ) Având ca scop cunoaşterea ordinii naturale, sfera de studiu şi de cercetare a raţiunii coprinde întreaga lume. Prin experienţă, raţiunea constată şi compară faptele, prin abstracţiune şi inducţiune ea păşeşte dela cunoscut la ne cunoscut şi descopere esenţa lucrurilor, care se reduce la materie şi la formă. Trecând dela lucrurile neînsufleţite la cele însufleţite şi la om, ea constată la acesta materia tre cătoare şi o formă deosebită de a lucrurilor de până aci, un nou fel de materie sau substanţă nepieritoare şi înze strată cu atributele cugetării, simţirii, determinării de sine şi conştiinţei de sine. Această substanţă e sufletul. De aci ea se ridică la ideea de Dumnezeu, fiinţa absolută, a că rui existenţă i-o demonstrâ cu siguranţă. Tot ea stabile şte principiile de morală şi de drept, de cari se cârmu- esc indivizii şi socetăţile omeneşti, şi se examinează pe sine însăşi şi operaţiunile sale, sub ipostasul logicii.—Ra ţiunea este dar o minunată putere sau funcţiune a sufle tului omenesc. Cu ajutorul ei se pot cunoaşte în chip si- *) Epistola 120, 3. 104 EVOLUIAZĂ DOGMELE?'__________________
- 17. gur un marenumăr de adevăruri. In ceeace priveşte în deosebi cunoaşterea lui Dumnezeu, afirmăm în teorie că omul poate ajunge cu siguranţă la această cunoştinţă pe calea pur raţională, de fapt Insă numai prea puţini muri tori, şi nu fără imense şi supraobositoare sforţări, pot a- junge la această ţintă, şi când s’a ajuns se constată că Îndoiala şi rătăcirea nu sunt cu totul escluse. Sublimitatea obiectului la a cărui cunoaştere ţinteşte In acest caz raţiunea, şi slăbirea şi întunecarea ei din cauza păcatului original sunt cele două cauze cari fac ca ea să nu-şi poată atinge decât tn parte ţinta de a cunoaşte pe Dumnezeu In chip deplin şi sigur. Pentru a ajunge la a- ■ceasta, ti trebue un ajutor supranatural, care ι se oferă in rrevelaţiune. Aci se înfăţişează raţiunii un nou câmp de activitate: ea trebue să judece şi aprecieze dovezile revelaţiunii şi să se pronunţe, dacă suntem sau nu obligaţi a crede cu* rtare sau cutare tnvăţătură revelată. In această operaţiune, «aţiunea poate dâ peste noui piedici, poate ajunge la unele Îndoieli şi nesiguranţe, pe cari puterile n’o ajută să le în vingă. Acum este din nou trebuinţă de ajutorul lui Dum nezeu. De data aceasta ajutorul vine prin credinţă, care Încoronează sforţările raţiunii. Credinţa este fructul harului dumnezeesc şi al voinţii omului în unul şi acelaş timp. Ea constă în aderarea cu tărie şi tn chip definitiv la adevărurile descoperite de Dum nezeu. Din momentul tn care e stăpân pe credinţă, omul nu se mai sprijine pe raţiunea sa, ci se tncrede cu totu! lui Dumnezeu, isvorul a tot adevărul şi adevărul tnsuşi. Articolele de credinţă sunt de acum înainte adevăruri ne discutabile, adevărate axiome, totuş raţiunea poate studiâ şi acum adevărurile cari fac obiectul credinţei. Ea con sideră revelaţiunea ca un nou câmp de experienţă pe care Îşi exercită operaţiunile ei de analiză, de comparaţiune, de inducţiune şi de deducţiune. «Biserica Ortodoxă Română» 22 ._________________ EVOLUIAZÂ d o g m e l e ? 105
- 18. Rolul raţiunii faţăcu credinţa şi revelaţiunea e«te dar foarte întins şi foarte însemnat. Mai întăi ea premerge cre- dinţii şi conduce ia ea; iar dupăce a ajuns la credinţă, li dâ tărie, expunând motivele pentru cari trebue să cre dem, răsturnând obiecţiunile cari se ridică împotriva cre dinţei, desfăşurând, analizând şi lămurind dogmele si răs punzând la atacurile ereticilor. Este uşor de înţeles că cu cât raţiunea va fi mai luminată, cu cât orizontul ei va fi mai larg, cu cât dialectica ei va fi mai fină, cu atât şi concur sul pe care ea îl va dâ credinţei, şi prin aceasta dogmelor, va fi mai preţios; după cum este iarăş evident că progre sele realizate de raţiune sunt în chip indirect progrese ale dogmelor. Cum apoi progresul de care este capabilă raţiunea este nesfârşit, tot astfel este dar şi progresul dog melor. Acest progres se reduce însă numai la înţelegerea din ce în ce mai deplină a dogmelor, la identificarea cu ele, la convingerea că ele coprind adevăruri eterne, la scoaterea din ele de Învăţături mântuitoare etc. Prinurmare progresul de care sunt accesibile dogmele nu atinge nicidecum fondul lor, care rămâne de-apururi nes chimbat, pentrucă are la bază descoperirea dumnezeească, ci constă numai în desăvârşirea formei. Este cu alte cuvinte un progres formal, dar nu material. Ne este îngăduit dar să zicem—în acest sens—că dogmele progresează, dar nu putem nicidecum zice că ele evoluiază, pentrucă evoluţiunea presupune schimbarea fondului, prefacerea dintrun liicru intr'altul, ceeace nu e cazul cu dogmele. Iată acum cât de limpede şi precis se pronunţă sfinţii părinţi in această chestiune. «Precum soarele, această făptură a lui Dumnezeii— zice St. Ir in e u — este unul şi acelaş în toată lumea, aşa şi pre dica adevărului străluceşte pretutindeni şi luminează pe toţi oamenii cari doresc să vină la cunoştinţa adevărului. Nici cel mai tare in cuvânt dintre ierarhii Bisericii nu va spune altceva cu privire la învăţătură, fiindcă nimeni nu este mai 106 EVOLUIAZĂ DOGMELE?______________________
- 19. presus de învăţătoruL,nici cel mai slab nu va micşoră Tra diţiunea; căci credinţa este una şi aceeaşi şi cinepoate spune multe despre ea, nu adaoge, şi cine puţine, nu scade. Cu noştinţa mat mare sau mat mică a unora, după măsura priceperii fiecăruia, constă nu in schimbaiea conţinutului, nici în inventarea altui Dumnezeu............... sau a altui Hristos, ci în cercetarea cu îngrijire a ideei expuse in pa rabole şi în armonia ei cu învăţătura credinţei şi in des- voltarea lucrurilor economiei dumnezeeşti cu privire ta nea mul omenesc». ') Aceeaş idee despre păstrarea neatinsă a Sfintei Tradi- ţiuni, ca primă şi exenţială condiţiune a progresului cu noaşterii dogmelor, o accentuiază şi mai mult Vincenţiu de tLirini. Comentând cuvintele «Păzeşte Tradiţiunea» din e- pistola I a apostolui Pavel către Timoteiu (cap. VI, vers. *2 0 ), el zice: »Păzeşte Tradiţiunea! Dar ce este Tradiţiunea? Este ceeace $i s’a încredinţat, nu ceeace ai inventat tu; ceeace ai pri- pnit, nu ceeace ai cugetat tu; lucru nu al minţii, ci al în văţăturii, nu a l usurpaţiunii tuivă, ci al Tradiţiunii pu blice; lucru ajuns la tine, iar nu descoperit de tine; faţă de care nu eşti autor, ci păzitor; nu infiinţător, ci urmă tor; nu conducător, ci condus. «Păzeşte Tradiţiunea!» zice Apostolul, adică talantul credinţei ecumenice, păzeşte-1 in întregime, neştirbit. Ceeace ţi-a fost încredinţat să păstrezi, aceea dă mai departe. Aur ai primit, aur dă. Nu voesc să-mi dai una în locul alteia. Nu voesc să-mi dai cu neruşinare şi p-rin amăgire plumb sau aramă. Nu voesc aur numai ca înfăţişare. Dă-mtl în natură'* P) Despre datoria Bisericii învăţătoare şi a ştiinţei teolo gice de a pătrunde, explică şi lămuri Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţiune, deci şi dogmele, acelaş scriitor zice mai departe. «O Timotee!o Preote! o Interpretule! o învăţătorule! Dacă *) Adversus Haereses, cartea I, cap. I, 10. *) Commonitorium I, cap. XXII. _________________ e v o l u ia z ă DOGMELE? 107
- 20. darul dumnezeesc te-afăcut vrednic ca p rin spiritul, prac tica, învăţătura ta, să fii Bezaleet a l tabernacolului spiri tual, lucrează pietrele preţioase ale dogmei dumnezeeşti, po- triveşte-le in bună credinţă, împodobeşte-le cu pricepere, a- daogă splendoare, graţie, eleganţă. Expunând tu, să se în ţeleagă mai lămurit ceeace mai nainte se credeă fără să se înţeleagă. Prin tine să se felicite posteritatea că a în ţeles, ceeace antichitatea a venerat, fără să fi înţeles. 1o- tuş, cele ce înveţi, propovedueşte-le aşa fel încât să le spui întră formă nouă, dar să nu spui lucruri nouă sau ino- vaţiuni».l) In sfârşit, natura progresului de care sunt accesibile dog mele o descrie acelaş dascăl apusean cu multă exactitate în următorii termeni: «Poate pentru aceasta să zică cinevâ: Ce? In Biserica lui Hristos, să nu fie nici un progres in ceeace priveşte religia? Este negreşit şi încă foarte marej căci cine ar fi aşa de invidios de fericirea oamenilor şi atât de protivnic lui Dumnezeu, ca să nu-l recunoască? D ar când vorbim de progresul credinţei, înţelegem ca el să fie o creştere, iar nu o schimbare. Ceeace face esenţa progresului în orice este desfăşurarea pe un fond neschimbabil. Lucrurile cari trec într’o nouă formă, încetând să fie ceeace erau, nu fac pro gres, ci se schimbă. Crească dar şi progreseze în decursul anilor şi al veacurilor până la cel mai înalt grad înţele gerea, cunoaşterea şi înţelepciunea, atât a fiecărui creştin, cât şi a tuturor la un loc, atât a fiecărui om cât şi a în tregei Biserici, dar numai în acelaş fel, adică în una şi aceeaş dogmă, în unul şi acelaş înţeles, in una şi aceeaş părere. Cu adăogirea anilor trupurile cresc şi-şi desvoltă membrele, totuş ele rămân ceeace au fost. Timpul de în florire al copilărei, maturitatea şi bătrâneţea se deosibesc foarte mult între ele. Acei cari au fost mai nainte copii, devin cu toate acestea bătrâni, astfel că, deşi statura şi fi~ l) Ibidem. 308________________ EVOLUIAZĂ DOGMELE?______________
- 21. E V OL U IA Z Ă d o g m e l e ? 109 gura unuia şi aceluiaş om se schimbă, totuşi firea lui nu se schimbă, personalitatea rămâne una şi aceeaş. Membrele sunt mici la prunci, mai mari la tineri, dar sunt unele şi aceleaşi. Câte membre sunt la prunci, atâtea şi la tineri şi, dacă se adaogă cevă după trecerea anilor, apoi toate a- cestea au existat mai nainte in germene, aşa încât mai târ ziu·, la bărbaţi, nu se vede nimic care să nu fi fost de mai nainte în copii. . . . Acestei legi a progresului trebue să-t urmeze neapărat şi învăţătura dogmatică a credinţei cre- ,ştine, adică ea cu anii să se întărească, cu timpul să se desvolte, cu veacul să se înalţe, dar să rămână neclintită şi neschimbată, întreagă şi deplină în toate subdiviziunile părţilor sale; prinurmare, fără cea mai mică schimbare, Yfără nicto pierdere în coprins, fără nicio alterare a ho- târârilor sale. . . . Pe ogorul Bisericii, strămoşii noştri au semănat in vechime sămânţa grâului credinţei. . . . Dar, Ypentrucă sfârşitul nu trebue să contrazică începutul, va fi Ιdrept şi consecvent ca din creşterea semănăturii grâului să căpătăm rod, rodul grâului dogmatic. Fie ca semănăturile dela început, desvoltate treptat în scurgerea vremii, să se îmbunătăţească şi să înfrăţească şi acum; dar însuşirile ger menilor nici întrun caz nu pot fi. schimbate. Poale să li se dea chip, formă, împărţire, dar firea fiecăruia trebue să rămână aceeaş De pildă, nu trebue ca tufele de tranda firi ale învăţăturii ecumenice să seprefacă în spini şi sca- eţi. Nu trebue ca în această grădină duhovnicească, din înflorirea arborelui de scorţişoară sau balsamin să crească măzărică sau omeag. Numai ceeace s'a răsădit în această Biserică de grădinarul Dumnezeu, după credinţa părinţilor, numai aceea să propăşească şi să sedesăvârşească. Urmează dar ca dogmele filosofiei cereşti, cu trecerea timpului să se întărească, să se sistematizeze, să sepurifice, dar niciodată nu trebue să se schimbe, să seciunteassă, să se diformeze.') l) Idem. Ibidem. 1. Mihălcescu.
- 22. Cuvânt îm potrivan eam u rilo r al Sf. Atanasie cel Mare. Biografie Sfântul Atanasie eră de neam din Alexandria şi se j spune că ar fi prim it botezul dela nişte copii cu cari se juca ο ι dată, pecând el insuş eră copil. Deşi părinţii îi lăsaseră o fr u moasă avere, el însă nu vot să răm ână în societate, ci-şi îm părţi averea la săraci şi se retrase iu floarea vârstei în pustie, unde I petrecu mai mulţi ani lângă sfântul Antonie, părintele monahis- . mului. Acolo îşi petreceă timpul nu numai în rugăciune şi me- I ditaţiune, ci se indeletniciă mult cu cetirea şi studiul Sfintei Scrip- ; turi, pe care ajunse să o cunoască cu timpul ca puţini alţii. Alexandru, episcopul de pe atunci al Alexandriei, îl hirotoni di acon şi avii in el cel mai puternic sprijin împotriva lui Arie şi a ereziei lut, atât in sinoadele ce se ţinură împotriva acestei e- rezii in Alexandria, cât şi la întâiul sinod ecumenic din Niceea (325). El fu sufletul acestui sinod, in care puse pe toţi în uimire prin verva şi erudiţiunea sa, cărora se datoreşte in mare parte osândirea Arianismului. După moartea lui Alexandru (328), Atanasie fu ales episcop iu locul său. De acum înainte începe el o viaţă plină de zbucium şi de necazuri. Arienii îndreptează asupră-i toate săgeţile lor pline de venin, pentrucă el eră susţinătorul cel. m ai puternic al ortodoxiei şi dujmanul lor cel m ai de temut. De patru ori fu el dat jos din scaunul episcopal şi exilat prin intrigile Arienilor. Întâia oară fu exilat de insuş Constantin cel Mare, la Trevir în Galia, pentrucă un sinod ţinut in Antiohia (335) îl condamnase pentru nişte vini închipuite. întors in Alexandria după moartea lui Constantin, Atanasie fu exilat a doua oară, după trecere de
- 23. c u vâ n t Îm p o t r iv a n e a m u r il o r 111 doi ani (339), de îm păratul arian Constat/fiu. Acum Atanasie îşi petrecu exilul (5 ani) in Roma, la papa Iuliu I.— După 9 ant de păstorie (355), fu din non depus de acelaş împărat şi acum fug i la monahii din pustia Egiptului, pentru ca să scape de fu ria urm aşului său pe scaunul episcopal, arianul Gheorghe din Capadocia. In anul 362, Atanasie ajunse dinnou iu capul tur mei sale, in urma dispozifiunii rău intenţionate a lui Iulian Apo statul, ca toţi episcopii exilaţi să se întoarcă la scaunele lor şi să-şi îm partă puterea cu acei cari le luaseră locul. In acest au (362) adună el un sinod in Alexandria, care decretă măsuri blânde împotriva Semiarienilor. După câteva luni fu iarăş exilat, dar după alte câteva luni, murind Iulian, se întoarse dinnou in A- lexandria. A cincia şi ultima oară fu depus din scaun Sfântul Atanasie pe timpul îm păratului Valens şi stălii ascuns patru luni în monumentul funerar al tatălui său. De aci înainte şi până la sfârşitul vieţii (2 M ain 373) avii pace. Din 45 de ani de epis copat, Atanasie a stat 17 ani şi jumătate in exil. Pentru zelul, priceperea şi statornicia cu care el a apărat dreapta credinţă, Biserica l-a numărat între sfinţişi i-a dat numele de „Cel M are u şi de „ P ă rin te a l o rto d o x ie i11. Cu toate luptele înverşunate ce a avut de dus, el şi-a păstrat totuş firea blândă şi n’a abuzat niciodată şi împotriva nim ănui de puterea sa. Opere. Cele dintâi scrieri ale Sfântului Atanasie au fost. C u v â n tu l îm p o triv a p ă g â n ilo r şi Despre în tru p a re a Cu v â n tu lu i, ambele cu caracter apologetic. Caracter polemic an Cuvântările împotriva Arienilor, in patru cărţi, precum şi epistola către Epictet, in care apără adevăra tul înţeles al dogmei despre întruparea Fiului. Dintre scrierile istorice merită să fie amintită: Apologia îm potriva Arienilor, în care descrie lupta dusă de Arieni împotriva Ι Bisericii între anii 340—350; Apologia despre fugă, in care a- rată, pentruce a fugit din faţa persecutorilor săi; Apologia că tre împăratul Constanţiu, în care se apără de învinuirea că tl p| fi aţâţat împotriva acestuia pe fratele său Constans: Epistola Către m onahi, care este o istorie a Arianismului dintre anii 335—357. In Epistola către Serapion, vorbeşte despre moartea lui Arie, iar în Viaţa Sfântului Antonie, descrie viaţa acestui mare monah şi părinte al monahismului. Din Comentariile lui la Sfânta Scriptură s'au păstrat numai Comentariile, in form ă de catene, asupra Psalmilor.
- 24. 112 CUVÂNT ÎMPOTRIVAN EA M U RILO R Din epistolele sărbătoreşti ale Marelui Atanasie s’au găsit ÎS in anul 1847, într'o mănăstire din pustia nitrică şi una tn limba coptică, in anul 1898. Celelalte s’au pierdut. Simbolul zis atanasian, nu este al Sfântului Atanasie, ci este compus mult mai târziu, probabil in Galia de sud. Prin scrierile sale, Atanasie ocupă un loc de frunte în litera tura patristică. îndeosebi învăţătura sa despre dumnezeirea Fi ului şi despre Sfânta Treime in genere este de o claritate şi exa ctitate fă ră pereche. Toate discufiunile cari s’au urmat m ai târ ziu pe această tentă n’au adăogat aproape nim ic nou la celepro fesate de el şi nicitina din scrierile lui n an scos la iveală cevă care să nu fi găsit intrutotul aprobarea Bisericii din toate timpurile. Acelaş lucru s’a petrecut cu învăţătura lui despre toate punctele mat însemnate de credinţă. Deaceea el merită supranumele de „Părinte al ortodoxiei" dintr’un îndoit punct de vedere: pentrucă după timp este cel dintâiu mare apărător al dreptei credinţe şi pentrncă învăţătura sa este în întregime absolut ortodoxă. Cuvânt împotriva neamurilor. Una din cele m ai de sam ă opere ale Sfântului Atanasie este această operă a tinereţei lui intitulată: Λόγος κατά Έλλήνων= Oratio contra gentes— „Cuvânt ori discurs împotriva neamurilor sau păgânilor". Aci Marele Atanasie dă pe faţă şi combate rătăcirea păgânismului absurd şi decăzut, că ruia ii opune adevărul Creştinismului triumfător şi progresând, cu o siguranţă de argumentare şi frumuseţi de stil, cari fac din ea una din pietrele cele m ai preţioase ale comorii literare a veacului de aur al erei creştine. Patrologi însemnaţi consideră pe Sfântul Atanasie, în baza acestei scrieri, de întemeietor al A- pologeticei creştine ştiinţifice, şi cu drept cuvânt, pentrucă stăpâ nind literatura şi filozofia păgână tot atât de bine caş't Teologia creştină, el nu dă atacuri piezişe, ci în luptă făţişă şi deschisă, cu armele pe cari i-le pune laîndăm ână dreapta judecată şi re- velaţiunea, câştigă una din marile biruinţe literare ale Creştinis mului împotriva păgânismului. Nu se poate şti cu siguranţă în ce an şi în ce loc a fost com pus acest cuvânt. Din împrejurarea că autorul nu pomeneşte ni mic despre erezia ariană, unii s’au grăbit să încheie, că Atanasie a scris această lucrare înainte de apariţiunea Arianismului, prin urmare cel mai târziu in anul 319, când el eră în vârstă de 23 de ani. Argumentul' invocai nu este însă destul de convingător. Se poate ca el să nu pomenească în această operă nimic despre
- 25. c u vANT Îm p o tr iv a n e a m u r ilo r jţ Arieni, pentru motivul că-i combătuse mai înainte in alic scrieri anume îndreptate împotriva lor, pentrucă aceasta ar fi eşit din :i cadrul lucrării de fa ţă şi in sfârşit pentrucă scopul acestei opere nu e numai de a combate pe păgâni, ci şi de a înfăţişa Creşti nismul in cea mai deplină lumină. A pomeni insă de o erezie, care acoperiă ca un nor negru o parte din cerul Bisericii, ar fi fost o lipsă de tact. Prinurmare nu se poate susţine cu siguranţă că timpul compunerii arf i înainte de anul 319. Este insă o altă îm prejurare, amintită in text, care pare a aruncă mai multă lumină atât asupra timpului cât şi a locului compunerii. Anume în cap. I Sfântul Atanasie spune că ti are laîndam ână sau cu sine scrierile învăţătorilor săi, adică ale părinţilor şi învăţătorilor bisericeşti dinnainte de el. Aceasta însemnează că el nu se află in Alexan dria, nici intr’un alt mare centru creştin din răsărit sau la vr'un episcop cărturar când a compus cuvântul de faţă, ci se gasiă ori tu pustiu, ori in apus, unde n'aveă putinţa să aibă laîndamână acele scrieri. Opera de fa ţă a trebuit dar să fie compusă in timpul unuia din cele cinci exiluri, pe cari el le-a suferit pentru cauza ortodoxiei şi întruna din localităţile in care a fost exilat. Se ştie că locurile în cari şi-a petrecut exilurile Sfântul Atanasie sunt: Trierai, Roma, pustia Egiptului (la anahoreţi) şi monumentul funerar al tatălui său, din apropierea Alexandriei. In oricare din aceste locuri el n a putut avea laindămână scrierile părin ţilor bisericeşti. Care anume din aceste locuri să fie acel in care a scris Sf. Atanasie cuvântul său împotriva neamurilor? Probabil, dar nu cutotul sigur, e că acesta a fost Trierul sau Trevirul din Galia, unde el a petrecut primul său exil, intre anii 335— 338. Singurul argument ce se aduce in sprijinul acestei pă reri este faptul, că la Trier Sf. Atanasie a trăit in linişte şi ne turburat de nimeni, aşa că a avut timpul necesar, ca să poată compune o asemenea operă. Cuvântul împotriva păgânilor este adresat de Sf. Atanasie că tre un prieten al său, pe care-l pomeneşte adesea. Cine este acest prieten, nu se ştie. In primele rânduri ale capitolului I, adresan tul este numit μακάριε. Dacă cuvântul acesta trebue luat ca nume propriu sau comun, e o chestiune cu greu de deslegai. Unii au socotit că e nume propriu şi că adresantul e preotul Macarie din Alexandria, care a fost condamnat împreună cu sjântul Atanasie de sinodul din Tir (335). In sprijinul acesteipăreri vine şi titlul
- 26. CUVÂNT ÎM POTRIVAN E A M U R IL O R unei traduceri medievale a acestei lucrări făcută de Ambrosius de Camaldoli (f 1439), care sună. Athanasii Alexandrini episcopi contra gentiles liber primus ad Macarium Alexandrina® ecclesiae presbyterum Se poate ca Ambrosiu să f i întâlnit acest titlu in vr’un codice grecesc, dar se poate iarăş ca să f i fost form ulat de el, pentru simplul cuvânt că el a luat termenul grecesc μακάριε ca nume propriu. Luat ca substantiv comun, cu însemnarea de fe ricit“, termenul μακάριε se poate aplica la orice creştin şi nu schimbă întru nimic înţelesul propoziţiuvii în care se găseşte. In acest·caz însă nu se ştie care este numele adresantului lucrării de faţă, ceeace, la drept vorbind, nu e nicio pagubă reală. I). Cunoştinţa despre închinarea de Dumnezeu şi despre adevăr îndeobşte n’are n uită nevoe de învăţătura omenească, căci se cu noaşte de sine însăş. S’ar putea zice că ea se arată zilnic pr:n fapte şi că ni se înfăţişează în învăţătura lui Christos mai lumi noasă decât soarele. Deoarece însă tu, o fericitule1), vrei totuş să ştii ceva despre aceasta, ei bine! să discutăm în marginea pu terilor noastre câte ceva despre credihţa în Christos, fiindcă, deşi poţi găsi aceasta în sfintele cărţi, vrei totuş, mânat de o nobilă dorinţă de a şti, s’o asculţi şi dela alţii. Sfintele şi dumnezeeştile Scripturi sunt într'adevăr de ajuns, ca să ne vestească adevărul, sunt însă şi multe scrieri ale fericiţilor noştri învăţători, cari se îndeletnicesc cu aceasta. Dacă cineva are acestea la îndămână, este stăpân şi pe explicarea Scripturilor şi poate*dobândi şi cu noştinţa pe care o doreşte. Devremece însă n’am laîndâmână scri erile învăţătorilor, mă văd silit să-ţi împărtăşesc şi să-ţi scriu cele ce am învăţat dela ei, adică credinţa în Christos, Domnul nostru, pentru ca să nu dispreţuiască cineva învăţătura cuvintelor mele, ori 5ă socotească credinţa în Christos ca. protivnică dreptei jude căţi, cum cu nedrept îşi râd de noi păgânii şi în batjocură ne im pută în totdeauna crucea lui Christos. Şi tocmai în aceasta stă or birea lor de plâns, că defaimă sfânta cruce, şi nu văd că puterea ei a umplut toată lumea şi că prin ea s'au descoperit tuturor lu crurile cunoaşterii de Dumnezeu. Căci dacă ei şi-ar fi îndreptat cu sinceritate gândurile către dumnezeirea sa (a lui Christos), de sigur n’ar luâ în bătae de joc un fapt atât de măreţ, ci ar recu noaşte şi ei, că El este Mântuitorul lumii şi că crucea a adus ·) Asupra înţelegerii cuvântului μακάριε din original, vezi introducerea
- 27. f făptuirii mântuire,iar nu pieire. Intr'adevăr, dacă prin arătarea cr< cii, k s a nimicit toată închinarea la idoli şi puterea dra ilor se înfrânge prin acest semn şi Christos singur este cinstit ca Dumnezeu şi prin El Tatăl se cunoaşte şi protivnicii lui sunt ruşinaţi şi gândurile * celor ce-L urăsc se scnimbă pe nesimţite în fiece zi, oricine are dreptul să-i întrebe: cum poate socoti cineva acestea ca lucruri omeneşti, înloc să mărturisescă că cuvântul lui Dumnezeu şi Mântuitorul Lumii a fost cel ce s’a răstignit pe cruce? Mi se pare că se petrece cu aceştia ceeace se petrece cu acel care de- faimă soarele, când e ascuns dupâ nori, dar admiră lumina lut, văzând că toată făptura este luminată de el. Căci precum lumina este frumoasă şi mai frumos încă soarele ca isvor al ei, tot astfel fiind lucrul lui Dumnezeu că pământul e plin de cunoaşterea sa, trebue neapărat ca şi autorul şi mjlocitorul unei astfel de fapte să fie Dumnezeu şi Cuvântul lui Dumnezeu. Vreau dar, pe cât mă vor ajuta puterile să vorbesc despre acest lucru şi să arat mai întâi necredincioşilor neştiinţa lor, pentru ca, râ turnând m.nciuna, adevărul să strălucească prin sine însuş şi tu, o omule, să fii si gur căflai crezut adevărului şi n’ai fost amăgit cunoscând pe Chri stos. Socotesc că e cu cuviinţă să stau de vorbă despre Christos cu tine, iubitor de Christos, pentrucă sunt convins iă pui maipre sus de orice cunoştinţa lui şi credinţa în El. 11). La început răul n’a fost, pentrucă nici acum nu este prin tre sfinţi şi cu privire la ei nicidecum nu există, Numai mai târziu oamenii şi-au îndreptat gândurile spre el şi l-au produs din ei înşişi. Deaceea s’au aplecat inimile lor spre idoli, socotind că are fiinţă ceeace e numai închipuit, căci Dumnezeu— Ziditorul şi Stăpânitorul întregei lumi, care e mai presus de orice fiinţă şi minte omenească, pentrucă e bun şi drept—a făcut neamul ome nesc prin însuş Cuvântul său, Mântuitorul nostru lisus Christos, după chipul său şi i-a dat, făcându-I asemenea sie, putinţa de a con templa şi a înţelege lucrurile. Impărtăşitu-i-a deasemeni şi ideea şi cunoştinţa despre veşnicia sa, pentru ca, păstrând această însu şire,1) nici dela cunoaşterea de Dumnezeu să nu se depărteze, nici ') Cuvintele din textul oiiginal χήν ταυτ ότητα σώξων, au fost traduse in chip diferit. Sfântul Ambroziii Ιβ-a tradus, *păstrând ciuslca ce·ι a fost dată~ hjifirem Sibi fr.icstit un serv mv.» Mont/aucon prin •păstrând <iceasta aseinatuire — strvala hac similitudine»: M'âhler prin *păstrând unirea cu Dumnezeu — du Einheil mit Goli beivahreud»; Fisch prin 'dacă păstrează aceeaş stare*=zwenu tr den gteic eu Zustand betv.ihrl Românescul însuşire redă mai exact ideca din original, pentrucă nu e vorba numai de asemănare, sau de cinste, ori de u- nire cu Dumnezeu, ci de mai multe prerogative date omului, cari cu toate la c n loc formau o însuşire a lui. CUVANT ÎMPOTRIVA NEAMURILOR 115
- 28. 116 c uv â n t Îm p o t r iv a n e a m u r il o r de împreunăvieţuirea cu sfinţii să nu se lepede, ci având harul Celui ce dă har şi puterea împărtăşită lui de Cuvântul Tatălui, să petreacă împreună cu Dumnezeu şi să trăiască o viaţă neîntinată cu adevărat fericită şi nemuritoare; pentrucă, neîmpiedicându 1 ni mic ca să cunoască pe Dumnezeu, el vede întotdeauna, prin cu răţia sa, chipul Tatălui— pe Dumnezeu Cuvântul— după al cărui chip a şi fi fost zidit şi, coprins de admiraţiune în faţa purtării sale de grijă de toată lumea şi înnălţându-se mai •'resus de cele supuse simţurilor şi de tot ce este trupesc, se uneşte în cer— prin puterea duhului—cu cele dumnezeeşti şi cari se pricep numai cu mintea, căci, când duhul o nului nu petrece împreună cu trupul şi când nu e stăpânit de poftele trupului, ci petrece numai cu sine întru cele de sus, aşa cum era dintru început, atunci trece peste toate cele trupeşti şi omeneşti, se înalţă tot mai sus şi văzând pe Cuvântul, vede în El şi pe Tatăl Cuvântului,, se bucură de privi rea Lui şi se umple de o nouă dragoste de El. Deaceea zice şi Sfânta Scriptură despre cel dintâi om, care în limba Evreilor s a numit Adam, că el la început stă cu Dumnezeu în cea mai de plină şi mai liberă legătură duhovnicească şi petrecea împreună cu sfinţii în privirea lucrurilor duhovniceşti pe cari le avea în a- cel loc pe care sfântul Moisi, în înţeles figurat, l-a numit paradis (g adină). Curăţia sufletului este dar în stare să vadă în sine pe Dumnezeu ca într’o oglindă, cum zice şi Domnul: «Fericiţi cei cu raţi cu inima, că aceia vor vedeâ pe Dumnezeu», (Matei V, 8 ). III) Astfel dar Ziditorul a făcut,, precum am zis, neamul ome nesc şi a voit să rămână aşa (cum l-a făcut). Oamenii însă, ne socotind pe cele mai bune şi nestrăduindu-se să le înţeleagă, au căutat eelece erau mai aproape de ei. Mai aproape de ei erau trupul şi simţurile lui. Şi-au întors deci mintea dela cele duhov niceşti şi au început să gândească la ei înşişi. Gândindu-se apoi la ei şi preocupându-se de trup şi de celelalte lucruri ale simţu rilor şi amăgindu-se de acestea, caşi cum ar fi fost ale lor, au că zut în pofta lor, punând cele ale lor mai presus de contemplarea celor dumnezeeşti. Şi îndeletnicindu-se cu acestea şi nevrând să părăsească cele mai de aproape, şi-au dat sufletul, turburat şi în tinat de toate poftele, pradă plăcerilor trupului şi în celedinurmă au uitat de puterea dată lor la început de Dumnezeu. Acest ade văr se poate vedeâ la cel dintâi om creat, cum spune despre el Sfânta Scriptură, căci el nu şi-a contemplat trupul, cât timp şi-a
- 29. c u vâ n t Îm p o t r iv a n e a m u r il o r 117 avut mintea îndreptată către Dumnezeu şi către contemplarea lui. dar când, după îndemnul şarpelui, şi-a îndepărtat gândul dela Dum nezeu şi a început să se gândească la sine, atunci au căzut!· in pofta trupului şi-au cunoscut că erau goi şi cunoscând s au ru şinat. Şi şi-au dat sama că erau goi nu atât de haine, cât de pri virea celor dumnezeeşti şi că şi-au îndreptat gândul spre cele pro- tivnice. Depărtându-se deci de cunoaşterea Celui ce este unul ş: real, vreau să zic de Dumnezeu, şi de dragostea către el, s’au dedat încurând la tot felul şi fiecireea din plăcerile trupeşti. După aceea, cum deobiceiu se întâmplă, fiind stăpâniţi de pofta de câte un lucru sau de mai multe, au început să se deprindă cu ele, aşâ încât le erâ frică să nu le piardă. De aci au decurs pen tru suflet şi sfieli şi temeri şi căutarea de plăceri şi îndreptarea gândului spre cele trecătoare, căci nevrând să se lepede de plăceri, se teme de moarte şi de despărţirea de trup; iar poftind şi neajun gând la împlinirea poftelor, s’a dedat la omoruri şi nedreptăţi. Cum a făcut acestea, se cade să arătăm pecât ne va .-ta în puteri. IV). Părăsind privirea celor spirituale şi rău folosind fiecare pu tere trupească, de-fâtându-se cu privirea trupului şi văzând că plă cerea e bună, (sufletul) s’a înşelat şi a înţeles greşit cuvântul •bun·, socotind că plăcerea este însuş adevăratul bun, întocmai cum un sărit din minţi, cere sabie împotriva celorce întâlneşte şi crede că aceasta este o faptă de înţelept. Iubind plăcerea, a început s'o pună în lucrare în tot felul, căci fiind din fire foarte activ (mobili, nu încetează a se mişcâ nici dupăce s’a depărtat de bine. Nu se mişcă însă înspre virtute, ori ca să vadă pe Dumnezeu, ci, cu getând celece nu sunt, dă puterilor sale o altă îndrumare şi abu zează de ele, punându-le în serviciul plăcerilor ce a născocit, pen trucă a fost făcut liber. Căci, precum poate înclină spre cele bune, totastfel poate şi să se abată dela ele, iar abătându-se dela cele bune, cugetă cele cutotul dimpotrivă, pentrucă nu poate să stea în desăvârşită nelucrare, fiind din fire mobil, cum am zis mai sus. Şi cunoscând libertatea sa, vede că poate să întrebuinţeze mem brele trupului în două direcţiuni şi pentru celece sunt şi pentru celece nu sunt. «Celece sunt» sunt cele bune, «Celece nu sunt», sunt cele rele. Zic celor bune «celece sunt», pentrucă obârşia lor ') Verbul e pus aci la plural, pentrucă autorul trece deodată dela ideea de un singur om, la cel dintâi om şi cea dintâi femee, cari au fost făcuţi de Dumnezeu, la Adam şi la Eva.
- 30. e în Dumnezeucel adevărat, iar despre cele rele zic «că nu sunt» pentrucă într'adevăr nu există, ci au fost născocite de închipuirea oamenilor. Invremece trupul are ochi, ca să vadă făptura şi din armonioasa ei întocmire să cunoască pe Ziditorul, şi urechi, ca să audă cuvintele dumnezeeşti şi poruncile lui Dumnezeu, şi mâini ca să îndeplinească cele de trebuinţă şi să le ridice în rugăciune către Dumnezeu, sufletul, depărtându-se de privirea celor bune şi de mişcarea în sfera lor, s’a rătăcit şi se mişcă spre cele dimpo trivă. Văzând apoi puterea sa, precum am zis, şi abuzând de ea, a socotit că poate mişcă membrele trupului şi în direcţiunea con trară şi deaceea, înloc de a privi la făptură, şi-a aţintit ochii spre plăcere, arătând că şi aceasta o poate (face) şi crede că, mişcân- du-se, îşi păstrează demnitatea şi că nu pâcătueşte făcând ceeace poate, şi nu înţelege că a fost făcut, ca să se mişce spre celece se cuvin, iar nu numai să se mişce. Pentru aceasta şi rost apostolesc zice. «Toate îm i sunt îngăduite, dar nu toate îm i sunt de folos» (I Corinteni VI, 12). V). lndrăsneala oamenilor, ţiniind nu la ceeeace este de folos şi cuviincios, ci la ceeace se poate, a început să săvârşească cele protivmce. Astfel mâinile, mişcându-le spre cele dimpotrivă, le-a făcut să ucidă; urechile le a adus la neascultare, iar alte membre la desfrânare, înloc de naştere de copii legitimi, şi limba la bles- leme şi bârfelt şi jurăminte strâmbe, înloc de binecuvântare; mâi nile la furtişag şi la lovirea semenilor ; mirosul la totfelul de par- lumuri aţâţătoare de simţuri; picioarele la iuţeală pentru vărsare de sânge şi pântecele la beţie şi mâncare peste măsură. Toate acestea sunt lipsuri şi păcate ale sufletului, iar pricina lor nu e alta decâi neţinerea în samă a celor mai bune. Deci precum un vizitiu, care mâna caii la alergări, dacă nu ia sama la ţint, la care trebue să ajungă, ci trecând pelângă ea, îşi mână calul cum poate—şi poate cum vreâ dâ adesea peste ceice îi es în cale, câteodată cade chiar în prăpăstii, fiind târit unde vor să-l duca caii înfierbântaţi, şi totuş crede că astfel alergând n’a greşit ţinta, pentrucă se uită numai la drum şi nu bagă de samă că a greşit ţinta, totastfel şi sufletul—abătându-se dela calea către Dumnezeu, şi mânând membrele trupului spre celece nu se cuvin, sau mai bine zis, nind el însuş de sine mânat dimpreună cu ele— păcă- tueşte şi-şi face singur râu, neobservând că s'a rătăcit de drum şi se află înafarâ de ţinta adevărului, spre care purtătorul de Clni- 118 CUVÂNT ÎMPOTRIVA NEAMURILOR
- 31. stos, fericitul Pavelprivind, zicea: „Urmăresc (iuta, care este do bândirea preţului chemării de sus a lui lisus Christos“ (Fiiipeni III, 14), Astfel sfântul, ţintind binele, niciodată nu făcea răul. VI). Unii dintre păgâni, abătându-se dela calea cea dreaptă şi necunoscând pe Christos, au susţinut, că răul există ca substanţă şi e de sine stătător1), păcătuind astfel în două privinţe: sau tă găduiesc că Dumnezeu este Ziditorul a tot ce există—căci El n'.ir fi Stăpânul a toate, dacă răul ar aveâ fiinţă şi existenţă de sine, cum zic ei— ; sau, dacă admit că El este Ziditorul a toate, trebue să admită că tot El a făcut şi răul, pentrucă, după ei, şi râul face parte din cele ce există. Aceasta e însă cu neputinţă şi neînţeles, căci răul nu ese din bine, nici nu este în el sau prin el, deoarece n’ar fi „bine", dacă ar fi amestecat, ori pricinuitor al răului.— Iar ereticii, cari au căzut dela învăţătura Bisericii şi au suferit nau fragiu în materie de credinţă, socotesc şi ei că răul este substanţă şi-şi închipuie, în afară de adevăratul Dumnezeu, Tatăl lui Chri stos, un alt Dumnezeu, nenăscut, autor al răului, căpetenie a răutăţii şi ziditor al făpturii2). Aceştia pot fi cu înlesnire combă tuţi (cu dovezi) atât din dumnezeeştile Scripturi, cât şi din raţi unea omenească, prin care au şi născocit asemenea rătăciri. Alt fel, Domnul şi Mântuitorul nostru lisus Christos, întărind cuvintele lui Moisi, zice tn.Evanghelia sa: „Domnul Dumnezeu unul esteu (Marcu XII, 29) şi «Mărturisescu-mă (ie, Părinte, Doamne al ce rului şi al păm ântului», (Matei XI, 25). Iar dacă Dumnezeu este unul şi El este Domn al cerului şi al pământului, cum ar putea fi alt Dumnezeu afară de El ? Unde să fie Dumnezeul lor, căci u- nicul şi adevăratul Dumnezeu umple toate cele ce coprind cerul şi pământul ? Şi cum ar puteâ fi alt Făcător al celor ce—după insuş cuvântul Mântuitorului— este Stăpân, însuş Dumnezeu şi Tatăl lui Christos, decât numai dacă vor zice, că—fiind deopotrivă -Dum nezeul cel rău este stăpân şi peste făpturile Dumnezeului ceiui bun. Dar dacă zic aceasta, vezi în ce mare nelegiuire cad; căci intre cei cu deopotrivă putere, nu poate 11 unul mai tare sau mai bun. Intr’adevăr, dacă fiecare există fără voiea celuilalt, deopotrivă este şi puterea şi slăbiciunea amândorora: deopotrivă le este pute rea, pentrucă existând, fiecare învinge voinţa celuilalt; deopotrivă Şi slăbiciunea, pentrucă lucrurile îşi merg cursul împotriva voinţei lor, Cel bun fiind împotriva socotinţei Celui rău şi Cel râu împo triva voinţei Celui bun. ') ldeea se găseşte la Plato Πβρΐ νόμων, X, 896 şi la câţiva dintre Neo platonici şi Neo- Pitagorei. *) Ereticii vizaţi aci sunt Gnosticii îngenere şi îndeosebi Maniheii. . CUVÂNT ÎMPOTRIVA NEAMURILOR 119
- 32. 1 2 0CUVÂNT ÎMPOTRIVA N EA M U RILO R VII). De altfel şi aceasta li se poate zce: Dacă lucrurile văzute sunt opera Celui rău, care este opera Celui bun, pentrucă nu se vede decât operalui Demiurg ? Care este apoi semnul că şi Cel bun există, dacă nu există nicio operă a lui, după care să fie cunoscut, căci din lucruri se cunoaşte Ziditorul.— Cum iarăş pot fi protivnici unul altuia, sau ce-i desparte, de există deosebiţi u- nul de altul ? Căci ca să fie împreună, nu e cu putinţă, deoarece unul pe altul se distruge şi nici unul nu poate fi în cellalt din pricina firii lor, care nu se poate amestecă şi nu e asemănătoare. Cela ce-i desparte este dar un al treilea şi acesta e iarăş Dumne zeu. Şi ce fel de fire poate avea acest de al treilea? Pe a Celui bun, sau pe a Celui rău ? Greu de răspuns, pentrucă nu e cu pu tinţă să aibă firea vr’unuia din Cei doi.— Dovedindu-se acum ne temeinicia acestei păreri a lor, trebue să strălucească adevărul în văţăturii Bisericii, că: răul nu este dela Dumnezeu, nici în Dum nezeu, nici n’a fost creat dela început, nici n’are vreo substanţă, ci oamenii— lipsindu-se de contemplarea binelui— au început să năs cocească închipuiri şi să-şi înfăţişeze cele ce nu sunt, cum le plăcea. Căci precum cineva care îşi închide ochii, când soarele străluceşte şi luminează cu lumina lui tot pământul, şi socoteşte în sine că e întuneric, fără ca să fie întuneric, rătăcind, bâşbâe ca în întuneric şi adesea cade şi dă în gropi, închipuindu-şi că nu e lumină, ci întuneric căci crezând că vede, nu vede nimic— tot astfel şi su fletul omului, închizându-şi ochiul cu care poate vedeâ pe Dum nezeu, îşi plăsmuieşte singur răul, în care se mişcă şi nu ştie căîşi închipuie numai că face cevâ, dar nu face nimic, căci născoceşte celece nu sunt. Şi nu este cum a fost făcut, ci cum s’a întinat, aşâ este; pentrucă a fost făcut să privească pe Dumnezeu şi să fie luminat de El; el însă înloc să caute pe Dumnezeu, a căutat cele stricăcioase şi întunericul, cum zice Duhul undeva în Scrip tură: „Dumnezeu a făcut pe om drept·, ei insă au căutat multe socotinţe“ (Eclesiast VII, 30). Astfel s’a făcut şi plăsmuit răul dela început de către oameni. Cum au căzut apoi în nebunia închinării la idoli, trebue să ţi-o spun, pentru ca să ştii că născocirea ido lilor nu vine nicidecum din cevâ bun, ci din răutate. Iar ceeace are început rău, întru nimic şi niciodată nu poate fi luat drept bun, pentrucă e rău în totalitatea sa. V II). Nemulţumit numai cu plăsmuirea răului, sufletul omenesc a început să se dedeâ încetul cu încetul la lucruri mai rele. Căci cunoscând tot felul de plăceri ş uitând de cele dumnezeeşti şi
- 33. c u vâ n t Îm p o t r iv a n e a m u r i l o r 12 1 gândind numai la plăceri şi la poftele trupului şi la cele de faţa şi la slava acestora, a crezut că nu mai este nimic afară de cele ce se văd şi că numai cele vremelnice şi trupeşti sunt bune. Ră- tăcindu-se astfel şi uitând că este făcut după chipul bunului Dum nezeu, nu mâi vede prin puterea sa pe Dumnezeu-Cuvântul, după asemănarea căruia a fost făcut. Eşind din sine, cugetă şi-şi în chipuie celece nu sunt. Căci în vălmăşagul plăcerilor trupeşti, spărgând oglinda lăuntrică, în care numai puteâ vedeâ chipul Tatălui, nu mai vede celece trebue sufletul să gândească, ci se poartă de toate vânturile şi nu vede decât cele ce cad sub sim ţuri. Din această pricină, îmbuibându-se de toate plăcerile trupeşti şi ameţindu-se de falşele păreri despre ele, şi uitând şi pe Dum nezeu din inima sa, şi-l înfăţişează în cele trupeşti şi în celece cad sub simţuri şi dă numele de Dumnezeu celorce se văd şi cinsteşte numai ceeace pofteşte şi-i pare plăcut. Cea dintâi pricină a închinării la idoli este dar stricăciunea morală; căci cum oamenii au născocit depravarea, care nu există, tot astfel au născocit şi pe zei, cari deasemeni nu existau. Mai departe, precum cineva care se cufundă în adâncime, nu mai vede lumina, nici celece se văd la lumină, pentrucă ochii lui privesc în jos şi sunt apăsaţi de greutatea apei de deasupra , şi numai la cele din adâncime luând seama, crede că nu mai este nimic afară de ele şi că totul se re duce la ceeace vede el acolo— tot astfel şi puţin mintoşii oameni din vremile de demult, cufundându-se în plăceri şi gânduri la cele trupeşti şi dând uitării ideea şi cunoştinţa despre Dumnezeu, şi-au închipuit—cu mintea lor întunecată, saji mai bine zis în prostia lor—că lucrurile ..văzute sunt dumnezei, şi au cinstit făptura în locul Făcătorului şi s’au închinat mai mult lucrurilor decât Dom nului Dumnezeu, Autorul şi Ziditorul lor.— Precu n apoi— după pilda de mai sus— cei cari se cufundă în adâncimi, cu cât se co boară mai jos cu atât dau de lucruri mai întunecoase şi mai a- dânci, tot aşâ s'a întâmplat şi cu neamul omenesc; căci oamenii nu s’au dedat numai la idololatrie, nici n’au rămas la celc cu cari începuseră, ci cu cât au stăruit mai mult în rătăcirile dintâi, cu atât au născocit altele nouă. Şi neîngreţoşându-se de cele dintâi, s’au dedat la alte rele şi au mers cu paşi repezi spre lucrurile cele mai ruşinoase şi au întins nelegiuirea din ce în ce mai mult. Aceasta o mărturiseşte şi sfânta Scriptură, zicând: «Când cel ne legiuit ajunge la adâncul răutăţilor, dtsprefueşie tot,· (Proverbe XVIII, 3). «Biserica Ortodoxă Română» 3
- 34. IX). îndată cegândul oamenilor s’a abătut dela Dumnezeu, ei au căzut în cugetele şi părerile lor şi au dat cinstea cuvenită· lui Dumnezeu mai întâi cerului şi soarelui şi lunei şi stelelor, socotind că acestea nu sunt numai dumnezei, ci şi făcătorii celorlalte lucruri dinafară de ele. După aceea au căzut şi mai jos în întunecatele lor judecăţi şi au dat numele de dumnezei eterului şi aerului şi celor- ce sunt in aer. Înaintând apoi şi mai mult în cele rele, au cinstit ca dumnezei elementele şi principiile din cari sunt alcătuite corpurile: căldura, răceala, uscăciunea şi umezeala. Precum iarăş cei cari cad cutotul, se târăsc pe pământ ca melcii, tot astfel şi cei mai nelegiuiţi muritori, căzând şi părăsind adevărata idee de Dumne zeu, au pus între dumnezei oameni şi chipuri de oameni vii sau morţi. Încă şi mai rele decât acestea voind şi socotind, au dat dumnezeescul şi suprafirescul nume al lui Dumnezeu pietrelor şi lemnelor şi târâtoarelor din apă şi depe uscat şi fiarelor sălba tice, cinstindu-le ca pe Dumnezeu şi lepădându-se de adevăratul şi singurul Dumnezeu, Tatăl lui Christos. De s'ar fi oprit măcar aci îndrăsneala acestor nebuni şi nu s'ar fi făcut vinovaţi de o mai mare nelegiuire, mergând mai departe! Căci unii din ei atât de mult au căzut cu gândul şi atât li s’a întunecat mintea, încât au născocit şi îndumnezeit chiar ceeace n’are nicidecum fiinţă şi nu se găseşte p intre făpturi; pentrucă, amestecând pe celece judecă cu celece nu judecă şi împreunând cele din fire neasemănătoare, le cinstesc ca dumnezei. Aşâ sunt zeii Egiptenilor cei cu cap de câine, de şarpe şi de măgar, şi Amon al Libienilor, cel cu cap de berbec. Alţ'i, desfăcând părţjle trupului: capul, umerii, mâna, picio rul, le-au numărat între zei şi le-au dat cinste dumnezeească, ca- şicând nu le-ar fi fost de ajuns că adoră trupul în întregime. Alţii merg şi mai departe cu nelegiuirea, îndumnezeind şi c nstind ca atare, plăcerea şi pofta, cari le-au slujit de călăuză în născo cirile şi stricăciunea lor. Aşâ sunt Eros al lor şi Afrodita din Pafos. Unii din ei, caşicum s’ar fi luat la întrecere în rele, au îndrăsnit să pună între zei pe regii lor şi pe copiii acelora, fie din sentimentul de cinste faţă de stăpânitori, fie din frică de ti rania lor. Aşâ este în Creta faimosul lor Zevs şi în Arcadia Her mes, iar la Indieni1) Dionysos şi la Egipteni Isis, Osiris şi Horus, «) Dionysos era divinitate greacă, importată din Orient. El nu se întâl neşte in religiunea Indienilor. Sfântnl Atanasie ori dă numele de Indieni po poarelor din Asia micâ, ori—ceeace e mai probabil—numeşte pe Dionysos zeu indian, pentrucă, după o legendă nu tocmai veche, acest zeu ar fi tăcut o călătorie de petrecere până în India. 1 2 2 CUVÂNT ÎM POTRIVA N EA M U R IL O R
- 35. c u vâ n t Îm p o t r iv a n e a m u r il o r 123 şi acum A ntinous,1) am antul iui Adrian, îm păratul Rom anilor, pc care— deşi ştiu că a fost om, şi încă nu din cei virtoşi, ci un des frânat— totuşi îl venerează, de frica celuice a poruncit aceasta intr'ftdevăr, Adrian, când se aflâ în Egipt, iar A ntinous, unealta plăcerii sale murise, porunci ca Antinous să fie adorat, pen trucă iubiâ pe acest tânăr chiar şi după moarte şi aduse astfel împotriva sa însuş şi a idololatriei îndeobşte dovada că aceasta nu s’a născut altfel în omenire decât din dorinţa celorce au plăs m uit pe zei, precum mărturiseşte şi înţelepciunea lui Dum nezeu, zicând: «începutul desfrânârii este născocirea ido lilo r» (înţelepciune XIV, 12). Şi să nu te miri, nici să socoteşti că ceeace spuserăm n’ar merită crezare, pentrucă nu num ai cu m ult mai nainte, ci şi decurând şi chiar acum în vremea noastră senatul roman a ho- tărît să se numere între zei şi a prescris să fie cinstiţi ca zei împăraţii cari dela început au împărăţit peste Rom ani, fie toţi, fie numai aceia pe cari au voit şi i-au crezut vrednici de această cin ste; căci despre cei pe cari-i urăsc mărturisesc că sunt din fire dujm ani şi-i numesc oameni, iar celor pe cari-i iubesc, poruncesc să li se deâ cinste dumnezeească, caşicum în puterea lor ar stâ să facă zei, cutoatecă şi ei sunt oameni şi nu tăgăduiesc că sunt muritori. Ar trebui însă ca ei, cari fac zei, să fie înşişi zei, pentrucă cel: ce face cevâ trebue să fie superior lucrului făcut şi cel care judecă este neapărat mai mare decât cel judecat şi cel: ce dă, dâ desigur numai ceeace are, precum şi orice împărat hărăzeşte ne greşit ceeace are şi este mai mare şi mai tare decât cei hărăziţi. Dacă deci ei hotărăsc ca să fie zei acei cari vor ei, ar trebui dar ca mai întâi ei să fie zei. E 'te însă de mirare că ei m urind, ca unii ce sunt oameni, dovedesc că e falşă hotărirea lor în privinţa celor pe cari i-au îndumnezeit. ’) Antinous eră un frumos tânăr din Claudiopolis, in Bilinia şi însoţitor ne despărţit al lui Adrian. După unii, pentru ca să scape din primejdie vi?ţa împăratului, după alţii, de întristare, s’a aruncat şi innecat în Nil, la Bcs ., în Egiptul de mijloc Adrian zidi în amintirea sa cetatea Antinoupolis şi-i ri dică un templu în Mantineea. Numele său a fost dat şi unei stele (Antinous, lângă constelaţiunea vulturului, în calea laptelui sau drumul robilor).
- 36. Idei privitoare lacatehizarea modernă. (Urmare. Vezi «Biserica Ortodoxă Română» Anal XXXVIII, No. 1). Am arătat câ există o parte nemuritoare în om şi am spus, că aceasta o arată toate religiunile şi e susţinută de mai toţi filosofii lumii şi mai spuneam, că dacă toţi a- ceştia s’ar fi înşelat în spusele lor, atunci ar urmă că inte ligenţa omenească s’a înşelat continuu în decursul veacu rilor. Vorbeam de firea omenească şi ziceam că ea e cea mai perfectă dintre toate câte există pe pământ. Dar dacă negăm existenţa vecinică a sufletului, negăm şi perfec ţiunea omului. Dar, dacă n’ar există viaţa după moarte, omul într’adevâr ar fi fiinţa cea mai imperfectă de pe lume. Pentrucă nici un animal n’are raţiune şi nu-şi poate judecă starea sa şi nu poate aveâ o speranţă că necazu rile sale îi se vor răsplăti într’o altă lume. Acest lucru, zic, un animal nu 1 poate. Omul însă are raţiune, el poate ju decă mizeria stării sale, el poate aveâ speranţă într’o stare mai bună, el se poate înălţă cu mintea sa mai presus de sine şi să speculeze lucrurile care au o viaţă mai lungă de cât el, lucrurile eterne. El poate face raţionamente asupra morţii şi ce va fi dincolo de moarte; el se îngrijeşte de
- 37. cele ce vorveni dupâ moartea sa. Toate acestea animalul nu le poate face, fiindcă e mai imperfect decât omul. Dar, dacă nu există o viaţă viitoare, atunci ce-i folo seşte omului raţiunea sa ? De ce a pus Dumnezeu tn om speranţa? De ce i-a dat puterea de a speră, cum n’a dat-o nici unei alte vietăţi? Ca să facă cevâ mai perfect? Dar, iată l-a făcut mai imperfect decât pe toate: pentru că raţiunea ar fi cel mai mare defect al său, pentrucă a- cest dar, care ar trebui să fie suprema desăvârşire, i-ar fi causa supremei sale dureri. El vede şi nu poate aveâ ce vede, înţeleg viaţa viitoare, el poate speră viaţa viitoare, dar nu o poate aveâ niciodată, căci nu există! Atunci de ce i-a dat natura acest dar? Numai ca să-i sporească du rerea şi nefericirea? Căci animalul e mulţumit cu această viaţă; el nu vede altă viaţă, el nu nădăjdueşte altă viată, el na poate judecă dacă există altcevâ afară de ceea ce vede. Şi e mulţumit cu această imperfecţiune şi e fericit. Insă omul vede altă viaţă mai bună, nădăjdueşte altă viaţă mai bună, judecă dacă este cevâ dincolo de moarte şi ca toate acestea nimic nu va aveâ din toate acestea, şi deci toată inteligenţa şi toată judecata şi toată speranţa ti este dată numai spre nefericire şi spre vecinică jale. Acum, oare Dumnezeu ar fi făcut lucru cu minte ca să deâ omului cea mai înaltă perfecţiune, adecă raţiunea şi speranţa, numai ca să-l facă cea mai imperfectă fiinţă de pe pământ ? Aici ar fi o contrazicere In sine însăşi şi Dumnezeu n’a putut face acest lucru, căci el nu face nimic <ie prisos şi nimic ce ar fi împotriva sa. Aşâ dar zic că credinţa în nemurirea sufletului este o chestiune de căpetenie tn educarea tineretului nostru. E lucru lesne de Înţeles, că o statornică credinţă în Dum nezeu face pe om să creadă neclintit şi în viaţa viitoare a sufletului, căci una fără de alta nu poate fi. Cine crede în Dumnezeul viu, prin urmare cine îsi cunoaşte - I DEI PRIVITOARE LA CATEHIZAREA MODERNA 125
- 38. IDEI PRIVITOARE viaţa sapersonală ca isvorâtă din vecinicul isvor al dum- nezeirii, acela nu se poate .nega pe sine Însuşi, negându- şi sufletul şi viaţa de veci a lui. Fiindcă convingerea des pre continuarea tn veci a sufletului tşi are rădăcinile sale cele mai adânci tu conştiinţa sa despre Dumnezeu, de a- ceea e explicabil lucru că un creştin cu sentimente ade vărat evangelice n’are nevoe de dovezi pentru acest ade văr aşâ de simplu. Nevoe de dovezi pentru nemurirea su fletului au numai aceia cari nu stau pe câmpul evangelic, ci pe marginile lui şi afară pe câmpul ateismului sau al plăcerilor lumei aceştia. Numai cei cu inima tmpetrită sau dată numai lucrurilor pământeşti, poate să-şi tiege vecinica sa existenţă, pentrucă existenţa altei vieţi le-ar face im posibilă viaţa aceasta, aşâ cum o vreau ei. Cine iubeşte viaţa.aceasta, nu va aveâ pe cealaltă; iar cine caută viaţa cealaltă, trebue să lepede viaţa aceasta. Negreşit această doctrină a lui Hristos este greu de împlinit, precum greu de împlinit sunt şi alte învăţături ale evangheliei, pentrucă Hristos a voit o viaţă desăvârşită a omului, iar o desă vârşită viaţă nu o poţi aveâ urmând învăţături uşoare şi elastice, ci aspre şi grele. Smerenie şi mortificare, lepă dare de sine şi lepădare de toate plăcerile vieţii ^i iubire faţă de cei ce te duşmănesc, acestea sunt învăţături grele pentru cei ce cred tn Dumnezeu şi tn continuarea indivi duală a omului după moarte. Da, şi ca să scape de toate aceste învăţături şi grele de urmat, unii oameni au găsit leacul cel mai radical: să nege nemurirea sufletului. Nu există viaţă după moarte, deci toate cele ce le facem aici pentru mântuirea sufletului sunt de prisos. Dar, apoi invers «speranţa tn nemurirea individuală este o ancoră sigură a fiecăruia, care ti ţine pe loc corabia su fletului său în bătaia furtunilor, pe marea cea plină de primejdii a vieţii.» Dacă omul nu are această ancoră, su fletul său e lăsat tn voia tuturor vânturilor ca să fie pur-
- 39. tat’încoace şi încolope o mare agitată, ca o corabie fârâ cârmaciu. Din cauza lipsei speranţii, în Înţelesul teolegic — a nădejdei creştineşti— întâlnim atâţia oameni deprimaţi, atâţia blazaţi, atâţia nenorociţi în lumea aceasta, atâţia bolnavi sufleteşte şi atâtea sinucideri. Toţi aceştia aruncâ vina pe nervi şi pe mediul social şi pe lupta pentru exis- teriţă. Intr’adevăr însă cauza deprimării sufleteşti a atâtor oameni ieste lipsa nădejdei în Dumnezeu şi în cele viitoare. Aceasta este principala cauză, dar modernismul i-a găsit alte'nume şi-i .zice neurastenie şi boala veacului, şi mai ştiu şi eu cum. 6 oala veacului, dâ! Necredinţă în Dumnezeu şi lipsă de nădejde în cele viitoare, aceasta e boala veacului. Lipsa unul scop a vieţii şi lipsa unei mângâeri în nenorocire, a- ceasta este urmareâ necondiţionată a necredinţei în Dum nezeu; pentrucă numai nădejidea în El dâ scop vieţii şi numai ea este o mângâere necontenită în necazurile noastre. De ’aceea tineretului trebue să-i cultivăm în suflet nă dejdea. Răspunsul lor, cetit prin cărţile moderne, e tot deauna acelaşi, că adecă e o nebunie să nădâjdueşti în lucruri care nu există, şi că deci toată nădejdea creşti nească este numai o înşelare a sufletului şi o iluzie a minţii, acest răspuns trebue clarificat, ca să cunoască tineretul că dacă âr fi o iluzie nădejdea în cele rânduite de Dum nezeu, atunci o ilusie este însuşi Dumnezeu şi lumea şi toate câte sunt, şi că urmărind această idee în toate con secinţele ei, ar urmâ că tot universul şi toată existenţa, cât5 se poate închipui fn univers, este o absurditate. Şi astfel ajiingem la negarea existenţei, iar acest lucru este atât de ridicol şi de absurd încât nu e nici o minte ome nească să nu-1 vadă că este atare. Precum am spus şi într’alt loc, vorbind despre viaţa viitoare, învăţătorul şi câtehetul nu trebue să piardă din vedere linia corectă dintre Dreptate şi Iubirea lui Dum LA CATEHIZAREA MODERNĂ________________127
- 40. nezeu. Nici preamultă umbră, nici prea multă lumină- Înţeleg să nu sperie sufletele cu prea multă grozăvenie a Iadului şi a mâniei lui Dumnezeu, dar nici să nu le facă încrezătoare prea mult tn marea milă a Domnului. Deci catehetul sau profesorul să ştie bine să cumpănească întu nericul Înspăimântător cu lumina măngâetoare. £ adevărat că Hristos şi apostolii săi, de câte ori au vorbit despre cele ale vieţii viitoare, au arătat lucrurile tntr'o seripzitate care te cutremură. Acum eu zic, că de dragul necredinţei modeme, noi nu trebue să despoiem vorbirile lui Hristos de acea a lor neclintită seriozitate. Negreşit, seriozitate până tn sfârşit şi nu Îndulciri ale sen sului dat de Hristos. De altfel momentul mângâetor în a- ceastă mare seriositate se vede şi în vorbele lui Hristos în unele parabole şi tn scrisorile apostolice. Zice Pavel că tre Tesaloniceni (1,4,12): «Şi nu vreau să nu ştiţi voi pen tru cei ce au adonnit, ca să nu fiţi nemângâiaţi cu sufle tul, cum sunt ceilalţi cari n’au nădejde». Mulţi oameni, care au naufragiat cu sufletul, cum se zice, şi au fost a- proape să-şi curme zilele, au fost mântuiţi tocmai prin a- cest «moment» mângâetor al eschatologiei creştine, căci şi au schimbat gândul şi felul de viaţă şi au ajuns la li manul credinţei. «Nădejdea tn Dumnezeu minunat leac este», zice prorocul. Că tn cursul vremii atâţia şi atâţia oa meni şi-au căutat scăparea de naufragiul sufletesc tn re tragerea lor din lume, intrând unii tn mănăstiri, aceasta probează într’adevăr că minunat leac este nădejdea în Dumnezeu. £ lucru ştiut că poporul are acelaş răspuns stereotip, pe care-1 aflăm şi tn scripturi tn mai multe locuri, răspuns pe care-l dâ când i se vorbeşte de cele din lumea vii toare. «Nimeni n’a venit de acolo să spue ce este şi ce nu-i!» £ natural acest răspuns întru cât omul stăpânit de simţuri, vrea să aibă şi să vadă lucruri concrete şi tot ce 123 IDEI PRIVITOARE
- 41. LA CATEHIZAREA MODERNĂ esuprafiresc şi nevăzut, vrea să-i fie dat In formă sensi bilă. însuşi apostolul Toma n’a voit să creadă cele ce nu le*a văzut, până când n'a pus însuşi el mâna pe rănile Domnului. Dar dacă poporul şi tineretul vrea un caz con cret, vrea pe unul care să se fi întors din cealaltă lume ca să ne spue ce este acolo, iată are pe unul, care a fost acolo şi a adus neclintită mărturie: Isus Hristos, Fiul Iui Dumnezeu. Iar cu Isus ajungem acum la piatra scandalului, de care se împiedică toţi «intelectualii» şi care desparte sufletele omeneşti în două taberi. Este credinţa în Hristos. Pentru că dacă credinţa în Dumnezeu tot mai licăreşte pe ici pe colo în capetele celor ce se ţin oameni înţelepţi—se în ţelege, dintre Înţelepţii lumii aceştia, cum zice scriptura— credinţa tn Hristos aproape a dispărut. Cristologia a ajuns de altfel o bătae de joc a tuturor celor fără patrie şi fără Dumnezeu. Librăriile moderne sunt pline de scrieri —care ce e drept au o viaţă de azi până mâine, căci toate sunt cărţi de speculă negustorească—in care anumiţi au tori judecă fiinţa lui Hristos şi viaţa lui şi-i examinează cu «aparat critic şi ştiinţific» opera şi vorbele! In cel mai bun caz aceste scrieri se indurâ să facă din Hristos un om înţelept, care a avut norocul să se nască Intr’un me diu doritor de reformare a moravurilor. Dar apoi alte scrieri de acest fel spun despre Mântuitorul nostru'lucruri, pe care gura unui creştin nu le poate rosti, când aude că Fiul lai Dumnezeu n’ar fi fost decât un nebun şi un om bolnav care trăiâ cu viziuni ale unei lumi închipuite şi cu halucinaţiuni demonice. E explicabil fenomenul că tineretul nostru, citind atari scrieri, să piardă ori şi ce credinţă în Hristos şi tn evan- gelii. Şj dacă ar fi numai pierderea credinţei, tot n’ar fi lucrul atât de trist, căci asta ar fi numai un scepticism,
- 42. care s’ar puteâlesne vindicâ, ca oricare altă lipsă de con vingere; dar tineretul ajunge la o stare cu mult'mai pri mejdioasă, la formarea unei convingeri statornice, că e- vangheliile sunt cărţi mincinoase, scrise de oameni ori in. culţi ori cu intenţiunea de a înşelă, şi că Hristos e o crea tură a ignoranţei acelor oameni. De aici apoi începe bat jocorirea credinţei în Hristos şi a crucei sale, batjocorirea celor instituite de apostoli, batjocorirea Bisericii şi a or- ganizaţiunii sale, a preoţilor, a ceremoniilor religioase şi în sfârşit batjocorirea cultului creştin. In faţa acestei rătăciri şi confusiuni în ce priveşte cre dinţa în Hristos, educatorul tineretului stă în faţa unei probleme, pe care trebue să o trateze _cu foarte multă precauţiune şi cu răbdarea cea îndelung stăruitoare Tre bue să distingem bine şi să observăm că, în cei mai mulţi tineri, aceste rătăcite păreri sunt numai aparente, fiindcă sunt teorii «la modă* şi tinerii vreau totdeauna să fie moderni şi să ştie mai mult şi mai bine decât ştiu ru giniţii de bătrâni. Cu vremea îşi vin în fire şi se reîntorc la sentimente mai umane, ca prin ele să poată deosebi ce e uman şi ce e divin In religia noastră. A zis nu ştiu cine odată, că un copil până la zece ani crede că tatăl său e cel mai înţelept om din lume; dela zece până la cinci sprezece ani crede că tatăl său totuş nu e atât de înţe lept; dela aceşti ani până la douăzeci începe a se îndoi dacă tată-sâu e un om înţelept, iar de aici până la două zeci şi cinci de ani e convins că tată-său e un prost din vremea veche. Apoi iese tânărul în lume şi se loveşte de multe, şi-şi aduce aminte de sfaturile părinteşti şi atunci face o cale inversă a convingerilor sale: dela treizeci de ani începe a crede că totuş tatăl său aveâ oarecare înţe lepciune şi cunoaştere a vieţii, apoi începe mai târziu a crede că tatăl său a fost într’adevâr om Înţelept în sfa turile ce i le da odinioară, şi tn urmă începe a fi convins 130 IDEI PRIVITOARE
- 43. că tat&l săua fost cel mai Înţelept om pe care l-a Întâl nit In viaţă. Acesta e drumul natural al evoluţiei psihologice şi in telectuale a omului. Şi de aceea zic că mulţi tineri Îşi vin tn fire cu rătăcitele lor credinţe. Zic mulţi, pentrucă alţii nu-şi vin niciodată tn fire şi Îmbătrânesc, cum zice Solomon, tntru nebunia lor. Cu aceştia din urmă e zadar nic lucru a te luptă cu armele Inteligenţei, căci dacă nu intervine cumvâ harul dumnezeesc ca să-i lumineze, ori nu Intervine mâna dojenitoare a lui Dumnezeu cu vre-o primejdie oarecare, cu vre o boală ori altă tntâmlpare, ca să-i Înspăimânte, aceştia nu se lasă convinşi. LA CATEHIZAREA MODERNĂ 131 Μ. P.
- 44. Biserica Rom âneascăîn Ierusalim Cetitorii acestei reviste cunosc măreţul şi căldurosul apel al scumpei şi mult veneratei noastre Regina Elisabeta, preşedintea de onoare a comitetului de iniţiativă, pentru ridicarea unei Biserici Române în Ierusalim. Ei cunosc de asemenea şi apelul comitetului, prin care îndemnă pe toţi pioşii Români a contribui cu obolul lor, pentru a se înălţă acest monument religios, căci toate acestea au fost publicate în Biserica Ortodoxă Română şi în diferite ziare politice. Ei ştiu în acelaş timp că această sfântă biserică se aduce prinos de mulţumire lui Dumnezeu de către po porul Român, că El a căutat cu îndurare către neamul nostru, cel greu încercat în decursul veacurilor, şi a tri mes în fruntea lui, spre a’i conduce destinele, pe înţe~ leptul şi gloriosul Rege Carol I, care a făcut fericirea noa stră şi a adus la glorie şi mărire poporul Român. Ei ştiu, în fine că această Biserică este menită a eternizâ anul ju biliar 1916, când se împlinesc 50 ani de glorioasă dom* nie a Majestăţei Sale scumpului nostru Suveran. Dar pentru a se puteă începe această lucrare şi a se zidi această biserică, In sfânta cetate a Ierusalimului, trebuiau îndeplinite, înainte de toate, formele bisericeşti şi poli' ticeşti. In imperiul Otoman nu se poate zidi biserică ere' ştină, decât după ce ierarhul locului şi sinodul său, mo-
- 45. tiveazâ necesitatea; iardupă aceasta Poarta, încuviinţează şi se dă Iradea (decret) împărătească, prin care se permite zidirea bisericii. Pentru biserica noastră încă trebuiâ a se îndeplini toate aceste forme. Se cereâ ca Biserica patriarhală a Ierusali mului şi sinodul acestei biserici, să motiveze această ne cesitate. Trebuiâ In acelaş timp, ca această Biserică să’ţi dea asentimentul, adică să deâ binecuvântarea sa, ca în urmă, pe baza acestui asentiment, dat sinodiceşte de bi serica Ierusalimului, să se poată face demersurile diplo matice, din partea guvernului Român la înalta Poartă, pentru obţinerea Iradelei tn chestiune. * * * Pentru îndeplinirea formelor bisericeşti, obţinerea asen timentului sau binecuvântarea şi hotârirea sinodală a bi sericii patriarhale din Ierusalim, cum şi pentru studierea chestiunii la faţa locului, a fost nevoie a se trimete la Ierusalim o comisiune din sânul comitetului, pentru zidi rea acestei biserici. Ea a fost compusă din P. C. Arhim. mitrofor Dionisie Simionescu, stareţul mănâstirei Sinaia, d-1 arhitect Ghica Budeşti, Teodor Burada şi subsemnatul. D-l Ghica Budeşti neputând merge, Cassa Bisericii a delegat pe d-1 arhitect George Lupu. * * * Comisiunea aceasta a pornit din Bucureşti la 12 Apri lie şi a sosit tn sfânta cetate a Ierusalimului Marţi la 22 ale aceleaşi luni Aprilie la orele 6 p. m. * * * Sanctitatea Sa prea Fericitul Patriah al Ierusalimului, In urma dispoziţiunilor luate, erâ prevenit şi înştiinţat de spre venirea acestei comisiuni, cum şi despre scopul pen tru care veneâ. Iar din Alexandria, subsemnatul, l-a In- b i s f r i c â r o m â n e a s c a In i e r u l s l i m 133
- 46. ştiinţat telegrafic despreziua sosirii noastre în portul lafa cum şi vaporul cu care sosiam. Astfel în dimineaţa zilei de 22 Aprilie, când vaporul Italian Waşington, în care ne aflam, a ancorat în faţa a- cestui port, vicarul patriarhal din lafa, prea cuviosul ar himandrit Vasilie însoţit de arhidiac. Teodorit, au venit pe bord şi ne-au salutat, de bună venire, din partea prea Fericirei Sale Patriarhului. Apoi am fost conduşi, la me- tochul Patriarhal din lafa, unde ni s’a servit dejunul, şi de aci, cu trenul dela 2 p. m., aceeaşi zi, am pornit la Ie rusalim, fiind conduşi până la gară de prea cuvioşii pă rinţi, arhimandritul Vasiliie şi arhidiac. Teodorit, mai sus amintiţi şi de cavaşii rnetohului patriarhal din lafa. * * La ora 6 p. m. am sosit în gara Ierusalimului. Aci am fost întâmpinaţi de Arhimandriţii Evdor şi Dositei, cari ne-au condus dea dreptul la sfântul mormânt, spre a ne Închină şi a mulţumi lui Dumnezeu de bună venire. După aceea ne*am ridicat cu toţii sus la Patriarhie, unde, în salonul cel mare de recepţiuni, am fost primiţi de înalt Prea Sf. Mitropolit Meletie al Iordanului, Vicarul Patriar hal, care ne a salutat de bună venire din partea înalt Prea Fericirei Sale Patriarhului, care lipseâ din Ierusalim. Aci după ce ne-am întreţinut cu I. P. S. Sa mai bine ca ju mătate de oră, despre călătoria noastră şi diferite chesti uni bisericeşti, am fost conduşi în apartamentele ce ne erau rezervate în Patriarhie, din ordinul înalt Prea Ferici rei Sale Patriarhului. * * * Până Vineri. 25 Aprilie, n’am făcut decât recunoaşteri în Ierusalim şi o călătorie până la Betleem şi stemele aşâ numite ale lui Solomon. Intre acestea: Miercuri 23, ziua sfântului martir Gheorghe, a slujit în 234 B ISERICA ROMÂNEASCĂ
- 47. In i er u s a l i m templul Golgota, I. P. S. Mitropolit Meletie, vicarul pa triarhal, Împreună cu 2 arhimandriţi şi 2 diaconi ai Pa triarhiei, cu 2 diaconi Ruşi; cu arhimandritul rus Lconida şi cu toţi preoţii şi arhimandriţii Ruşi din Ierusalim şi îm prejurimi vre-o 12 la număr. Iar după terminarea sf. Li turghii, s’a oficiat Te-Deum pentru principesa Imperială Rusă Alexandra şi pentru prinţul Gheorghe moştenitorul Greciei. După ce s’a terminat, cu toţi, Cler, consulul general Rus, Preşedintele societăţei palestiniene din Ierusalim şi foarte mulţi notabili, oari luase parte la Liturghie şi Tedeum, s’au ridicat la Patriarhie. - Acest Te-Deum mi-a inspirat ideea, ca să rog pe I. P. S. Mitropolit Meletie, Vicarul, în lipsa înalt Prea Fericirei Sale Patriarhului, ca să facem şi noi Te-Deum şi rugă ciuni de mulţumire pentru Augusta noastră familie regală, a doua zi, 24 Aprilie, sf. Elisaveta, onomastica M. Sale prea graţioasei noastre Regine. Spre seară mi-a adus răs punsul că se poate,—de sigur ceruse învoirea Patriarhu lui,—astfel îmi explic Întârzierea răspunsului,—şi am ce rut ca sfânta slujbă să se facă tn cuvuclu sf. mormânt. Ceea ce mi js’a aprobat. * * * A doua zi, 24 Aprilie la orele 10'/ 2 a. m. când tn toată Ţara se înălţau rugăciuni către Dumnezeu pentru Maje- stâţile Lor şi Întreaga Augusta familie Regală, deasemenea astfel de rugăciuni se Înălţau şi pe sf. mormânt cel dă tător de viaţă al Mântuitorului nostru. Bucuria unită cu fiorul sacru pe care l-am simţit când am auzit pomenin- du-se numele Auguştilor noştri Suverani şi ale tntregei familii Regale, Îmi este cu neputinţă a le descrl. Am plâns cu toţi de bucurie şi am zis; «Dumnezeu a binevoit; fie numele Lui binecuvântat».
- 48. * * * Dar cutoate onorurile şi îndatoririle ce ni se făceau eram foarte neliniştit. Prea Fericitul Patriah lipseâ şi lipsa Sa îmi dâ de gândit. In 'fine Vineri la amiază, ierodiaconul Ipolit, primul se cretar al Sf. Sinod, mă anunţă că Prea Fericirea Sa va sosi spre seară. La auzul acestei veşti bucuria mea s’a unit cu îngrijirea şi cu neliniştea. L-am rugat, ca îndată ce va sosi, să’L roage a ne spune când putem fi primiţi. La ora 3 p. m. mi-a adus răspunsul, că vom fi primiţi îndată după sosirea Prea Fericirei Sale. In adevăr intre 4— 5 ne-am prezentat cu toţi. In sala cea mare de recepţiuni unde am fost primiţi. £rau mai multe persoane, intre cari şi mai mulţi Ruşi şi Rusoaice. In cele din urmă, văzând că Prea Fericirea Sa nu deschide vorbă despre timpul când ne poate primi in audienţă parti culară, l’am întrebat, şi mi a spus că e bine între 6 — 7 p. m. când este singur şi liniştit. Şi cu această făgăduinţă ne am retras. * * * La ora 6 '/ 2 ierodiaconul Ipolit ne·a anunţat ca să merg eu şi arhim. Dionisie la Prea Fericirea Sa, cu hâr tiile ce avem. Ne-am dus. £râ singur. A citit epistola I. P. S. Mitropolit Primat şi celelalte epistole ce i-am pre zentat. I-am explicat pe larg chestiunea, şi s’a arătat foarte favorabil, dar a făcut rezerve pentru membri sf. Sinod. I-am spus că trebue să susţinem chestiunea in sf. Sinod. Ne-a făgăduit şi mi-a spus că chiar adouazi, Sâmbătă 26 având şedinţă va aduce chestiunea în Sinod. * * * · In şedinţa dela 26, în adevăr chestiunea a fost adusă în Sinod, însă nu s’a putut luâ nici o hotărîre. Cauza am aflat’o mai târziu. 136 BISERICA ROMÂNEASCĂ_________ _____
- 49. 137 Luni 28 n’afost la ordinea zilei tn Sinod decât chesti unea noastră. Aşteptam acasă cu nerăbdare rezultatul. La ora 11 ’/ 2 a venit primul secretar al Sinodului,.cu arhimandriţii Dositei şi Iacob, trimişi din partea înalt Prea Fericirei Sale Patriarhului să ne anunţă că Sf. Sinod a admis fn unanimitate cererea. Ne-a felicitat şi ne-a spus din partea Santităţei Sale, ca să telegrafiem In Ţară M. S. Regelui, înalt Prea Sf. Mitropolit Primat şi Guvernului că sf. Sinod a aprobat în unanimitate zidirea Bis. Române în Ierusalim. Ne-a spus deasemenea că Sanctitatea Sa va merge să binecuvinteze locul, ceeace a şi avut loc. Bucuria noastră pentru acest rezultat strălucit şi aştep tat cu multă nerăbdare şi foarte mult dorit, a fost nes pus. Am telegrafîat imediat tutulor după dorinţa înaltei Sale Sanctităţi Patriarhul. * * * Astfel s’a îndeplinit prima parte din formele ce trebu iau făcute pentru zidirea Bisericii Române tn Ierusalim. S’au Îndeplinit formele cele grele, formele bisericeşti pen tru cari duceam multă grijă, şi împreună cu mine eram cu toţi tngrijaţi, căci fără asentimentul Patriarhului şi ho- tărtrea favorabilă a Sinodului Patriarhal, nu se puteâ face nici un demers diplomatic către guvernul Otoman pentru obţinerea Iradelei imperiale, necesare pentru zidirea bise ricii noastre în Ierusalim. * * * Cât priveşte partea a doua a formalităţilor de îndepli nit,— demersurile diplomatice pentru obţinerea Iradelei im periale,—după cât am pulut află aci, şi după cum ne-a asigurat şi înalt Prea Fericirea Sa Patriarhul, ele se va şfârşl cu bine şi cât mai neîntârziat. înalt Prea Fericirea Biserica Ortodoxă Română 4
- 50. Sa mi aspus chiar câ are asigurări cum că înalta Poartă va acordă imediat Iradeaua tn chestiune. Acelaş lucru ni l-a declarat şi Guvernatorul Ierusalimului, când l-am vizi- tat. înalta Poartă şi Guvernul, nu numai că nu va face nici o greutate, ne-a zis, dar noi chiar ne bucurăm,—a a adâogat Guvernatorul a spune,— de venirea Românilor aci. Noi salutăm cu entuziasm, sunt cuvintele sale, ridi carea unui aşezământ bisericesc al Românilor aci, căci sun tem prieteni. Avem dar credinţa că şi această parte a formalităţilor legale ce se cer pentru ridicarea Bisericii Române în Ie rusalim, va fi Încununată cu acelaş succes ca şi^ cea bi sericească. Credem chiar că in momentul când cititorii «Bisericii Ortodoxe Române», vor citi aceste rânduri, I- radeaua imperială să fie chiar fapt Îndeplinit. Acum dar când s’au îndeplinit formele legale, şi şuntem asiguraţi că vom aveâ o Biserică Românească In sfânta cetate a Ierusalimului, şi când toţi ortodoxii de aci, fără deosebire, se bucură, subsemnatul scriind aci aceste rân duri, şi aducând cu bucurie Ia cunoştinţa tutulor faptul, că am dobândit dreptul de a aveâ un centru religios Ro mânesc, o Biserică Românească, In Ierusalim, nu se poate abţine de a aduce în acelaş timp, la cunoştinţa tutulor prin coloanele «Bisericii Ortodoxe Române*, răsunetul ce aa- vut şi a produs aci in sfânta cetate vestea înfiinţării a* cestei Biserici Române. * * * După ce am obţinut aprobarea bisericească, pretutindeni ori unde mergeam şi ori cu cine ne întâlnem şi v e n e â j vorba despre Biserica Românească, ce se va zidi tn Ieru salim, toţi se bucurau. N’a fost persoană fie din cercurile clericale, fie din cele politice locale şi didactice, cu care să ne Întâlnim, care să nu ne felicite şi să nu se bucure, 138 BISERICA ROMANEASCĂ___________
- 51. I n ie r u s a l i m făcând fiecare tot felul de aprecieri asupra viitoarei aşe zări bisericeşti a Românilor. Fiecare din noi vedea că toată lumea se bucură, şi cu dreptul, unii pentru un mo tiv, -alţii pentru altul, dar toţi se bucurau. Foarte mulţi chiar jubilau de bucurie şi în entusiasmul lor nu se pu teau stăpâni de a ne dâ chiar sfaturi. Glasul unanim al tutulor erâ acelaş, întru a ne recomandă ca să ridicăm un monument la care să privească toţi cu respect şi admira- ţiune. «Să ridicaţi, ne ziceau toţi, un monument demn de Ţara Românească, un monument demn de Biserica şi pio sul popor Român, şi demn de gloriosul şi marele Rege Carol I. Fie cine înţelege câtă bucurie simţiam în sufletul nostru la auzul unor astfel şi atât de măgulitoare cuvinte, chiar făcând abstracţiune de sentimentele şi cugetul intern al unora din cei ce le pronunţă. Dar asupra tuturor acestor ecouri posterioare aprobării, asupra aprecierilor ce se făceau, asupra sentimentelor, cum şi asupra a tot felul de păreri ce se exprimau, cu privire la viitoarea aşezare bisericească Românească, sunt multe, foarte multe de zis. Ceeace putem spune acum, şi trebue să spunem ca să cunoască şi să ştie toţi cei ce se interesează de Biserica Românească din Ierusalim, este că: Toţi cei de aici se aş teaptă, şi cu drept cuvânt, să vază la Români una din cele mai frumoase şi măreţe aşezări bisericeşti în Ierusa lim, o aşezare care să fie spre fala şi cinstea neamului Românesc. Fie. Dr. Drag. Demetrescu. Ierusalim 4 Mai 1914. -
- 52. Copie după adresad-lui Ministru al Cultelor C.B. No. 1 4 4 2 6 /9 1 4 . Înalt Prea Sfinţite, In urma modificărilor ce s’au făcut în legea învăţământu lui pimar şi normal primar, preoţii dobândesc dreptul de a putea fi învăţători, şi ca atare, a primi pe lângă leafa de paroh şi leafa de învăţător întreagă. Faţă cu această măsură, care ne aduce o îmbunătăţire simţitoare, materială şi morală stărei preoţilor la sate, am onoarea a Vă rugă să binevoiţi a dispune, să se aducă la cunoştinţa tuturor preoţilor licenţiaţi în Teologie, şi absol venţilor cu diplomă a seminariilor de gradul al II-lea dela sate, să se pregătească pentru examenul de capacitate, care se va ţine în Septembre a. c., şi acei ce vor fi pre gătiţi să-şi trimeată cererile însoţite de acte, la Minister, spre a fi înscrişi pentru acest examen. Primiţi etc. M inistru I. G. Duca Administrator, P. Gârboviceanu
- 53. COPIE 141 Copie dupăordinul circular către Protoierei No. 1644/914. Prea Cucernice Părinte, Onor. Minister al Cultelor (Cassa Bisericii) cu adresa No. 14426/914 ne comunică că în urma modificărilor ce s’au făcut în legea învăţământului primar şi normal pri mar, preoţii dobândind dreptul de a puteă fi învăţători şi ca atare, a primi, pe lângă leafa de paroh şi leafa de în văţător întreagă. Faţă cu această măsură, care va aduce o îmbunătăţire simţitoare materială şi morală stărei preoţilor la sate; con form mijlocirei Onor. Minister, vă invităm să aduceţi la cunoştinţa tuturor preoţilor lincenţiaţi în Teologie şi ab solvenţilor cu diplomă a seminariilor de gradul al 11-lea, dela sate, să se pregătească pentru examenele de capa citate, care se vor ţine în luna Septembrie a. c. şi acei ce vor fi pregătiţi să’şi trimeată cererile însoţite de acte, la Minister, spre a fi înscrişi pentru acest examen. W f Konon Mitropolit Primat Director, Dr. Boroianu
- 54. O S OC O T E A L A I. Am avut totdeauna credinţă în puterea cifrelor. Din ele am tras concluziuni hotârîtoare pentru chipul de a vedeâ şi a lucră. Odată spuse acestea, să vedem ce ne spun ci frele cu privire la următoarele chestiuni. Se vorbeşte şi se scrie foarte mult că avem lipsă de preoţi în ţară şi că a- ceasta provine din cauza puţinelor Seminarii şi din cauza că absolvenţii de Seminarii şi licenţiaţi In teologie nu vor să între în cler. De aci natural cererea îndreptăţită, că Se- minariile trebuesc înmulţite, ca pe lângă fiecare Chiriarhie să avem un Seminar şi că trebuesc luate măsuri ca semi nariştii şi licenţiaţii teologi, să fie siliţi să intre în cler. De sigur, că aceste ilin urmă două chestiuni stau în cea mai strânsă legătură. Fără Seminarii nu poţi aveâ candi daţi de preoţie. Şi pe de altă parte poţi aveâ cât de multe Seminarii, însă nu poţi aveâ preoţi, dacă absolvenţii seminarişti nu intră în cler. De "aceea trebuesc luate mă suri şi într’o direcţiune şi în altă direcţiune..... 11. Prin legea asupra Clerului mirean ·şi Seminariilor din
- 55. O SOCOTEALA 143 1893,s’a reorganizat Seminariile şi s’a stabilit şi numă rul parohiilor rurale şi urbane. Prin tabloul anexat la această lege s'a stabilit numărul de 2734 parohii rurale şi 297 parohii urbane. In acelaş timp s’a redus numărul Seminariilor, lăsându-se numai 4 cu trei clase inferioare şi două cu câte 5 clase superioare. A fost în intenţiunea legiuitorului să avem biserici paro hiale bine organizate cu un preot la înălţimea cerinţelor timpului şi anume, numai cu diplomă de capacitate la ţară şi cu licenţă în teologie la oraşe. Toată lumea cerea: nu mai preoţi parohi bine instruiţi şi cu o bună situaţie ma terială. Legea consfinţise o cerere întemeiată a timpului. III. Dela aplicarea legii Clerului până la finele anului 1913 Seminariile noastre (Central, Nifon Mitropolitul şi Veniamin ţCpstache din Iaşi) au dat pe ani următori absolvenţi cu 7 şi cu 8 clase, căci au fost ani, când Seminariile au a- vut numai 7 clase Iată tabloul complect: I o « I l^co « ca_ .2 2 ^ " I Λ rt s ® « « .ο λ |3 1 tζ (Anii şcolari — 3 — υ s = u.£ Anii şcolari _ wμ . oÎ3 3 u .S 3 l-.£ â l a IE ac/1 «ŞS B ic w «5 o B « s.ε S'5." Β=·«a e</l;a bv) Iz > z § 1 z g Iz g 1894— 18951 25 ι— I 1904— χ905 — 1 1 1 0 1895— 1896 36 — 1905— 1906 — [1 1 0 1896-1897 6 6 1906— 1907 — 117 1897— 1898 8 6 wt9 ____Remfintindu-i· 1907—-I908!clasa8, nueste 1898— 1899 87 1908— 1909 nici un absolvent 6 8 1 — 1899— 1900 98 1909—1910i 94 — 1900— 1901 51 ■J— ■ 1910— 1911 59 — 1901— 1902 85 75 1911— 1912'106 — 1902—1903 — 89 I 1912— 19131 89 I — 1903— 19041 — 1 2 1
- 56. 144 O SOCOTEALA Numărullicenţiaţilor tn teologie, dela Începutul facul tăţii noastre până astăzi e pe ani următorul:Numărul Licenţiaţilor Anul când a obţinut licenţa || Numărul Licenţiaţilor Anul când a obţinut licenţa Numărul1 LicenţiaţilorI Anul c&nd a obţinut licenţa 2 1889 I 2 2 1898 45 1907 2 1890 2 0 1899 43 1908 4 1891 133 1900 48 * 1909 4 1892 17 1901 63 1910 4 1893 2 2 1902 36 1911 1 1894 2 0 1903 23 1912 1 2 1895 36 ι 1904 30 1913 15 1896 37 1905 17 1914 1 2 1 1897 I31 1 1906 Prin urmare avem absolvenţi cu' 8 clase Seminariale 950; Cu 7 clase seminariale..................................... 6 7 1 Total. . . .1721 Din aceştia au intrat tn cler la parohiiurbane . 59 La parohii rurale.................................................825 La m ăn ăstiri......................... '. · . 8 Total. . .. 8 9 2 Licenţiaţi tn Teologie a v e m .............................599 Au intrat tn cler la parohii urbane...................... 259 > » » » » « rurale ..............1 1 0 > > « «la Episcopii şi Mitropolii. . . 28 », > > Mănăstiri . . . . _,.·.' > -‘ . 8 Total. . . . 405 Au intrat tn cler seminarişti cu 7 şi 8 clase, cum şi li cenţiaţi in teologie 1297. Dacă scădem această sumă din 1572, numărul total al seminariştilor cu 7 şi 8 clase dela aplicarea legei Clerului, cum şi al licenţiaţilor tn teo-
- 57. Jogie dela 1899,adică cu 5 ani fnainte de aplicarea legii şi cu un număr de 44 licenţiaţi, avem diferenţa 225 -f4 5 = 269. N’au intrat prin urmare în cler decât un maximum de 15°/o> dacă pe deoparte scădem numărul morţilor şi au murit mulţi preoţi cu diplome de capacitate şi licenţiaţi şi chiar dacă mai adâogâm puţinii licenţiaţi în teologie cu di ploma de liceu. IV. Biată acum tabloul pe anii şcolari ai absolvenţilor cu di ploma de capacitate dela Seminariul Central, Nifon Mitro politul şi Veniamin Costache. Seminariul Central Seminariul Nifon Seminariul Veniamin Anul şcolar ■ u Numărul | absolven.l ţilor Anul şcolar N um ărul, absolven» ţilor Anul şcolar N um ărul absolven ţilor ■894— 1895 6 1894— 1895 1° 1894— 1895 9 ■895— 1896 14 1895— 1896 5 1895— 1896 17 ■896— 1897 20 1896— 1897 ; 12 1896— 1897 34 ■897— 1898 42 1897— 1898 12 1897— 1898 32 ■898— 1899 40 1898— 1899 21 1898 1899 26 ■899— 1900 41 1899— 1900 14 1899— 1900 43 11900— 1901 21 1900— 1901 3 1900— 1901 27 ■901— 1902 85 1901— 1902 10 1901— 1902 32 1902— 1903 • 47 1902— 1903 10 1902— 1903 32 1903— 1904 55 1903— 1904 16 -1903— 1904 50 1904— 1905 62 1904— 1905 20 1904— 1905 28 ! 1905— 1906 46 1905-1906 27 1905— 1906 37 î 1906— 19o7 43 1906— 1907 28 | 1906— 1907 46 ?1907— 1908 — 1907— 1908 1907— 1908 _ 1908— 1909 25 j 1908— 1909 30 1908 1909 13 1909— 19.10 29 ’ 1909— 1910 27 1909— 1910 38 1910-1911 1 22 1910— 1911 17 1910— 1911 j 20 1911—1912 39 1 1911— 1912 1 37 1911— 1912 1 30 1912—1913 39 1912— 1913 | 18 j 1912— 1913 32 Total 1 689 Total |3<Î3 i| Total . 546
- 58. * 146 O SOCOTEALĂ. Iatâşi tab lo ul licenţiaţilor în teologie pe ani. Anul când a obţinut licenţa. Numărul licenţiaţilor în Teologie. Anul când a obţinut licenţa. Numărul licenţiaţilor in Teologie. 1889 2 R eport. . . 1 1902 148 22 1890 2 1903 ' 20 1891 4 1904 36 1892 4 1905 37 1893 4 1906 31 1894 . 1 1907 45 1895 12 1908 43 1896 15 1909 48 1897 12 1910 63 1898 22 1911 36 1899 20 1912 23 1900 33 1913 30 Î901 17 1914 17 I T ranspo rt... 148 Total. . . 599 Trebue să mai adaog, că dintre absolvenţii Seminariilor, cari urmează încă cursurile facultăţii de teologie n’au obţinut toţi licenţa pentru ca să i putem consideră pierduţi pentru serviciul bisericii, aşâ că cele afirmate de mine mai sus capătă tărie şi mai mare. Iată şi populaţia facultăţii de teologie pe ani în cursul anului universitar 1913— 1914. înscrişi in baza înscrişi In baza Numărul I Anii de studia diplomei de diplomei de 8tudentiIorpeani Seminar Liceu r 1 67 8 75 11 48 6 54 III 23 3 26 IV 26 26 1 6 4 I 1 7 T 181
- 59. * Pe lâng$ absolvenţiide liceu In număr de 17 mai sunt şi seminarişti preoţiţi dejâ, cari urmează cursurile facultăţii de teologie. Spun toate acestea pentru ca să fie lămurit lucrul din toate punctele de vedere. Mai sunt însă câţivă seminarişti cu diplomă, cari urmează cursurile facultăţii de teologie în Cernăuţi. Aşâ dar, după socoteala cea mai amănunţită, seminariştii şi teologii n’au fugit de preoţie şi am credinţa că nu vor fugi nici de acum Înainte. V. O SOCOTEALĂ_________________________ 147 Cu toate acestea avem în ţara întreagă un număr de 259 parohii vacante. Parohiile acestea pe Eparhii şi judeţe sunt următoarele: A) Eparhia Ungro-Vlahiei S.§ v ■- °'"c 1o 3 Jud. Dâtnbouiţa z ·—F td 1) Parohia GSiseni 1 Octombrie 1913 2) „ Cazaci 1 Ianuarie 1914 3) 2 Jud. Ialomiţa 1). Parohia Giurgeni 1908 2)' „ Crasam de jos 1 Aprilie 1911 3). . Bărbuleşti 15 Iulie 1911 4). . GăMău 1 Iulie 1912 5)· . Mărcoleşti 15 Oci. 1912 6)· . Şleflneşli 1 Iunie 1913 B?· . Jigălia 12 Iunie 1913 8). . Dichiseni 1 Ianuarie 1914 8 Jud. Ilfov 1). Parohia Măineasca 1 Ianuarie 1912 2)· » Ferbln|i 9 Ianuarie 1912 3)· . FrunzSneşti 1 Iunie 1912 *)· „ Raşi 23 Mai 1912 5)· . Pârlita a ll-a 1 Octom. 1912 9· » Leordenl 1 Febr. 1913 ')· » Copăceni Mogoşeşti 12 Marile 1913 ®)· » Grădinari Fălcolanu 1 Oci. 1913 9)· . Dragomlreşti din deal 1 Oct. 1913 !?)· . Măriufa 13 Oci. 1913 ·■#· » Buclumanl I 30 Oci. 1913 11 Transport . . Si II -
- 60. 1 4 8 Report. Jud. Muscel 1). Parohia Cetă|eni din deal 16 Martie 1913 2). . Conteşti 15 Aprilie 1913 Jud. Prahova 1). Parohia Măneşti 1 Aprilie 1909 2). . Nedelea 1 Aprilie 1911 3). . Culbu 1 Ocfombre 1912 4). . Balta Doamnei 15 Martie 1913 5). „ Meliceşti 1 Aprilie 1913 6). . Micreşul 1 Iunie 1913 7). . Salcia 1 Octombre 1913 8). . Şotrile 23 Oct. 1913 Jud. Teleorman 1). Parohia Găuriciu 1 Ianuarie 1908 2). „ Ghimpejeni 15 Ian. 1911 3). „ Cucuefi 1 Martie 1911 4). „ Adameşti 1 Oct. 1911 5). . Ciora 1 Febr. 1912 6). . Popeşti-Palanga 19 Oct. 1912 7). . Plopi Slăviteşti 1 Oct. 1912 8). „ Beni 1 Apr. 1913 91. . Bucovul 8 Mai 1913 10). . Gârdeşti 9 Aug. 1913 Jud. Vlaşca 1). Parohia Mârşa 11 Iulie 1911 2). „ Ruşii lui Asan 1 Aug. 1911 3). „ Puenl 1 Aprilie 1912 4). „ Fotăcheşti 1 Aprilie 1913 5). „ Talpa-Bascoveni 1 lan 1913 6). „ Adunafi-Butceşti 15 Iunie 1913 7). „ Gurueni 1 Aug. 1913 8). „ Cătunu 1 Oct. 1913 9). . Drăceşti 1 Ian. 1914 Total . B. Eparhia Moldovei şi Sucevei Jud. Botoşani 1) Parohia Buhăceni 1 Decern. 1912 2). a Băbiceni 5 Dec. 1912 3). „ Cerviceşti 13 Apr. 1913 4). . Călugărenl 1 Oct 1913 Jud. Dorohoi 1). Parohia Verfiolea 1 Mai 1911 2). „ lonăşeni 15 Mai 1911 3) Transport .
- 61. !*·■> Report Jud. Iaşi I). ParohiaBulbucani 9 Sept. 1908 K . „ Goeşti 1 Oct. 1911 3). „ Măcăreşti 1 Apr. 1912 4). . Cutrbeşti 22 Febr. 1912 5). „ Poprlcani 1 Oct. 1912 > 6). „ Rădeni 1 Febr. 1913 7). „ Frăsuleni 1 Mărite 1913 8)7 „ Brăeşti 1 Martie 1913 W . m Mâdârjac 14 Mai 1913 10). „ Aroneanu 28 Mai 1913 II). n Epureni 1 Iulie 1913 12). „ Milita 1 Aug. 1913 f13). . Hodora 13 Oct. 1913 14). „ Româneşti 1 Februarie 1914 Jud. Neatnţu 1). Parohia Micşuneşti K ) . „ Cracăul Negru 1 Iulie1913 Totoeşti 24 Iulie 1913 4). „ Dărmâneşli 30 Sept. 1913 5). „ Căciuleşti a ll-a 1 Dec. 1913 . Ghindoane de jos 1 Febr. 1914 ^ 7). Tarcâu 1 Dec. 1913 Jud. Suceava L i). Parohia Cămârzani 24 Oci. 1912 ψ2). Boleşti 13 Martie 1913 § 3 ). . Homija 1 Aprilie 1913 4). . Slroeşti Laiu 25 Ian. 1914 Total c) Eparhia Râmnicul-Noul-Severin Judeţul Dolj I 1) Parohia Răchita de Seaca 1 Aprilie 1904 fc2) „ Rasnlc 3) • 4) 5) 6) * 2 8) ») 10) 11) Călugărei 1 Iulie 910 Valea Boului 1 April 911 Răchita 20 Febr. 911 Saca-Bătrână 13 April 912 Verbiţa 1 Oct. 912 Gebleştt 15 Febr. 913 Zeicoiu 8 Oct. 913 Mălăeşli 1 April 914 Morenl 1 Ian. 914 Judeţul Gorj 1) „ Piscurile 1 lan. 908 2) „ Călugăreasa 6 Martie 908 3) „ Ungurelu de sus 6 Mai 909 Transport 6 : - 14 7 4 ___ 31 11
- 62. 1 5 0O SO C O T E A L Ă 4) Parohia Giurcu 1 Febr. 911 5) „ Cârjeni Frasin 15 Iulie 911 Barzei de Gilort 28 Mai 911 Tereujani 1 Oct. 912 Fârcăşeşti Birnid 27 Decembre 912 Bârzeiu de PSdure 1 Martie 913 Zorleşti 1 Aprilie 911 Mogoşani 1 Mai 913 Frăsinet 1 Sept. 913 Vâlcele 1 Ian. 914 Report 6) 7) 8) 9) 10) 11) 12) 13) Judeful Mehedinţi 1) Parohia Godeana 2) Celnata 23 Noembrie 905 3) . Ţiuleni 1 Iunie 906 4) Podeşti 1 April 906 5) „ Broseşti 1 Noem 909 6) „ Vârciorova 1 Od. 911 7) Sura 15 Oct. 911 8) „ Darvari 1 April 912 9) „ Izimşa 1 April 912 Judeţul Romanaţi 1) . Câmpeni 1 Mai 910 2) . Romaneşti 15 Mart 911 3) - Margheni Ociogi 1 April 1911 4) „ Ciocâneşti 1 Mai 5) - Preajba 15 April 1912 6) „ Slâveni 1 April 1912 Judeful Vâlcea 1) Parohia Laloşu 1 Martie 1911 2) . Stâneşti 1 April 1913 3) . Mihâeşti 16 lanuar 1914 d) E parhia Rom anului Judeţul Bacău 1) Parohia Mârăşti 1 August 1913 2) . Parincea 1 Decembre 1914 Judeţul Putna 1 Februar 190Θ 15 Decembre 1909 1 April. 1910 15 Aprilie 1910 1 Martie 1911 1 Iunie 1911 9 Febr. 1912 1 April. 1912 1 April. 1) Parohia Poiana 2) 3) 4) 5) 6) 7) 8) 9) Herăstrău Borşani Mera Andrieş Spulberu Gherdana Văsuiu Purcei Total Transport
- 63. O SOCOTEALĂ 151 10)Parohia It) 12) 13) 14) 15) 16) 17) 1) Parohia K ’ - 3> - 4) I . 5) . ,6) „ m .. 8) „ ■ . 10) . Comătelu 1 Mai 1912 Şindrilari15 Octombre 1912 Capaianar-Mera 1 Maiu 1913 Buda 4 Mai 1913 Floreşli 5 Decembre 1913 Repedea 1 Decembre 1913 Păuleşfi 1 Decembre 1913 Tichiriş 1 lanuar 1914 Judeţul Roman Poiana lui Iuraşcu StSnifa 1 Aprilie 1910 Hălăuceştl. 1 Augusi 1911 Băluşeşti 1 Decembre 1910 Gherăeşli 8 Iunie 1912 Poenile 14 Iulie 1912 Oborocenl 31 Martie 1913 Negri 28 Marile 1913 Icuşeşti 12 Mai 1913 Mogoşeşii 26 Iunie Judeţul Tecuciu 1) P ur oh ia 2) . ■ . m - m . ■ . 7) . Blaga Hu|u Movileni T ă lă re ş li Vultureni B ă lâ n e ş ti M ă ld ă re ş li 1 Aprilie 1907 31 Augusi 1907 10Mai 1908 1 Iulie 1909 4 Iulie 1910 1 Iulie 1913 1 lanuar 1914 1) 2) 3) 4) 5) 6) 7) 8) 9) 10) 12) Report Total E) E parhia Buzăului. Judeţul Buzău. Parohia Colfi. 15 Februarie 1910. Valea Muscelului, 1 Aprilie 1912. » „ Lupului, 1 Aprilie 1912. » Tohani, 1 Iulie 1912. Târcov, 14 Iulie 1912. Lipia. 1 Aprilie 1913. " » Ruşov3|, 4 Aprilie 1913 Tega, 5 Aprilie 1913. Goideşti, 1 August 1913. » Vispeşti, 19 Octombre 1913. ·> Haimanalele, 30 Octombre 1913. ■> Pietroasa de sus, 15 Decembre 1913. Judeţul Râmnicul Sărat. I) Parohia Bisoca ol ■ Dealu Sărei, 1 Octombre 1908. J ” Baieşti, 6 Decembre 1908. - Gherghiosa, 1 Februarie 1910. Slobozia, 7 Februarie 1911. 5) Transport 17 12 12 ·. -
- 64. 152 O SOCOTEALĂ Report. . 6) Parohia Bordeşti. 1 Aprilie 1911. 7 ) . Corbu, 28 Marlie 1911. 8) . Malurile, 1 Septembre 1911. 9) „ Andriaşu, 1 Februarie 1912. 10) „ Şliubeiu, 1 Aprilie 1912. 11) „ Grebănu, 11 Aprilie 1912. 12) „ Vâlcăneasa, 1 Aprilie 1912. 13) » Râmniceni, 25 Augusi 1913. 14) „ Dragosloveni, 15 Decembre 1913. 15) « Vinlilă Vodă, 15 Februarie 1914. Tolal . . F ) E parhia Argeşului. Judeţul Argeş. 1)Parohia Rmicu, 1 Aprilie 1913. 2) „ Băloiu, 1 Iunie 1913. 3) „ Scăuenl, 1 Octombre 1913. 4) » Verneşli, 1 Ianuarie 1914. 5) . Galeşu, 1 Aprilie 1914. Judeţul Olt. 1) Parohia Ursuaia, 27 Octombre 1910. 2) . Greci, 1 Aprilie 1912. 3) Frunzaru. 10 Decembre 1912. 4) Râjlefu Govora, 1912. 5) . Şerbâneşti de sus, 1 Iulie 1913. 6) » Draganeşti de sus 1 August 1913. 7) - Crejeşti de sus, 17 Septembre 1913. 8) . Şerboeni, 1 Mai 1913. 9) . Tiluicşti, 27 Noembre 1913. Total . . G )Eparhia H uşilor. Judeţul Fălciu. 1) Parohia Grozeşti, 23 Februarie 1908. 2) „ Podolenii de jos, 1 Ianuarie 1910. 3) „ Tupilăji. 1 Decembre 1912. 4) „ Avereşti, 1 August 1912. 5)' „ Saiageni, 1 Mai 1913. 6) . Cozia, 15 Mai 1913. Judeţul Tutova. 1) Parohia Ruşi 2) „ Similişoara, 18 Aprilie 1906. 3) . Ghermaneşti, 1 Octombre 1911. 4) . Ciocani, 26 Iulie 1912. 5) ■ Mânzaţi, 21 Octombre 1911. 6) . Borodeşti, 18 Ianuarie 1913. 7) „ Radeni, 22 Septembre 1913. 8) . Ciortolom. 15 Mai 1910. 9) „ Rădaeşii, 1 Februarie 1914. Transport . .
- 65. % o SOCOTEALA Judeţul Vaslui. 1)Parohia Trohanu, 1 Octombre 1906. 2 ) „ Tatomireşti, 1 Ianuarie 1909. 3) „ Oseşli, 1 Aprilie 1912. 4) „ Coropceni, 23 Aprilie 1912, 5) „ Telejna, 1 Septembre 1912. 6) . Zizinca, 1 Februarie 1913. 7) „ Puşcaşi, 1 Februarie 1913. 8) „ Ralaila, 1 Aprilie 1913. 9) . Unceşli, 6 Aprilie 1913. 10) . Bereasa, I Mai 1913. 11 ) „ Todireşli, 1 August 1913. 12) . Toporăşli, 1 Aprilie 1913. H) E p a rh ia D unărei de Jos. Judeţul Brăila. 1) Parohia Balogu 14 Iunie 1905 2) „ Pârlita 1 Februarie 1907 3) „ Berleşti de sus 24 Decembrie 1906 4) „ Fleaşca 1 April 1912 5) ,i Gurgue|i 1 Septembrie 1912 6) i, jugureanu 29 Martie 1913 7) „ Col|ea 1 Mal 1913 8) „ ' Ciora-Radu Vodă 1 Septembrie 1913 Judeţul Constanţa 1) Parohia Demircea 1 Decembrie 1906 2) „ Pelillia 1 Decembrie 1910 3) „ Pazarlia 15 August 1911 4) ι, Gărlita 8 Octombrie 1911 5) „ Osmancea 16 Decembrie 1912 6) „ Caraulac 7 Iulie 1913 7) „ Duingi 15 August 1913 8) „ Tuzla 7 Decembrie 1913 Judeţul Covurlui 1) „ Bursucani 1 Mai 1912 2) „ VlSdeşti 1 Ianuarie 1913 Judeţul 7ulcea Μ „ Principele Carol 1 Octombrie 1908 2) , Satu-Nou (Plasa Tulcea) 1 Oct. 1908 3) „ Paşa-Calşâ 1 Octombrie 1912 4) „ Ostrov 1 Noembrie 1912 -) .. Congaz 1 Noembrie 1912 "j .. Coslugea 1 Ianuarie 1913 4; . Orlachioi 1 Iunie 1912 - Ceatalchioi 16 Martie 1913 - Carcaliu 1 April 1913 .. Sarighiol 30 April 1913 .. Carmen Silva 1 Iulie 1913 > I. C. BrStianu 1 Iulie 1913 M - C. A. Roseti 1 Dec. 1913 » Cataloi 1 Dec. 1913. Report Total. Total «Biserica Ortodoxă Română»
- 66. 154 O SO C O T te A îi Sau în scurt pe Eparhii î Eparhia: Ungro-Vlahiei Dâmboviţa parohii vacante 2 Ialomiţa . 8 Ilfov 1 8 Muscel - 1 Prahova „ 8 Teleorman n 10 Vlaşca 9 Eparhia Moldovei şi Sucevei Botoşani parohii vacante 4 Do ohoiu 1 2 laşi „ 14 Neamţu 7 Suceava 4 Eparhia Râm. Noul Severin Dolj parohii vacante 11 Gorj » 13 Mehedinţi | 9 Romanaţi ». 6 Vâlcea 3 Eparhia Romanului Bacău parohii vacante 2 Putna n 17 judeţe avem următoarele Roman parohii vacante 10 Tecuciu I « 7 ..Eparhia Buzăului Buzău parohii vacante 12 Râm. Sărat „ ,·· 15 Eparhia Argeşului Argeş parohii vacante 5 Olt I | 9 Eparhia Huşilor Fălciu parohii vacante 6 Tutova „ „ Vaslui „ „ |·- Eparhia Dunării-de-Jos Brăila parohii vacante 8 Constanţa „ » 8 Covurlui „ » 2 Tulcea „ „ 14 Prin urmare în : Eparhia Ungro-Vlahiei avem 50 vacante Moldovei -şi Sucevei . 31 . Râm. N. Severin . 42 Romanului - 36 9 Buzăului . 27 m Argeşului „ 14 „ Huşilor - 27 . Dunărei de ]os * 32 0 Tolal . .-559 ” parohii V. Din aceste tablouri rezultă, că In r întreaga ţară avem 257 parohii rurale vacante. Numai încape Îndoială, că a- ceastă situaţie dă loc la nemulţumiri şi îngrijeşte pe cei cu răspundere. Trebue însă, să fim drepţi şi să recunoaştem,
- 67. O SOCOTEALA că aceastăsituaţie se datorează unor împrejurări nu toc mai normale. Când s’a votat legea clerului mirean s’a sta bilit, după rum am văzut numărul parohiilor rurale la 2734, iar astăzi avem 3475. Aşâ dar dela 1893 numărul lor a ' crescut cu 741. Numărul parohiilor urbane a fost stabilit la 297, iar astăzi avem 359, aşâ că numărul lor a crescut cu 67. Şi cu toate acestea cererile pentru înfiinţare de parohii noi sunt foarte numeroase. Unile cereri sunt în temeiate din pricina aşezării satelor şi organizării comu nelor noastre rurale. Altele însă sunt cu totul neînteme iate şi au la origine interese cu totul personale. Nu vreau să intru în amănunţimi, căci ar trebui să privesc chestiu n e a din prea multe puncte de vedere şi ar trebui să dau exemple prea numeroase. Cu sistemul acesta din urmă vom ajunge, să avem atâtea parohii, câte sate există şi atunci numărul parohiilor vacante va creşte neîncetat şi ne vom plânge de lipsa de candidaţi de preoţie. Se sperăm, că în curând râul va fi înlăturat cu desăvârşire. Peste doi ani vor dâ primile promoţii de absolvenţi cele două se minarii din Râmnicul-Vâlcei şi Galaţi. La Septembrie vii tor se va înfiinţâ încă un nou seminar în Buzeu. Pe lângă aceasta prin dispoziţiuni noui se oferă preoţilor noştri cu diploma de capacitate şi teologilor o frumoasă situaţie morală şi materială, în cât aproape toţi se vor îndreptă spre biserică pentru a o conduce şi a-i servi. | Putem să privim viitorul cu încredere şi nu rămâne de cât să ne străduim pentru ca Biserica noastră naţională, să-şi îndeplinească sfânta chiemare în serviciul ţării şi al poporului. G...
- 68. C U VÂ N T A R E Rostită de P. S. Episcop Nifon în Sf. Sinod cu privire la Mica Biblie.. înalt Prea Sfinţite Stăpâne şi Prea Sfinţiţi Părinţi şi fra ţi, In ultima şedinţă a Sfântului Sinod, din sesiunea de toamnă a‘ anului expirat, şedinţă, la care 'din motive de or din sufletesc, n’am putut luâ parte, s’au petrecut oarecare lucruri, cari dacă nu se întâmplau, era mult mai bine, dat fiind, că dela o seama de vreme, a început să se acredi teze în public, zvonul că oridecâteori se deschide SI. Sinod, fie dintr’o cauză sau .alta, se petrec lucruri, cari pe vrăj măşii Bisericii noastre naţionale îi interesează şi amuzează; iar pe bunii români şi adevăraţii creştini ortodoxi îi mâh neşte şi-i turbură sufleteşte. Voesc să vorbesc asupra incidentului cu Mica Biblie, petrecut astă toamnă în Sf. Sinod. Asemenea incidente privitoare la cărţi de cuprins reli gios, s’au mai întâmplat în sânul Sf. Sinod, cum spre pildă a fost cu cartea πνεύμ/χ în simbolul Niceo Constantinopo- litan, alcătuită de protopresbiterul Simeon Popescu, cum şi cu o ediţie a psaltirei tipărită în tipografia Cărţilor Bi sericeşti, cărţi, cari au fost interzise de Sf. Sinod, de a circulă în public, pentrucă Sf. Sinod este şi trebue să fie strejarul, cel neadormit, al doctrinei noastre ortodoxe; şi apoi fiecare din noi am jurat în faţa altarului, când am fost sfinţiţi Arhierei, că vom păzi neştirbită, învăţătura Bisericii noastre drept măritoare de răsărit.
- 69. CUVÂNTARE 157 Cu niciuna însă din aceste cărţi, nu s'a făcut atâta sgom ot, cum s’a făcut cu M ica Biblie. > Bine ar fi fost, dacă autorii Micei Biblii din respect şi deferenţă către Sf. Sinod, ar fi prezentat acestui sfânt corp, cartea înainte de a o tipări; şi iarăşi bine ar fi fost, dacă com isia Sf. Sinod, însărcinată cu corectarea Bibliei, ar fi sem nalat greşalele din mica Biblie, intr'o şedinţă in timă a* Sfântului Sinod, dar asupra lucrurilor săvârşite nu se mai poate reveni, şi nu acesta este scopul cuvântărei mele şi ţin ta la care voiu să ajung. Unul din autorii principali ai Micei Biblii, este I*. S. Nicodem , Episcopul H uşilor, fratele şi colegul nostru, care precum ştim. a îm bogăţit, ca şi alţii, literatura noastră bi sericească, cu o m ulţim e de cărţi, din cuprinsul cărora transpiră' cel m ai curat ortodoxism ; deci nici pe P. S. Sa şi nici pe colegii săi din asociaţia Micii Biblii, Eu perso nal, nu i cred capabili, ca, cu voinţă şi ştiinţă, să fi lăsat a se strecură în cuprinsul micei Biblii oarecari erori, sem nalate prin raportul comisiunii Sf. Sinod. Cine însă a făcut tipărituri şi corecturi» ştie cât de uşor se pot strecura gre şeli tipografice şi m ulte scăpări din vedere. ■ precum ştim suntem în pragul unei prefaceri socialc, când ţara are nevoe de linişte; iar Biserica noastră na ţională, ca instituţie în Stat, trebue să coopereze împreună cu StatuL· la prom ovarea intereselor neamului. Onor. G uvern, în înalta sa grije şi solicitudine pentru buna noastră stare socială, a propus două reforme, care sunt m enite să aducă în viitor linişte obştească. Prin re forma agrară se va îm bunătăţi nu numai starea materială atât de precară a ţăranului nostru, dar se va Jortifica şi proprietatea mare, p rin miile de forturi, ce se vor ridică împrejurul ei din proprietatea mică, care o vor apără |*e viitor de răscoale şi devastări. m Prin reforma politică, pedeoparte se va deşteptă conş tiinţa naţională, chemând la vieaţă pe toţi aceia, cari in momente de grea cumpănă erau chemaţi până acum numai la datorii; iar pe de altă parte se va curmă şi obiceiul de până acum , de a se obţine votul prin orice mijloace şi pe orice căi. N oi, Ierarhii Bisericii O rtodoxe Române, avem datoria
- 70. 158 CUVÂNTARE nu numaide a sprijini Guvernul In năzuinţele sale patrio tice, dar se cuvine tn asemenea momente să lăsăm la o parte orice consideraţiuni personale, şi să depărtăm dela noi orice şoapte, cari ar puteă turbură din nou pacea sfintei noastre Biserici; ca astiel deodată şi împreună cu Guver nul, care luptă să îmbunătăţească starea materială şi so cială a românilor, să luptăm şi noi cu puteri unite ca să îmbunătăţim starea religioasă-morată a creştinilor -din pv zitul de Dumnezeu Regat al Rom âniei; şi fiind strânşi u niţi între noi şi m ână în m ână cu clerul sccular —preoţii de mir— să putem goni din staulul duhovnicesc al oilor cuvântătoare, lupii cei răpitori, cari au început să ne sfâşie turma. Pe temeiul celor zise până aci, respectuos propun Sf. Sinod, ca incidentul din sesiunea trecută, cu privire la Mica Biblie, să rămână închis, iar autorii ei, la o viitoare ediţie — căci prima ediţie, prin reclama ce i s’a făcut, sper că s’a şi epuizat,— să schimbe prefaţa şi să ţină de observa- ţiuniie făcute de comisiunea Sf. Sinod, prin raportul său. Directorii ambelor Seminarii— din Bucureşti şi Iaşi— să rămână la locul lor; pentru ca astfel şi Onor. Guvern şi Sf. Sinod, ' să poată înfăptui în linişte, unul îmbunătă ţirea stării materiale a poporului, iar altul îmbunătăţirea stării religioase morale a creştinilor ortodoxi.
- 71. Raportul General cătreSf. Sinod Privitor pe A dm inistraţia Bisericeasca DIN NOUL TERITORIU DOBROGEAN I P E N T R U I N T E R V A L U L dela Noemvrie 1913— Ianuarie 1914 Înalt Prea Sfinţite Stăpâne, Hnţelepciunea Majestăţei Sale Regelui Carol I şi a Gu vernului ţârei, bravura seculară a armatelor române, şi mai ales tainica şi părinteasca lucrare a Dumnezeului ca uzelor drepte, au contribuit, ca, cu începere din anul tre cut, să ne creştem Patria şi Suveranitatea naţională cu încă două judeţe între Dunăre şi Mare, numite prin le gea de organizare dela 1 Aprilie acest an, jud. Durostor şi jud. Caliacra. :fPopulaţiunea acestor două judeţe numără peşte 2 0 0 . 0 0 0 locuitori; dintre care, în ce priveşte religiunea, majorita tea sunt mahomedani, iar restul sunt, din tată în fiu, măr turisitori ai Sfintei noastre Credinţe Ortodoxe de răsărit. Deslipiţi, prin anexarea la România, de Eparhiile Exar- hatului Bulgar din Rusciuc şi Varna, aceşti fraţi In credinţă au căzut după Însuşi aşezământul canonic al Ortodoxiei de Răsărit, sub ocârmuirea duhovnicească a Bisericii Au tocefale naţionale din Regatul Românesc. Sfântul nostru Sinod deci, ca organ central al acestci Biserici, rânduit şi recunoscut ca atare, şi de Constituţia Regatului, şi de canoanele Bisericii unat sfântă, sobotnicea-
- 72. scă şi apostolică,a trebuit să se ocupe în înţelegere cu Înaltul Guvern de poziţiunea bisericească, creiatâ prin noua stare de lucruri, locuitorilor ortodoxi băştinaşi din aceste două judeţe. Discuţiunile luminoase şi prelung urmate, între P.P. S.S. Membri ai Sf. Sinod şi între d 1 Ministru al Cultelor, re prezentând Guvernul ţărei, au lămurit, că la măsurile de luat pentru rânduirea cultului ortodox din numitele două judeţe, trebuiau să se aibă în vedere trei lucruri şi anume: 1). Schisma Bulgară, 2). Întocmirea în localitate a unei adminislrafiunt bisericeşti provizorii şi 3). Păstrarea legă- turei de fraţi între creştinii băştinaşi şi noi, fără de nici o vătămare din pricina Biserici şi a clerului românesc, a acestei legături pe care a rânduit-o Mântuitorul între toţi cre ştinii de orice neam, de orice limbă, de orice raport politic şi de orice poziţiune socială. ♦ ■ * * 1). In ce priveşte Schisma, Sf. Sinod a hotărît în una nimitate că băştinaşii ortodoxi ai noului teritoriu trebuiesc scoşi de sub vina şi povara schismei bulgare, pentru mo tivul că, însăşi Patriarhia de Constantinopol, nu numără între schismatici pe Bulgarii Ortodoxi, deslipiţi Intr’un fel sau altul de Exarhatul Bulgar, şi intraţi sub o altă juris- dicţiune bisericească ortodoxă. Şi cum în Aşezământul nostru Ootodox de Răsărit, ju- risdicţiunea bisericească a credincioşilor şi a clerului este determinată de suveranitatea naţională -a Statu lui cărui îi aparţin, locuitorii ortodoxi din noul teritoriu de- venisesă deslipiţi de Exarhatul Bulgar şi intraţi sub juris- dicţiunea Bisericii Autocefale a Regatului nostru, prin însuşi faptul anexiunei lor politice la România. Ei deci nu mai erau schismatici, ca unii ce nu mai aparţineau Exarhatului Bulgar; şi Sf. Sinod al Bisericii noastre a trebuit să-i de clare ca atari, adică deplin ortodocşi. II). In ce priveşte întocmirea a unei administraţiuni bisericeşti provizorii, Sf. Sinod a rânduit trimiterea în lo calitate a unui P. S. Arhiereu cu titlul de delegat al său, şi cu îndatorirea de a exercită în cele bisericeşti, toate atribuţiunile episcopale. La modalitatea aceasta s’a recurs, 1) pentrucă repre zentantul clerului şi al Bisericii noastre naţionale având 160 RAPORT GENERAL
- 73. RAPOUT GENERAL Intre altelesâ săvârşească în noui teritoriu şi hirotonii de “clerici, trebuiâ ca atari, sâ aibă plenitudinea puterilor sfin- ţitoare, pe care în afară de Episcop nu o are In Biserică decât Arhiereul, şi 2) pentrucă până la votarea legilor de anexiune şi a celei de organizare, nici unul dintre P.P. S.S. noştri Chiriarhi eparhişti nu ar fi putut administra tn mod canonic şi legal acest teritoriu, întru cât fiecare din Prea SfinţiileLor fuseseră învestiţi cu puteri chiriarhale numai pentru teritoriul Eparhiei Lor respective, existent în mo mentul învestiturei. Ce s’a făcut deci în privinţa aceasta, s'a făcut cu multă înţelepciune; mai ales că rânduindu-se în noul teritoriu un Arhiereu cu titlul de «Delegat a l sfântului Sinod· s’a pă strat o deplină conglăsuire 1 ) şi cu trecutul nostru isto ric, In care aproape orice nouă sporire de teritoriu a în semnat şi infinţarea unei Eparhii noui, ca de pildă in ca zul înfinţărei Eparhiilor Rădăuţului şi a Huşilor, 2) şi cu spiritul canonic al Aşezământului nostru Ortodox care le gitimează folosirea P.P. S.S. Arhierei în administraţia In- naltă bisericească ca Horepiscopi şi ca Episcopi in parti- bus cum au şi astăzi mai ales Ruşii, şi în fine 3) şi cu aşe zământul nostru constituţional, după care S/. Sinod şi nu un Prea Sfinţit Chiriarh anumit reprezintă pentru Între gul Regat autoritatea Bisericii noastre naţionale. Apreciind dar întocmirea administraţiunei în chestiune ca un tapt juridic demn de a trece in Istorie, şi menit să-servească ca precedent în întreaga Ortodoxie de Răsă rit, pentru toate cazurile similiare, smerenia mea nu mă pot opri de a nu aduce laudă pentru neasemănata cinste care s’a făcut Bisericii şi neamului nostru printr’o astfel de hotârîre tuturor Membrilor Sf. Sinod, printre cari însă au lucrat ca iniţiatori, în primul rând înalt Prea Sfinţitul Mitropolit al Moldovei şi Sucevei D . D . Pinten şi d-1 Mi nistru al Cultelor, C. G. Dissescu III). In fine, în ce priveşte păstrarea legăturei de fraţi, între creştinii băştinaşi şi noi, Sf. Sinod ţinând cu hotâ- rîre şi la prestigiul de popor blând şi civilizai al neamu lui nostru, şi la porunca dragostei, pe care Mântuitorul În suşi a pus-o prin pilda şi învăţătura Lui la temelia vieţoi «Rifeiici Qrtodoy: RomV.,4» 6.
- 74. 1 6 2RAPORT GENERAL şi a Bisericii Creştine, Sf. Sinod zic, ţinând seamă de ace stea, a rânduit ca toţi clericii şi slujitorii bisericeşti din noul teritoriu să’şi păstreze neatinse toate atribuţiunile si drepturile cu care au fost găsiţi la anexiunea de fapt a a- cestui teritoriu, cu singura îndatorire însă pentru P. S Arhiereu delegat de a i întovărăşi peste tot şi cu clerici de limba română. Desigur, câ o astfel de îndatorire, nu aveâ pentru clerul băştinaş al noului teritoriu nimic apăsător şi nimic jignitor întru cât prin ea, clerul acesta nu era vătămat nici în re sursele lui de trai, de care n’aveau să se atingă şi nu s’au atins autoritatea’bisericească română şi clericii aduşi de ea,—şi nici în folosirea la cult şi în toate ierurghiile bi sericeşti a limbei de care se folosise el până atunci. Sfân tul Sinod deci a hotărît în ce ,priveşte poziţiunea clerului ortodox de alte limbi decât cea română, o respectare de săvârşită a statului quo, cu perspectiva în acelaşi timp, in ce priveşte resursele de trai, de a fi plătit clerul ace sta şi de către Statul nostru, conform legei, de o va voi. Iar dacă a rânduit sâ fie întovărăşit pe la toate biseri cile şi cu cler de limba română, a făcut o 1) pentrucă tre buiâ afirmată cu cevâ suveranitatea naţională a Statului, care în Biserica Ortodoxă de Răsărit se arată, obligatoriu prin pomenirea la sfintele slujbe a Suveranului locului, şi facultativ prin naţionalizarea limbei cultului şi 2) pentrucă între creştinii locuitori în enorii şi veniţi la biserici înce puseră prin anexiune să fie şi foarte mulţi Români ne- înţelegând, bine înţeles, decât româneşte. Respectos deci de firea lucrurilor şi de spiritul Orto doxiei, Sf. Sinod al Bisericii Regatului nostru n’a tăcut prin întovărăşirea la sfintele slujbe a clerului din noul te ritoriu, de limba slavonă, bulgară şi greacă cu cler de limba românească, decât să împlinească faptic învăţătura de în frăţire prin rugăciune a creştinilor de alte neamuri şi limbi, pe care înfrăţire o statorniceşte în acest chip pentru fi nirea şi întărirea sufletească a neamurilor între ele Sf. A- postol Pavel când zice câ, <în Hristos nu mai e nici Iudeu nici Elin, ci toţi sunt una·». In telul acesta. înalt Prea Sfinte Stăpâne, a deslegat» după cum ştim cu toţii St. Sinod în sesiunea lui din Oc-
- 75. .RAPORT GENERAL tombrie 1913,pe toate cele 3 chestiuni privitoare la re fularea provizorie a cultului ortodox de Răsărit din noul nostru teritoriu Dobrogean. ^ f i - · , - ' * * Pentru aducerea Ia îndeplinire în localitate a acestor hotărâri, Ministerul Cultelor a binevoit prin Titularul său, să mă însărcineze pe smerenia mea, cu gândul câ, fiind şi Administrator al Cassei Bisericii voi putea fi mai pro priu acestei însărcinări prin unitatea de acţiune pe care o voi mijloci intre Minister şi Administraţia bisericească locală, cum şi prin lipsa de întârziere în luarea măsurilor cu caracter urgent, care întârziere nu se poate înlătura pentru întreprinderile cu căpetenii deosebite. Cu toată această dublă calitate însă, mărturisesc câ in’am isbit de greutăţi însemnate, pe care nu le pot a- preciâ în toată plenitudinea lor, decât numai acei cari au prilejul să trăiască prin ei înşişi împrejurările şi condiţiu- nile locale, în care se are de îndeplinit o astfel de sarcină. * * * Primul lucru cu care a trebuit sâ încep, înalt Prea Sfin ţite Stăpâne, a fost stabilirea în localitate a unei reşedinţe pentru Administraţiunea bisericească. Am ales pentru a- ceasta oraşul Ralcic, 1 ) pentrucă e un centru bulgăresc <ie seamă, numărând peste 15 milionari, având 3 biserici ortodoxe, dintre care una grecească, şi fiind, ca port la mare, un oraş vizitat de toate satele, compact bulgăreşte, dela Bazargic în spre mare şi 2), pentru ca faţă cu Ba- zargicul (fostul Dobrici) unde de asemenea sunt mase şi împrejurimi bulgare compacte, nădăjduiam sâ pot luâ o casă mai ieftină decât în acel oraş, unde se plăteşte pen tru localul prefecturei o chirie anuală de 1 2 .0 0 0 lei. Găsirea locuinţei a fost un lucru toarte greu, populaţia locală fiind—-pe cât îşi puteă îngădui—ostilă aşezămintelor româneşti; dar prin chibzuinţă şi ajutorul lui Dumnezeu, am putut găsi o casă nouă, pot zice cea mai fâţoasâ şi <nai bine aşezată din Balcic, cu zece încăperi, curte şi ga-
- 76. RAPORT GENERAL raj deautomobil, pe care am închiriat-o pentru 2500 lei anual. Pentru mobilarea acestor Încăperi cu salon de recepţie cu 2 camere de cancelarie, bucătărie, sufragerie şi camere de lucru şi de locuinţă ale Arhiereului delegat—mobilare care s’a făcut In cea mai mare parte dela Bucureşti, iar dela Constanţa la Balcic mai mult cu căruţele decât pe mare, unde,—din cauza procedărei serviciului nostru ma ritim,— mobilele erau expuse deteriorărei, am cerut treptat suma de 15.350 lei din care am cheltuit 15.000 lei, tn care intră şi facerea a trei sobe de teracotă în trei din cele zece camere unde eră nevoe;—teracota fiind transportată tot cu căruţele dela Constanţa,—cum şi plata primei rate în sumă de * /2 din chiria localului, cum şi tot materialul de cancelarie ca imprimate, mape, rechizite etc. Pentru toate a- ceste cumpărături, au fost prezentate Ministerului Cultelor* atât compturile furnizorilor cât şi inventariul respectiv. Am căutat apoi să pregătesc cele trebuitoare persona lului pastoral de adus la biserici, ca vestminte preoţeşti şt diaconeşti, antimise, cărţi' de ritual cu litera şi limba noa stră, cum şi icoane de împărţit pe la şcoalele române, cău tând în privinţa veşmintelor sacerdotale o împodobire po trivită cu clerul român şi cu misiunea lui în această lă ture a ţărei. Pentru 8 din 10 rânduri de vesminte preoţeşti câte am dus în noul teritoriu şi pentru 5 din 7 rânduri de vesminte xiiaconeşti, am plătit la Luca Niculescu 2750 lei. Pentru 200 de Antimise am plătit tot la acest maga zin 1500 lei. Pentru 7 rânduri de cărţi de ritual, dintre care unul legat şi 6 nelegate, şi pentru 45 icoane am plătit la Ti pografia Cărţilor Bisericeşti 1579 lei şi 20 bani. Am imprimat apoi 1500 exemplare din ^Cartea pasto rală* a smereniei mele destinată clerului şi creştinilor din noul teritoriu, cu text românesc şi bulgar, care a costat pentru imprimare lei 479 şi 90 bani, iar pentru tradus în bulgăreşte lei 250. Am plătit lei 30 pentru carnete cu certificate de botez şi cununii la Turtucaia, lei 100 P.P. C.C. Protoiereu şi sub- protoiereu dela Constanţa pentru înlesnirile mari ce mi-au
- 77. RAPORT GENERAL făcut cutransporturile de material şi personal Ia Constanţa; şi lei 800 d-lui profesor universitar Nicolae Dobrescu pen tru un studiu asupra organizaţiei Bisericii Bulgare. In total, pentru punerea în bună rânduială a întregului material trebuitor administraţiei bisericeşti din noul teri toriu s’a cheltuit suma de 22.489 lei bani 10 (douăzeci şi două mii, patru sute optzeci şi nouă lei şi zece bani); a- vându-se pentru suma aceasta, dela Bucureşti la Balcic, toate lucrurile trebuitoare arătate mai sus * * * ' In ce priveşte personalul românesc, de care m’am aju tat, a trebuit să-l rânduesc 1) In Personal administrativ, cu care am înfiinţat cancelaria dela reşedinţă, şi cele două protoierate din Bazargic şi Silistra. 2) In tersonal judecă toresc, cu care am înfiinţat Consistoriul din 5 clerici. 3) In personal pastoral, pe care l-am rânduit pe la bisericile din oraşe şi în fine 4) In personal de serviciu, pe care 1am avut la reşedinţă. * Cancelatia Administraţiei am alcătuit-o: 1) Dintr’un Ajutor a l delegatului Sf. Sinod, plătit cu 600 lei lunar şi cunoscător bun al limbei bulgare, pe care I-am avut în persoana Prea Cucernicului Preot Gheorghe Dumitreseu, detaşat dela parohia din Niculiţel jud. Tulcea. E 2) Dintr’un Director a l Cancelariei cunoscător al limbei bulgare şi greceşti, pe care l-am avut în persoana Prea Cucernicului Preot Zenovie Liwovschi detaşat dela bise rica Catedrală din Tulcea şi plătit cu 500 lei lunar. P 3) Dintr’un copist cunoscător de limba franceză şi ger mană, pe care I am avut tn persoana Ierodiaconului Calinic Şerboianu; licenţiat în Teologie, plătit cu 250 lei lunar. F 4) Dintr’un al doilea copist cunoscător de limba bulgară, greacă şi turcească, pentru nevoile creştinilor numiţi Gâ- găuţi, cari vorbesc turceşte, şi pe care l-am avut în per soana d-lui Alex. Constantineseu* plătit şi el tot cu 250 lei lunar. Ceeace am avut în vedere la alcătuirea Cancelariei tn felul arătat, a fost nevoia de a o face utilă, prin cunoaş terea de către personalul ei a tuturor limbilor vorbite de populaţiunea creştină a noului teritoriu, cu care deocam
- 78. dată nu neputeam înţelege în limba Statului şi a Bisericii noastre. Personalul judecătoresc l-am recrutat dintre clericii ro mâni din Balcic şi Cavarna, cu care am format Consisto- riul Spiritual plătindu-1 conform legei Clerului; însărci narea de Revizor eparhial, pe lângă Consistoriu având a o îndeplini părintele Ajutor de delegat. Personalul pastoral de limba română, adus şi numit de smerenia mea, a fost de 30 (trei zeci) de persoane, dintre care 11 preoţi, 6 diaconi, 10 cântăreţi şi 3 paraclisieri, plătiţi toţi cei aduşi din ţară cu salariul îndoit al gradului lor de studii şi repartizaţi numai la bisericile dela oraşe. Protoiereii i-am numit conform legei, pe cel dela Silistra în virtutea titlului de licenţiat în Teologie, iar pe cel de Bazargic în virtutea calităţei de preot urban, cu seminariul de gr. II etc. şi i-am plătit cu salariul dublu al postului de protoiereu din ţară. In fine personalul de serviciu al reşedinţei l-am format din 2 monahi, plătiţi a câte 80 lei lunar fiecare. Socotindu-mă şi smerenia mea cu o indemnitate de una mie lei lunar, am fost în total 33 (trei zeci şi trei) de persoane, formând întregul personal al Administraţiei Bi sericeşti Române pe care l-am înjghebat în intervalul nu mai de două luni, cât am putut lucră în mod real în noul teritoriu, şi alcătuind cu el, după cum văzurăm toate or ganele unui guvernământ eparhial, pe care le-am lăsat la retragerea smereniei mele în plină funcţionare. Salariile plătite acestui personal până la 1 Februarie, data retragerei smereniei mele, s’au ridicat la suma de lei 18.405 bani 09%. însumând ţifra aceasta de 18.405 lei 09% bani cu ţifra de 22.489 lei bani 10%, ajungem la totalul de 40.894 lei, 19% care s’au ordonanţat pentru administrarea biseri' ceaşcă a cultului orthodox din noul teritoriu pe timpul cât am avut cinstea să port sarcina acestei răspunderi Această sumă a fost ordonanţată din două credite do bândite dela Ministerul de Finanţe în acest scop, şi anume unul de 15.000 lei, iar altul de 100.000 lei. * * * «Cu suma de 40.894 lei 19% s’au plătit deci, înalt Prea 166____________________ RAPORT GENERAL #
- 79. RAPORT GENERAL 167 «SfinţiteStăpâne, 33 persoane cε salarii, indemnităţi de «transport, de locuinţe şi de deplasare, pe timp de trei «luni, s'a stabilit o reşedinţă cu 1 0 încăperi şi garaj de «automobil, mobilată din Bucureşti şi s’au plătit vesmin- «tele, antimisele, etc., adică toate cele trebuincioase cul- «tului, pe care bisericile locale nu le aveau, şi de care cle- «rul nostru românesc aveâ absolută nevoe pentru oficie- «rea sfintelor slujbe». * * * „ Dacă am cerut pentru personalul pastoral şi protoiereii salariul dublu de cum e in ţară, cum şi o anumită indem nitate de locuinţă, am fâcut-o, înalt Prea Sfinţite Stăpâne, din absoluta neputinţă de a aveâ altfel clerici români pen tru.Cadrilater, cum şi de neputinţa lor de a trăi în lo calitate numai cu salariile din ţară. Motive de ordin eco nomic şi mai ales politic, au făcut, ca întreţinerea în a- ceste părţi ale ţârei, sâ fie foarte scumpă; iar clericii ro mâni nefiind poftiţi la serviciile particulare bulgare, şi a- vând ordinul meu din motive de prudenţă Locală, sâ nu ceară nici o plată când vor fi poftiţi la servicii de către enoriaşii băştinaşi, mai ales B ulgari, se găseau astfel fără enorie din punctul de vedere al venitului material, adică în, neputinţa de a-şi aveâ în localitate agoniseala pe lăsaseră în enoriile lor din ţară. -ă Având răspunderea deplasării lor, smerenia mea care îmi aădeam seama, pe deoparte de greutăţile traiului pentru clericii familişti, pe de altă parte deneputinţa de a aveâ un cler monahal, potrivit şi îndestulător ca număr pentru servirea religioasă a oraşelor, am arătat Ministrului meu toate aceste motive, şi am dobândit pentru clerul românesc starea materială arătată, mulţâmită căreia am făcut în lo calitate ceea ce s’a făcut. * ♦ * De altfel chiar cu situaţiunea materială arătată, recru tarea personalului a fost pentru mine cea mai grea lu crare de îndeplinit; pentrucă, atunci când ne lipsesc cle ricii pentru însuşi restul ţârei, e foarte firesc să nu i poţi găsi pentru o localitate, proprie unui corp de misionari a
- 80. nume pregătiţi pentruaceasta, cum e noul nostru teritoriu Dobrogean. Aşâ se explică de pildă, de ce şase dintre clericii numiţi chiar în condiţiunile de mai sus, nu s’au pre- zentat încă la post. Ca să pot strânge personalul amintit, m’am adresat P.p. S.S. Ch’riarhi eparhioţi şi personal şi oficial, m’am servit de presă şi am trimis în toate părţile ţărei pe d-nii de fensori ai Cassei Bisericii. în măsura putinţei, P.P. S.S. Chiriarhi mi-au trimis pe cine au putut; numărul cel mai de seamă însă şi cel mai util primindu-1 din Eparhia Dunărei de Jos, pentru care mă simţ dator sâ-i mulţumesc cu toată recunoştinţa P. S. Episcop respectiv D. D. Nifon. Ca un act de dreptate şi de conştiinţă şi către c*m mici, mulţămesc cu recunoştinţă şi d-lui defensor Chiru Costescu, de care m’am servit mai pentru toată ţara, pentru căutarea personalului. Din pricina acestor greutăţi, am fost silit să mă servesc de unul şi acelaş clerîb, pentru mai multe îndatoriri deo dată, cum am făcut la Balcic de pildă, unde aceiaşi cle rici îi aveam şi la Cancelarie şi în Consistoriu şi la bi sericile respective ca preoţi de parohie. E drept, că dintre cererile ce am primit, 28 au fost respinse pentrucă erau contrare, şi legei şi nevoei, căreia clerul român eră şi este chemat să-i facă faţă în noul nostru teritoriu. Aşâ de pildă 18 dintre aceste cereri, mi au venit dela seminarişti cu 4 clase, unii cerând hirotonia iar alţii deja hirotoniţi, cerând numirea lor definitivă, nu la sate, ci la oraşe, ceeace era şi este nelegal, şi nepotri vit cu un popor cult ca al nostru. ★ * * Dintre cele 30 de numiri în personalul parohial, n’am numit definitiv decât şase preoţi, un diacon, pe cei zece cântăreţi şi pe cei trei paracliseri, adică 2 0 , restul de 1 0 descompunându-se în . 8 detaşeri şi 2 numiri provizorii. Detaşerile privesc pe preoţii şi diaconii fără titluri legale, cu care am ocupat locurile până la găsirea de tituluri; iar numirile provizorii privesc pe doi preoţi monahi, dintre care un ieomonah din mănăstirea Sinaia la Cavarna şi un Arhimandrit la Turtucaia. 168 RAPORT GENERAL
- 81. * * * Iată acumşi .chipul cum am rânduit acest personal pe ia bisericile urbane din localitate. In jud. Caliacra sunt trei oraşe şi anume Balcicul cu trei biserici ortodoxe, Bazargicul cu două şi Cavarna tot cu două. La fiecare din aceste şapte biserici, am numit câte un preot român, câte unul sau 2 cântăreţi, dintre care un bulgar la Cavarna şi doi bulgari la Dobrici, numiţi din nou de noi după cererea lor, şi câte un diacon numai la cinci din aceste şapte biserici, şi anume numai acolo unde am constatat că era mai multă nevoie de vorbire şi cântare românească. t. In judeţul Durostor sunt două oraşe şi anume Silistra cu o singură biserică şi Turtucaia tot cu una singură, ji Aci am numit la fiecare din aceste biserici câte doi preoţi de limba română, dintre care unul dela Turtucaia este fostul preot bulgar Buţev, licenţiat al facultăţei noa stre de Teologie şi care slujeşte in româneşte, conform declaraţiunei scrise ce mi-a dat. ^>La biserica din Silistra am numit şi un diacon, iar in timpul din urmă şi un cântăreţ român. ( A m stabilit apoi, şi prin ordine anume, cum şi prin cartea pastorală ce am dat, ca, clericii de limba română să slujească la toate serviciile din biserică împreună cu clericii locali de alte limbi, zicându-şi fiecare rugăciunile şi cântările la rând şi în limba lui, Sf. Evanghelie dela Leturghie însă, citindu-se totdeauna întâi în româneşte şi apoi, de se va cere, şi în altă limbă; iar €Sim bolul Credinţei* şi *Ru găciunea Domnească* citindu se intr’o sărbătoare în ro mâneşte, iar tn cea următoare tn altă limbă. Cântăreţii români vor stâ în strana dreaptă; şi afară de Catedrala ι in Balcic unde până la Liturghie se va cântă româneşte numai una din trei părţi ale serviciului, ei vor cântâ şi citî serviciul divin parte şi parte cu cântăreţii bulgari sau greci. La aceste înţelegeri am ajuns cu multă trudă şi răb dare, biseiica bulgară fiind aproape in mâinile poporului în laturea ei mirenească, unde epitropiile laice numără ________________________ K A PORr GENERAL·
- 82. 17 0 RAPORTGENERAL foarte mulţi membri şi sunt foarte puternice. Cu epitro- piile acestea am avut sâ desbat pretenţiuni ca, persista- rea în schismă, autonomia bisericească, rămânerea sub E- xarhat, trecerea la Papistâşim etc. pe care mi le·au pre zentat epitropiile tn numele poporului în toate oraşele, iar la Silistra poporul prezentându-mi-le prin toţi fruntaşii lui veniţi în delegaţie. Am ajuns însă cu pace la rezultatul arătat; şi aşi pu- teâ zice că am ajuns chiar urmat de dragostea poporului bă ştinaş, care plin de admiraţie pentru chipul şi statura fâţoasă, pentru vesmintele, vocile şi modul de servire pios al cleri cilor noştri, ne-a însoţit cu toată evlavia creştinească tn pro cesiunile religioase pe care le-am fâcut tn toate oraşele aiară de Turtucaia, cu prilejul introducere! *în bisericile locale a clerului nostru. La Bazargic, poporul chiar s’a despărţit de propriul lui cler bulgar,— care în număr total de patru preoţi, n'a primit sâ slujească tmpreunâ cu clerul român,— şi ne-a urmat şi la biserică şi tn procesiunea prin oraş cu un adevărat entuziasm creştinesc. La rândul lui, clerul din toate oraşele, atară de (Dobrici) Bazargic, s’a supus rânduelilor noastre, tot aşâ ca şi cle rul dela ţară, pe care însă nu l-am putut cercetă în per soană, ci numai prin corespondenţă. Pentru neascultarea lui, clerul bulgar din Bazargic a fost dat în judecata Spi ritualului Consistoriu local, fostul Protoiereu al P. S. Epis cop de Vama fiind în plus oprit dela orice serviciu chiar tn enorie, ca căpetenie a răsvrătirei. * * * * Lucrarea mea dejâ îndeplinită, Înalt Prea Sfinţite Stă pâne, se termină aci, având însă ca lăture marele noroc pentru smerenia mea de a fi binecuvântat deschiderea şcoalelor româneşti în toate oraşele judeţului Caliacra şi de a fi binecuvântat de asemenea şi prima serie de învă ţători săteşti români sosiţi in acest judeţ. Ca continuare, lucrarea mea eră îndrumată sâ se des făşoare in aceleaşi condiţiuni şi pentru clerul şi bisericile dela sate, unde însă timpul nu mi-a îngăduit să pot înfăp tui cevâ nici ca interval, căci la 5 Ianuarie am fost chemat
- 83. la Minister, sprea-mi da demisia din postul de Adminis trator al Caisei Bisericii.1) Şi nici ca anotimp, iernile fă când cu neputinţă circulaţia în satele noului teritoriu unde drumurile lipsesc aproape cu desăvârşire. Tot ca continuare, lucrarea mea eră rânduită şi pentru organizarea la oraşe a câtorva instituţiuni de împrietenire şi unire sufletească între toţi creştinii locului, având pen tru aceasta rezervate în însăşi reşedinţa Administraţiei din Balcic, două sale, menite întrunirilor ce aveau sâ se ţinâ tn acest scop. f Aşi fi dorit de pildă să Înfiinţez în primul rând o gru pare de sprijinire a văduvelor, orfanilor şi săracilor creştini ortodoxi de toate limbele, cu sucursale tn toate oraşele şi chiar la sate; şi tn scopul acesta, am şi dăruit din leafa mea 200 lei fruntaşilor Bulgari din Balcic, cari au primit ideia; şi au cerut dela şinele sâ 1 Întovărăşesc şi cu Români, ceeace am şi făcut în persoana, de o cam datâ, a însuşi Ajutorului meu, Prea Cucernicul Părinte Gh. Demetre^cu. Împrejurările însâ m’au fâcut să mă retrag prin demisie înaintată şi primită încă dinaintea sosirei în capul Depar tamentului Cultelor a D lui Ministru actual, întru cât pre văzând din vreme ceeace aveâ să se Întâmple cu însărci narea mea de Administrator al Cassei Bisericii, mi-am dat seama, câ fără a mai aveâ şi acea calitate, n’aşi mai fi putut continua însărcinarea din noul teritoriu, în condiţiu- nile fireşti în care o începusem. . Am adâogat această explicaţie, înalt Prea Sfinţite Stă pâne, ca sâ mă justific public de învinuirea tainică ce mi s’a adus de a fi nesocotit prin retragerea mea dorinţa Sf. Sinod pentru continuarea însârcinărei date până la legea de organizare a noului teritoriu. B ____________ RAPORT GENERAL ___ 171 'Qr l) Dimisia nu am dat’o, căci aveam de apăret cu persoana mea în chestiunea aceasta un principiu încredinţat mie de Onor. Con- sistoriu Superior Bisericesc, de Sf. Sinod şi de însăşi Puterea ci vilă reprezentată prin fostul Ministru de Culte D-nul C. G. Dise- sscu care m’a obligat prin adresă oficială la retragerea sa din Mi nister să apăr numitul principiu; şi D-nul Ministru actual ezitând din delicateţă către un Ierarh să mă înlocuiască din oficiu sau să mă destitue, a binevoit să mâ cheme la catedra dela Facultatea de Teologie, unde fusesem numit Profesor.
- 84. ,172 RAPORT GENEBAL Totpentru a mă justifică în faţa opiniei publice, am prezentat şi cheltuelilefăcute, în detaliul şi totalul lor rugând stăruitor pe oricine va fi în îndoială, să ceară autorităţilor respective cea mai largă şi mai publică anchetă în privinţa lor, cum şi a Intregei activităţi de acolo a smereniei mele. Acestea sunt, înalt Prea Sfinţite Stăpâne, referinţele ce le datoresc Sf. Sinod, al cărui delegat am avut deosebita cinste sâ fiu pentru organizarea cultului ortodox din noul teritoriu Dobrogean. * * * Ca încheiere mai adaog, că am căutat să aflu în trei rânduri şi anume cu adresele No. 138, 264 şi 300, numă rul bisericilor, al caselor de rugăciune, al preoţilor şi cân tăreţilor băştinaşi dela satg, intervenind pentru aceasta, cum eră şi firesc, pe lângă d-nii Prefecţi locali, cari prin notarii comunelor rurale şi prin d-nii sub-prefecţi îşi aveau deja un aparat sigur de informaţiuni în acest sens; dar n’am putut primi decât la 31 Ianuarie 1914, răspunsul cu No. 997 dela D-nul Prefect de Bazargic, după care, în judeţul acesta ar fi existând 34 de biserici, 3 case de ru găciuni, 26 de preoţi şi 26 cântăreţi. In mod general însă, pot afirmă că, starea bisericească găsită de noi în noul teritoriu, lasă aşâ de mult dorit din toate punctele de privire, în cât nimănui nu-i poate fi greu să vadă la ce dezastru se expune o Biserică laicizată, şi la ce dezastru sufletesc se expune de asemenea un popor întreg cu o Biserică laicizată, cum e de pildă poporul bul gar, năpădit de socialism şi de toţi germenii de răsvrătire sufletească şi socială, până chiar şi în şcoalele primare dela sate. Sunt, înalt Prea Sfinţite Stăpâne, al înalt Prea Sfinţiei Voastre prea plecat şi supus serv In Domnul. (ss) Arhiereul Vartolomeu S. Bacaoanul Profesor-Universitar
- 85. Copie după rapo rtu l P . C . R evizo r Eclesiastic cu N o . 31 către S f. M itro p o lie. înalt Prea Sfinţite Stăpâne, t In conformitate cu art. 6 6 din Regulamentul Legei Cle rului, care prevede Îndatorirea Revizoratului de a prezentă un Raport de fine de an, coprinzând referinţe de natură administrativă generală a Eparhiei şi judeciară. W Subsemnatul, cu cel mai profund respect, supun la cu- noştinţa I. P. S. Voastre, cele ce urmează, în privinţa mo dului cum a mers administraţiunea bisericească tn decursul expiratului an 1913, şi cum au decurs procesele prezen tate înaintea Spiritualului Consistoriu al acestei Eparhii. I înainte de a intrâ în exprimarea referinţelor necesare, amintesc I. P. S. Voastre că evenimentul care a influen ţat în mod covârşitor organismul Patriei în decursul ex piratului an, a fost intervenirea armatei noastre în conflic tul dintre aliaţii bal anici, intervenire terminată cu Pacea din Capitata noastră. Sfânta noastră Biserică Ortodoxă de Răsărit fiind sufletul organismului Patriei s’a resimţit şi ea de acest covârşitor eveniment, mai cu seamă această de Dumnezeu păzită Eparhie. Când la mobilizarea armatei în luna Iunie 1913, Patria a făcut apel la preoţi sâ însoţească oştirea peste Dunăre, preoţii din toată ţara au răspuns cu entuziasm la chemare Şi în număr cu mult mai mare decât aveâ trebuinţă Onor.
- 86. 174 RAPORT Minister deResbei. Din Eparhia Ungro-Vlahiei, deosebit de preoţii Garnizoanelor, au fost menţinuţi în serviciul arma tei pe timpul mobilizărei cinci preoţi. Serviciile ce ei au adus armatei încurajind trupele şi dând îngrijiri sufleteşti bolnavilor, au fost nepreţuite. Despre activitatea acestor preoţi, am raportat înalt Prea Sfinţiei Voastre la vreme prin raportul nostru No. 138/913. Pe când peste Dunăre, preoţii chemaţi îşi făceau da toria îmbărbătând pe soldaţii sănătoşi şi mângâind pe cei holnavi de holeră, preoţii râmaşi tn ţară din îndemnul şi ordinul I. P. S. Voastre înălţau rugăciuni pentru cei ple caţi şi strângeau ajutoare pentru familiile sărace ale mo bilizaţilor. Ordinul înalt Prea Sf. Voastre de a se strânge aceste ajutoare prin Comitete Parohiale, sub privigherea Revizo rului Eclesiastic şi a ,P. C. Preşedinte al Societâţei Cle rului Român «Ajutorul» a dat cele mai frumoase rezultate, ——cu toată întârzierea comitetului format pe lângă Camera de comerţ din capitală (care singur aveâ privilegiul de a emite liste de subscripţie)—de a trimete liste înaltei Chi- riarhii şi instrucţiuni preoţilor in ceeace priveşte diştibu- irea ajutoarelor, cu toată critica aspră şi nedreaptă făcută preoţimei într’o şedinţă solemnă a acestui Comitet, critică care a avut un mare răsunet în presă.-^-Preoţimea din E- parhia Ungro-Vlahiei a colectat pentru «familia luptători lor» peste 50.000 lei, care prin înalta Chiriarhie, au fost puşi la dispoziţiunea zisului Comitet. Preoţimea deci şi-a făcut datoria răspunzând cu supunere şi devotament la chemarea Chiiiarhului său,—prin fapte, nu prin vorbe. Revenind la obiectul nostru,, voi expune materia înce pând cu constatările făcute în ceeace priveşte Administra- ţiunea eparhială şi sfârşind cu date asupra proceselor ce s’au pertractat înaintea Spiritualului Consistoriu. A. I). Administraţiunea Eparhială a fost şi în decursul anu lui 1913 împovărată cu foarte multe lucrări. Registrele cancelariei S-tei Mitropolii, arată la 31 Decembrie 1*913» 5792 hârtii intrate şi 5743 hârţii eşite. împovărarea de 1°' j crări la centru a avut de rezultat împovărarea şi la cance-j
- 87. RAPORT lariile Protoiereilor,— şila cancelaria Revizoratului.— Pe lângă rolul de acuzare care conform Legei a impus sub semnatului asistarea la procesele ce s’au pertractat înain tea Spiritualului Consistoriu— , pe lângă inspecţiunile can celariilor Protoierielor, subsemnatul a fost însărcinat prin Ordinele I. P. S. Voastre cu facerea mai multor anchete in Capitală şi în judeţe. Aceste anchete care s’au făcut de subsemnatul în decursul expiratului an sunt in număr de 39; iar rezultatul şi actele dre?ate, s’au înaintat la vreme Cancelariei Sf. Mitropolii. Cu această ocaziune îmi permit a Vă aminti câ în ceea ce priveşte mijloacele ma teriale pentru cancelaria Revizoratului şi pentru transpor turi în caz de anchete, aceste mijloace lipsesc cu desă vârşire, iar salarul Revizorului este de 150 lei lunar, mai mic decât salarul unui Protoiereu— pe care Revizorul îl depăşeşte în ceeace priveşte gradul şi atribuţiunile. II). Cancelariele Protoiereilor din Eparhie au fost inspec tate de subsemnatul şi găsite în bună stare în ceeace pri veşte îndeplinirea la zi a ordinelor date, precum se vede şi din alăturatele Procese-Verbale de inspecţie. Γ In ceeace priveşte localurile în care în prezent sunt a- şezate Cancelariile, ele lasă foarte mult de dorit ne cores punzând cerinţelor unei cancelarii cât de modeste, ca spa ţiu, igienă şi confort. Arhivele vechi sunt în cea mai tristă stare şi înghesuite prin turlele bisericilor sau prin poduri, sunt expuse a fi distruse de şoareci şi putreziciune dacă nu se iau grabnice măsuri!— Faţă cu această stare de lu cruri, cred că e necesar a se interveni la Onor. Ministe rul Cultelor C. B. în sensul de a dă fondurile necesare Prime, la care s’ar adâogă şi ajutoruljudeţelor şi comunelor pentru clădirea de localuri proprii pentru Cancelarielor Pro toierielor şi păstrarea Arhivelor vechi care sunt un preţios material pentru istoria Bisericii şi a ţărei noatre. Până la înfăptuirea acestei idei Arhivele cele mai ameninţate ar pu- teâ fi transportate la Arhivele Statului, mijlocindu-se la locurile în drept. In ceeace priveşte personalul Cancelarielor compus acum numai din Protoiereu şi sub Protoiereu, el este cu desă vârşire neîndestulător, cheltuelile pentru material neîndes
- 88. 176 RAPORT tulătoare, iarlefurile ce li se servesc sunt ridicole compa rativ cu rolul şi obligaţiunile ce au după lege. III). Preoţimea din Eparhie, tn general vorbind îşi face datoria tn biserică şi afară. Cazurile de indisciplină sau rea purtare In popor sunt cazuri izolate, observate ici, colo, şi nu trebuiesc generalizate la toţi preoţii. Marea majoritate, luptând printre toate împrejurările care sunt protivnice şi Bisericii şi Clerului ei, lipsiţi de ori ce con curs, fac faţă încă cu cinste grelei misiuni preoţeşti. Greutăţi de ordine materială pe lângă cele amintite mai sus, fac ca tinerii Seminarişti sâ se descurajeze şi să reia alte căi, netndrâznind sâ păşească în Preoţie. Această des curajare este aşâ de pronunţată în cât un mare număr de parohii—săteşti mai ales— sunt vacante. In ceeace priveşte mişcarea personalului preoţesc din Eparhie in decursul anului 1913, supun la cunoştinţa înalt Prea Sf. Voastre datele de mai jos: a) Hirotonii de Preoţi şi Diaconi în număr de 29 re partizate pe judeţe precum urmează: Prahova 7 hirotonii Ilfov 5 » Teleorman 5 » Dâmboviţa 3 » Capitala3 hirotonii Vlaşca 2 » Muşcel 2 * Ialomiţa 2 » b) Transferări au fost tn număr de 96 repartizate pre cum urmează: Dâmboviţa 22 transferări Ilfov 19 * Vlaşca 16 * Prahova 14 * Teleorman 9 transferări Muşcel 9 * Capitală 8 > Ialomiţa 7 » c) Parohii vacante, prin decese sau altfel sunt la finele anului 1913, In număr de 60 repartizate precum urmează: Teleorman 17parohii vac. Ialomiţa 11 » » Vlaşca 10 » » Ilfov 7 * * Prahova 7 parohii vacante Dâmboviţa 5 » » Muşcel 3 » * Precum se vede din datele de mai sus disproporţia între locurile vacante şi hirotonii este destul de mare şi sunt de natură a inspiră serioase îngrijiri tn ceeace priveşte în-
- 89. r a po r t 177 grijirea sufletească a atâtor mii de oameni, care de mulţi ani n’au pomenit preot statornicit în parohia lor. B. I). In ceeace priveşte procesele pertractate înaintea Spi ritualului Consistoriu, In decursul anului 1913 şi la care subsemnatul a susţinut rolul de acuzare, aceste procese n’aii fost destul de numeroase. Şedinţele Spiritualului Consistoriu pentru judecată au ocupat aproape toate zi lele de Marţi şi Joi ale anului, afară de vacanţele mici şi de vacanţa mare. După condica de sorociri se vede în a- devăr câ numărul cazurilor au fost de 119 ceeace repre zintă un spor faţă de anii trecuţi. Pricinile judecate au fost din cele mai variate, în majo ritatea lor având la origină interese materiale şi diferende între Preoţi şi Preoţi, precum şi între Preoţi şi enoriaşi, tot de aceeaş natură. Lucrul este explicabit întru cât Preoţii fiind insuficient plătiţi, alunecă cu uşurinţă pe panta a- facerilor materiale, pentru a’şi ţine familiile lor adesea foarte numeroase. II). O chestiune care s’a ridicat şi în decursul acestui an, este chestiunea admiteret apărătorilor reclamanţilor, chestiune care până în prezent nu este definitiv stabilită. Raţiunea de a fi a apărătorilor pe lângă Spiritualele Con- sistorii este trebuinţa învinuitului de a lămuri iudecata a- supra nevinovăţiei sau gradului său de vinovăţie.— Şi fiindcă este recunoscut că omul nu’şi poate apără propria sa ca uză, chiar pregătit de ar fi, este nevoe să se recurgă la altul. Această nevoe s’a simţit cu atât mai mult cu cât pe lângă judecata bisericească existau 2 organe de acu zare: Revizorul bisericesc şi Defensorul, dar nici un or gan de apărare. Pentru marele principiu al dreptâţei şi în interesul complectârei desbaterilor cu elementul ce lipsea până atunci, s’a admis introducerea apărătorilor pe lângă Spiritualele Consistorii. Totuşi art. 160, 163, 173 şi 176 din Regulament ar lăsă să se înţeleagă câ atât pârâtul cât şi Învinuitul sâ poată aveâ apărători, deşi numai pâ râtul are nevoe de apărare. Reclamantul n’are nevoe de apărare şi nu i se cuvine apărare, întru cât rolul său este Biserica Ortodoxă Români 7,
- 90. RAPORT de a susţinepâra indicând punctele de Învinuire şi martorii pentru dovedirea lor.— Susţinătorii de drept ai reclaman tului sunt cei doi reprezentanţi ai Chiriarhiei şi Ministerului: Revizorul şi Defensorul cari îşi însuşesc acţiunea şi susţin acuzarea pe baza dovezilor produse în instanţă. In judecata bisericească toate cauzele Bind penale, acţi- unele sunt de ordine publică şi organele acuzărei susţinân- du-se în pretenţiunile recla nantului devin quasi-apărâtorii lui. Cauzele desbâtute ne fiind civile ci numai penale, apărătorul,— ca reprezentant al părţei civile, (cu rolul de a cere şi susţine despăgubiri şi daune civile),— n’are ce că ută în judecata bisericească.— In acest sens s’a răspuns şi de Oaor. Mm.sterul Cultelor C. B. acum câtva timp la întrebarea ce făcuse Spiritualul Consistoriu al Ungro-Vla- hiei. Chestiunea ridicânduse din nou, pentru curmarea a ori cărei neînţelegeri şi oricare ar fi soluţia dată, este nece· car să fie introdusă în Regulam. Leg. Cler. fi prevăzută special, la modificarea ce se va face acestui Regulament. III). Eficacitatea pedepselor, date de Spiritualul Consi storiu în conformitate cu Legile şi Regulamentele actuale fiind o chestiune care interesează buna ordine, îmi per mit cu respect a supune la aprecierea I. P. S. Voastre consideraţiunile de mai jos, privitoare la o categorie de vinovaţi şi anume: Preoţii căzuţi în viciul beţiei. Dacă în adevăr, rolul pedepsei este îndreptarea păcă tosului şi nu moartea lui, apoi acest rol trebue sâ-1 aibă mai cu seamă pedeapsa dată celor căzuţi în acest viciu al beţiei. In cazuri de asemenea natură nu e vorba de o infracţiune cu voie sau fără voie la o lege sau la un or- d’n ci de un sistem întreg de infracţiuni săvârşite mecanic do individ a cărui voinţa este anihilată de puterea obici* nuinţei şi a cărui întreaga fiinţă este pervertită de otrava bâuturei. Un beţiv ştie câ bând face râu, totuş puterea patimei care l-a subjugat este mii mare decât orice con- sideraţiune. Un beţiv este mai mult un bolnav decât un infractor şi de aceea pedeapsa ce i se dâ, trebue sâ aibă numai scopul de a-1 scăpă, de a-l trage dela patima sa. Dar nici una din pedepsele enumârate în art. 234 din Regulamentul Legei Clerului, nu pare a aveâ efectul dorit.
- 91. RAPORT După o oprirede serviciu de câteva luni vinovatul nu este mai îndreptat, ba din contră. Cei cari suferă după urma patimei lui sunt soţia şi copii a cărora mizerie de toate zilele, sporeşte atunci când capul familiei nu le mai dă nici pâinea.— Chiar în cazul când sunt loviţi cu caterisirea, efectul este acelaş; pătimaşul nu se părăseşte de băutură, iar familia lui nevinovată şi greu încercată, rămâne fără nici un sprijin pentru existenţă. Faţă cu aceste constatări este cazul să ne Întrebăm dacă nu cumva e m ai bine să se revină la vechea practică bi sericească, în asemenea materie. In adevăr vechea practică aveâ în vedere îndreptarea înârăvitului şi de aceea dacă prima certare n’aveâ efectul dorit, atunci preotul dedat bâuturei, era luat şi dus la o mănăstire şi ţinut acolo până dă semne de îndreptare. In mediul acela de linişte şi reculgere de unde lipsea cu desăvârşire băutura pătimaşul erâ smuls din mediul lui şi din ghiarele patimei lui şi se îndreptă. Chestiunea merită a fi studiată şi dacă punctul de ve dere expus este adoptat, una din monastirile de monahi din fiecare eparhie amenajată special, ar puteâ fi ca un azil şi casă de corecţie pentru nenorociţii căzuţi în viciul beţiei. Izolaţi într’una din aceste monastiri pentru un timp mai scurt sau mai îndelungat după gradul viciului, ar fi scăpaţi. Locul lor sâ fie suplinit de preoţii vecini, iar leafa vinovatului să se deâ soţiei şi copiilor lui. a) Revenind la cazurile înfăţişate înaintea Spiritualului Consistoriu în decursul anului 1913 ele au fost In număr de 119, repartizate pe lunile anului precum urmează Ianuarie 5 cazuri Iulie 1 caz August 4 cazuri Septembrie 16 cazuri Octombrie 13 * Noembrie 9 Decembrie 6 Februarie 15 * Martie 20 > Aprilie 8 » Mai 9 * iunie 13 »
- 92. 1 8 0RAPORT Repartizate pe judeţe: Ilfov 14 cazuri Vlaşca 12 » M uşcel 7 » Ialom iţa 0 » la 31 D ecem brie 1913, 61 de 5 închideri de dosar prin îm păcarea părţilor sau prin alte cauze. 6 diferite alte hotărâri in- puse părţilor. Prahova 33 cazuri D âm boviţa 18 » Capitala 18 » T eleo rm an 17 » b) S ’au pronunţai până sentinţe din care: 18 achitate 8 aspră dojanâ 13 oprirea salarului dela — 6 luni 9 transferări 2 pierderea parohiei R estul cazurilor, pentru diferite m otive legale invocate de p ărţi au fost anunţate, răm ânând a fi judecate în şe dinţele anului 1914. A cestea fiind constatările ce am putut face în decursul expiratului an 1913 din punct de vedere administrativ şi judiciar bisericesc, cum şi propunerile sugerate de a- ceste constatări— , le supun cu cel mai profund respect la cunoştinţa şi aprecierea înalt Prea Sf. Voastre pentru a dispune cele ce veţi crede de cuviinţă. A lă tu r procesele verbale constatând inspecţiunile făcute. Sunt al în a lt Prea Sfinţiei V oastre prea plecat şi su pus servitor. R evizor Ecclesiastic Econ. G. S . Şerban
- 93. i i ii i i I Strada Principatele-Unite N o . 60. bucureşti, 1 CATALOa I Cărţile (tipărite cu litere latine) ce se pot procuri dela această Tipografie. Cele de ritual sunt aprobate de Sf. Sinod al Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române. T I T L U L C Ă R Ţ E I 11Acatister................................................................ £j| A rh ie ra tic o n .......................................................................... Al doilea Paraclis al Născătoarei de Dumnezeu. 4)-Autocefalia Bisericei Române H Biblia de Buzău (cu litere vechi) | 6 'Canonul, Acatistul şi Vieaţa Sf. Ecaterina. fi Carte de Rugăciune ed. II. 1911. ■,Cauzele urei creştinilor contra Armenilor , (ΜDidahii (învăţături) de Ilie Meniat. LOi Cazanie I 19! EvhoTogiu. r î . . .· .............................. Evanghelia în 16 limbi (dela a doua Înviere). ^Expunerea Doctrinei.......................................... Iconografia ....................................................... Legea organică şi Regulamente/e Sf. Sinod - Liturghia Sf. loan Gură-de-Aur........................ Liturghia........................................................... Mărturisirea ortodoxă..................................... 1 Un volum din M in e e ....................... 22 Monastirilc şi B'sericile din România. Orologiu m i c ....................................... Panihidă (Rânduiala Parastasului) . . . » Sf. Dumitru Izvorîtorul de Mir » Sf. Filoteia..........................................|| 1 28l| P en tico a ta r.................................. Predicator fragment) de In. Moisiu Prohodul Domnului Psaltirea mică ed. III Pâinea spre fiinţă (fără rabat). Rânduiala Proscomidiei (tablou) mmι - ■i i ^ · ι . ■ ___ 35j Slujba Sfinţirii steagului. . . · · · ■ ■ . B - i f i d l ZZi ^ e o i 36 Studiu despre Ierarhie 1 5 0 Λ 1 1 4 ; « — ;50 — 50 9 - 6 —j __|_ — 50 1 3 0 : 1 - « 3*—ii 9 '~ 8i—II 14 - 1 2 ,- i 19 — 8; —ij 13 — ! 1 — j: _ ; „ ' li - J _|__-j 4 ; — j—I li - — 50j| 4 — ' e l —| 1 25 — i —j LOO - :160· — 10 - — J 2·— ij■■...) _ 20 —;i 27 ~ 3;50Π 7 5 0 i —|J — 1_^ i i —n __ i i —I 7 - 1 1 2 } - — 60 1 __i— l i — ;I — |— : 1'— 11 — j _ — 10ij — — 50B ~ -i— i 2 —ti 5 — 1 — ·άΟ L — 5C1 — L - 50 f» 50 -—HO H 50. i 9ii 11 - 2; ! _ îa o HOl - 50 - 50 - 00 1 50 50 50 6 60’ - 30 — , ' - 00 2o —!! ~'60 6 | 2 —11. d o 9 Qo “ 150 - hO 2 - J.'—i6o >60
- 94. Deluatinseamă. V A LO A R E A t i t l u l c A r t e i I IIP e e a t ft I Le»'“* B ro şată în p ie le ? P iele Ir panzil Il . Ib I!l TIb Ii HTI sL L. ir Yi' T ip ic A r h i e r e s c ...................................................... 1381 T ip ic b i s e r i c e s c ........................................................... i3V Vieaţa Repausaţilor............................................... :40 Cele patrusprezece trimiteri ale sf. Apostol Pa- j41. vel. tăicuite de Teofilacl (3 volume). . . 42 Carnet cu certificate de b o te z .......................... 4?!; Carnet cu certificate de c u n u n ie ..................... Î44 75(J 6- 1 2 50 — - Evanghelişti pe s a t i n ......................................... 3 — — - 50 •80 — H i - 80 — - Ι 1|3C — - l e o --- -- 50 Statele pentru plata personalului bisericilor urbane se vînd cu 5 lei suUi. Au eşit dela tipar icoanele: Sf. Treim e, Sf. Gheorghe, Sfin ţii Îm păraţi, M aica D om nului, Sfinţii Voevozi, S f. Ni~ colae, Sf. Dumitru·, Sf. T rei Ierarhi. Cuv. P a r a s c h e r a şi D om nul nostru lisu s H ristos, format mare şi mic, lucrate artistic şi aprobate de Sf. Sinod, şi cari se vând num ai „Societă ţilor Clericale" din ţară. Icoanele mari se vând în cont, 100 exem plare lei 22.50% · Icoanele mici se vând in cont, 100 exemplare lei 15. Icoanele mari se vând cu banigatalOO exemplare lei 18.75%· Icoanele mici se vând cu bani gatalOO exemplare lei 12.50°/0· Cheltuelile de transport sunt calculate pentru fiecare carte in parte, potri vit tarifului postai, şi numai pentru persoanele particulare, care doresc să-şi cumpere cărţi bisericeşti dela această Tipografie. Expediţia cărţilor şi a tuturor imprimatelor, proprietatea acestei Tipografii, ceruta sau comandate numai de P. C. Protoierei sau Cucernicii Preoţi, este scu tită de cheltuelile de transport, potrivit legei de reorganizare a Ministerului Cultelor şi lnstrucţiunei, şi a Administraţiei Cassei Bisericii,— lege ce sa pu blicat în Monitorul" Oficial No. 16 din 21 Aprilie 1906; deci Cucernicii Preoţi ce doresc a-şi procură cărţi de ritual, sunt ţinuţi a trimite pe adresa P. S. Director al Tipografiei, costul cărţilor, fără cheltueli de transport. Persoanele particulare nu fot beneficii de această scutire. La Mandatele poştale care au o valoare mai mare de 10 lei se va adăogâ 10bani in plus, sau 20 bani la mandatele ce trec de 100 lei, cu plată de factagiu. Cărţi cu ramburs nu se expediază, afară de cererile ce ne vin din streinătate. Mărci poştale ţi timbre fiscale nu se primesc. Odată cu efectuarea comandei, fiecare cumpărător va priimi şi chitanţa de primirea costului cărţilor, care chitanţă este de asemenea scutită de timbru, tot in baza sus menţionatei legi. Contandele să se noteze pe cuponul m andatului poştal, spre uşurinţă de corespondenţă. La comande se va indică neapărat Oficiul Poştal, ori Gara cea mai apropiat*