Download to read offline
![9
2. Ce înseamnă guvernanţa democratică a unei
şcoli?
În activitatea lor strategică şi operativă, directorii de şcoli trebuie să aibă în vedere mulţi factori
importanţi: legislaţia, curriculumul, autorităţile locale, părinţii, elevii, resursele financiare, mediul
social-economic, competiţia etc. Mulţi dintre aceşti factori se schimbă mereu şi nu ţin de directorul de
şcoală. O bună administrare nu este de ajuns. În prezent, un director de şcoală lucrează „într-un sistem
mai mult sau mai puţin descentralizat, bazat pe interacţiunea complexă între mai mulţi parteneri
autonomi”1
. Termenul “guvernanţa unei şcoli” este folosit în acest manual în sens larg, pentru a defini
leadership-ul şcolar, cu aspectele sale ideologice şi instrumentale. Termenul “democratic” indică faptul
că managementul şcolii se bazează pe valorile drepturilor omului, pe capacitarea /împuternicirea *(en.,
empowerment) şi implicarea elevilor, a personalului şi a altor factori interesaţi în toate deciziile
importante legate de şcoală.
Halász a identificat diferenta între guvernanţă şi management şcolar: este important să subliniăm că
există o conexiune între cele două, dar că înţelesul diferă. În timp ce guvernanţa este folosită pentru a
exprima deschiderea şcolii şi a sistemului educaţional, termenul de management este folosit mai mult
pentru a sublinia mecanismele tehnice şi instrumentale ale conducerii. Guvernăm acele lucruri sau
fiinţe al căror comportament nu îl putem prevedea în totalitate (de exemplu, din cauza unor unităţi
autonome capabile să îşi susţină propriile interese şi să negocieze soluţii alternative). Administrăm
acele lucruri sau fiinţe al căror comportament este uşor de prevăzut. Atunci când guvernăm, negociem,
convingem, facem presiuni etc, deoarece nu îi putem controla în totalitate pe cei pe care îi guvernăm.
Atunci când administrăm, avem tendinţa de a instrui şi de a da ordine, deoarece considerăm că deţinem
această putere. Atunci când vorbim de sisteme de educaţie, este de preferat să folosim cuvântul
guvernanţă. Atunci când vorbim de şcoală ca şi unitate organizaţională, folosim mai mult termenul de
management. Cu toate astea, având în vedere că şcoala devine din ce în ce mai mult o instituţie
deschisă, înrădăcinată în contexte soico-economice, caracterizată printr-o multitudine de nevoi şi
interese, avem tendinţa să folosim şi aici termenul de guvernanţă.
Având în vedere că factorii de decizie nu pot controla atât de mulţi factori, o abordare deschisă şi
democratică pare a fi singura modalitate pentru a asigura conducerea eficace şi sustenabilă într-o şcoală
modernă. Cu toate acestea, conducerea democratică a şcolii nu reprezintă un mod de supravieţuire
pentru director; sunt alte motive mult mai importante.
Motive etice
În teorie, valorile democratice sunt universal recunoscute : “toţi oamenii se nasc liberi şi egali în drepturi
şi demnitate”2
, “copilul care are discernământ [are] dreptul la libera exprimare [şi] are dreptul la
libertatea de gândire, conştiinţă si religie3
.” Practic, fiecare ţară şi fiecare şcoală are astfel de politici.
Dar,dacă vrem cu adevărat să implementăm valori democratice în societate, trebuie să le practicăm şi în
viaţa de zi cu zi. Acest lucru este important pentru toate instituţiile, dar în special pentru şcoli.
1
Halász, Gabor: Governing schools and education systems in the era of diversity: A paper prepared for the 21st Session of the
Standing Conference of European Ministers of Education on “Intercultural education”. Budapest 2003.
2
Declaraţia universală a drepturilor omului, 1848.
3
Convenţia cu privire la drepturile copilului, art. 12 și 14, ONU, 1989.](https://image.slidesharecdn.com/demgovernchoolsro-220826111645-0e2cb19c/75/Demgovernchools-10-2048.jpg)
Demgovernchools
- 1.
- 2. Guvernanţa democratică a şcolilor ElisabethBäckman şi Bernard Trafford Editura Consiliului Europei EDITURA UNIVERSITARĂ Bucureşti, 2014
- 3. 2 Opin ofic Toa tran incl de I 6707 Vers Cop Layo Edit F-67 http ISBN © C Trad Trad ©In Vers o tr Trad Tea Euro Con Pub Buc Desc BÄC trad. Editu I. Tr II. V III. C 37 DOI niile exprim cială a Cons te drepturi nsmisă, în n usiv fotoco nformare P 75 Strasbou siunea în li perta: Grap out: Ogham tura Consili 7075 Strasb p://book.co N-13: 978-9 onsiliul Eur ducerea în ducerea a f nstitutul de siunea în li raducere of ducerea şi achers in P opeană. Tr siliului Euro licat la Edi ureşti, 201 crierea CIP a CKMAN, ELI Guvernanţa în lb. română ura Universita ISBN 978-60 afford, Bernan Velea, Simona Căpiţă, Carol ( : (Digital Obj mate in ac siliului Euro ile sunt rez nici o form opiere, înre Publică şi P urg Cedex s mba englez hic Design W m/Mourreau ului Europe bourg Cedex oe.int 92-871-6088 ropei, ianua limba româ fost revizui e Ştiinţe ale mba român ficială. publicarea Preparing aducerea n opei sau al tura Univer 4 a Bibliotecii N ISABETH a democratică ă: trad. rev. de ară, 2014 06-591-944-0 nrd (trad.) (trad.) ect Identifier) ceastă lucr opei. zervate. Nic mă şi prin n egistrare sa Publicaţii al sau publishi ză: Workshop, u ei x 8-1 arie 2007 ână: Alexan tă de: Simo e Educaţiei nă a acestu a s-au reali Students f nu este ofic Uniunii Eu rsitară Naţionale a R ă a şcolilor / E e Simona Vele ): 10.5682/978 rare aparţi cio parte a ici un mijlo au stocare l Consiliulu [email protected] Consiliul E ndra Ghicio ona Velea ş şi Consiliul ui manual e zat în cadr for Active cială, iar op ropene. României Elisabeth Bäck ea, Carol Căp 86065919440 n autorilor acestei pu oc, electro de informa i Europei., t). uropei ov şi Carol Căp l Europei, 2 este realiza rul Proiectu Citizenshi piniile expr kman, Bernan iţă,. - Bucureş 0 r si nu ref blicaţii nu onic (CD-Ro aţii, fără ac Directorat piţă 2014 (pentr tă cu acord ului Pilot Tr ip, finanţa rimate nu r nrd Trafford ; şti : flectă în m poate fi tra om, Interne cordul scris tul Comunic ru versiunea dul Consiliu ravel Pass t at de Cons reflectă pu mod necesa adusă, repr et etc.) sau s al Depart care şi Cerc a în limba r ului Europe to democra siliul Europ nctul de ve ar politica rodusă sau u mecanic, tamentului cetare (F- română) i, fără a fi acy: Suppor pei şi Uniu edere oficia însă rting unea al al
- 4. 3 CUPRINS 1. Introducere ............................................................................................................................5 2.Ce înseamnă guvernanţa democratică a unei şcoli?.................................................................9 3. Care sunt beneficiile unei conduceri democratice?................................................................11 4. Domenii-cheie pentru guvernanţa democratică a şcolii: o primă analiză................................13 5. Care este poziţia mea? Valori şi comportamente ..................................................................20 6. Pas cu pas: drumul către o guvernanţă democratică..............................................................31 Domeniul cheie 1: Guvernanţa, conducerea şi responsabilitatea publică ...............................33 Domeniul cheie 2: Educaţia centrată pe valori.......................................................................42 Domeniu-cheie 3: Cooperare, comunicare şi implicare: competitivitate şi autodeterminarea şcolii.....................................................................................................................................51 Domeniul cheie 4: Disciplina elevilor.....................................................................................60 7. Întrebări frecvente despre guvernanţa democratică a şcolii ..................................................68 8. Exemple de bune practici din Europa ....................................................................................72 9. Guvernanţa democratică: tipare şi caracteristici comune ......................................................80 10. Concluzii.............................................................................................................................85 Anexa I – Tabelul de planificare................................................................................................86 Anexa II...................................................................................................................................89 Resurse ....................................................................................................................................96 5 9 11 13 21 31 33 42 51 60 69 73 81 85 87 89 97
- 5.
- 6. 5 1. Introducere Acest manualface parte dintr-o serie, un “set de instrumente” create şi produse de Consiliul Europei, cu scopul de a ajuta şcolile şi alte instituţii de educaţie să promoveze şi să dezvolte educaţia pentru cetăţenie democratică (ECD - a se vedea anexa II). Dacă cele 46 de state membre doresc să progreseze împreună pe acest drum al democraţiei, trebuie să ştie că ECD este foarte importantă pentru Consiliul Europei: cu ajutorul acestui program, ne asigurăm ca viitoarele generaţii sunt pregătite să işi îndeplinească rolul democratic – în cadrul propriilor comunităţi, în societate şi în cadrul Uniunii Europene ca un tot unitar. Aşadar, ECD este o temă ce va fi menţionată des în acest manual, aşa cum este în toate publicaţiile care alcătuiesc ”pachetul ECD”. Ce face acest manual? Este un instrument pentru conducerea democratică a şcolilor, dar se poate aplica şi altor instituţii educaţionale sau altor spaţii în care are loc educarea tinerilor. În acest context, cuvantul “şcoală” este folosit doar pentru a simplifica exprimarea, şi nu pentru a exclude alte forme sau spaţii educative. În aceeaşi măsură, cei care studiază vor fi numiţi “elevi”, cu menţiunea că acest termen se referă şi la cei tineri (care nu sunt niciodată prea tineri pentru a învăţa despre democraţie şi cetăţenia democratică), dar şi la adulţi. Instrumentul a fost creat pentru a-i ajuta pe cititori să înţeleagă cum contribuie şcoala la educaţia pentru cetăţenie democratică a elevilor şi, astfel, îi pregăteşte să devină cetăţeni adulţi într-o democraţie, observând cum funcţionează şcoala zi de zi şi comportamentul oamenilor. Aşadar, nu este vorba despre cum se predă cetăţenia în şcoli, nu este vorba despre teoria sau principiile democraţiei, sau educaţia democratic, nici măcar despre ECD. Este gândit ca un instrument practic care să poată să facă legătura între teorie (de exemplu, întrebarea “Cum putem să îi pregătim pe cei tineri să devină cetăţeni democratici activi?”) şi practică (de exemplu, răspunsul “Asigurându-ne că au parte de democraţie în toate aspectele vieţii şcolare”). Aşasdar, începe cu câteva definiţii, descrie cum se conturează drumul spre democraţie, îi ajută pe cititori să îşi dea seama cât de departe a ajuns şcoala lor pe acest drum şi oferă sfaturi şi idei practice fie despre cum să înceapă această călătorie, fie cum să avanseze, cu evaluări adecvate ale progresului făcut. Pentru cine este manualul? Nici o democraţie nu este perfectă, nici o şcoală nu este perfectă şi nici o şcoală nu este perfect democratică. În mare parte, manualul se adresează ”liderilor/ conducătorilor” şcolilor, un termen general care, în zilele noastre, se referă la profesioniştii în domeniul managementului, care au puterea şi responsabilitatea de a decide cum funcţionează o şcoală. Autorii acestui îndrumător nu se scuză pentru acest lucru! Amândoi suntem reprezentanţi ai conducerii, deşi recunoaştem că nu suntem singurii oameni din şcoală care au autoritatea descrisă mai sus. Dar prima persoană căruia i se adresează acest ghid (şi care, sperăm, îl va citi înainte de a-l da mai departe!) este cu siguranţă directorul, iar fără suportul activ şi munca directorului, democraţia nu poate prinde rădăcini şi nu poate creşte. Aşadar, am folosit cuvântul “director” ca sinonim pentru “lider” şi sperăm ca vom fi iertaţi pentru modul în care am folosit terminologiile. Dar într-o democraţie sunt şi alte părţi interesate. Manualul poate fi folosit cu success şi de alţi oameni care au ca interes reuşita şcolii. Elevii/studenţii - copiii şi tinerii (din punctul de vedere al manualului) de la vârsta de 4 ani (sau mai mici) şi până la 20 (sau peste), şi indiferent dacă urmează o şcoală sau o universitate, dacă fac un stadiu de practică/ pregătire tehnologică sau vocaţională la facultate sau la locul de muncă, sunt cei care sunt maxim interesaţi atât de educaţia care li se oferă, dar şi de modul în care le este oferită. Nu putem spune că participarea democratică poate fi învăţată de elevi doar la o
- 7. 6 anumită vârstă; dincontră, este mai bine ca democraţia să fie învăţatăde la vârste timpurii, când copilul este la începutul vieţii de şcolar, deoarece atunci asimilează şi trăieşte valorile şi practicile democraţiei. Părinţii şi comunitatea sunt interesaţi atât de ”intrările”, cât şi de ”ieşirile”/ rezultatele din sistem. Profesorii, formatorii şi alte persoane care lucrează în şcoli sau în alte contexte educative/de formare, au atât dreptul, cât şi responsabilitatea de a-şi exprima opiniile cu privire la modul în care se realizează educaţia în acel cadru. De aceea, conducerea şcolii trebuie să stabilească o varietate de parteneriate. Acest ghid oferă informaţii partenerilor şi părţilor implicate în procesul de educaţie. De ce? De ce ar dori directorii şcolilor şi toţi cei interesaţi să utilizeze acest manual ca să evalueze drumul parcurs sau să îşi planifice traseulspre o abordare mai democratică? Următoarele două capitole vor răspunde la acestă întrebare. Pe scurt, este în interesul lor. O şcoală structurată în mod democratic şi care se guvernează după principii democratice nu numai că promovează ECD şi îi pregăteşte pe elevi să îşi ocupe locul de cetăţeni activi într-o societate democratică, dar poate deveni un spaţiu mai plăcut, o instituţie mai creativă şi mai eficientă. Valoarea adăugată este imensă, aşa cum arată cercetările aflate în continuă dezvoltare. Aşadar, manualul nu doar ne arată ce trebuie să facem din punct de vedere moral; ne învaţă că pornind pe acest drum, cel al democraţiei, transformăm educaţia într-un proces mai plăcut şi mai productiv în acelaşi timp. Cum funcţionează? Sperăm că manualul va lua forma unui dialo cu cititorul. Pe parcursul manualului, sunteţi invitat să comparaţi unele practici democratice după care se guvernează o şcoală cu practicile care se regăsesc în şcoala dvs. Este primul pas al procesului. Începeţi prin a evalua unde vă aflaţi acum şi terminaţi prin a planifica paşii pe care trebuie să îi urmaţi pentru a avansa pe acest drum democratic - sperăm noi, cu ajutorul unor sfaturi şi încurajări. Aşa că vom descrie situaţii sau indicatori care credem că sunt comuni, invitându-vă să comparaţi punctul nostru de vedere cu experienţele dumneavoastră. Sperăm că este o bună metodă de a lucra împreună - drept colegi. Imediat după aceea, în două scurte capitole, vom explica ce vrem să spunem prin “guvernanţa unei şcoli în mod democratic” şi vom arăta beneficiile aduse instituţiilor. Apoi vom trece direct la nucleul manualului. Capitolul 4 evidenţiază ceea ce noi numim cele 4 domenii cheie în guvernarea unei şcoli. Sperăm că atunci veţi dori să realizaţi aceeaşi analiză asupra altor probleme care sunt importante pentru dumneavoastră, folosind Anexa I - dar, vă rugăm, nu înainte de a fi citit tot manualul. Examinând felul cum operează o şcoală folosind aceste domenii cheie, ne putem da seama cum contribuie – sau, din contră, cum se sustrage - de la ECD. Această contribuţie (sau sustragere) se identifică prin patru stadii de dezvoltare democratică ce pot apărea într-o şcoală, de la Stadiul 1, acolo unde nu există nici o urmă de democraţie (un sistem vechi, autoritar), până la o formă avansată de democraţie (Stadiul 4). Capitolul 5 dezvoltă aceste idei, explorând valorile care susţin diferite modele de operare şi formele de comportament care rezultă din acestea. Capitolul 6 furnizează (sperăm) o multitudine de idei şi strategii care să vă ajute să parcurgeţi paşii prezentaţi în capitolele precedente. În capitolul 7, veţi găsi întrebări frecvente legate de practica dezvoltării democraţiei în şcoli: asemenea întrebări se nasc, de obicei, din frica de a renunţa la putere şi sperăm că temerile vor dispărea, sau se vor dispersa în acest capitol. Următorul capitol oferă mai multe exemple şi practici din Europa. În capitolul 9, veţi găsi alternative pozitive la frică şi anxietate, un număr considerabil de trăsături şi modele care se pot găsi într-o şcoală care a ales drumul spre democraţie: aceste exemple pot fi folosite de către cititori ca şi strategii ce pot fi puse în practică în propria şcoală.
- 8. 7 Anexa I estetabelul gol creat pentru a permite cititorului să realizeze propria analiză, folosind metoda descrisă în manual. În final, Anexa II, creată de Delphine Liegeois, consultant al Consiliului Europei, oferă o privire per ansamblu asupra trecutului ECD în politica educaţională în Europa şi asupra efortului depus de Consiliul Europei. Sperăm că veţi găsi acest ghid interesant şi plăcut – şi, mai mult ca orice, sperăm că va fi folositor şi, în special, folosit. Despre autori Elisabeth Bäckman este directoare la Tullinge Gymnasium, un liceu de stat mixt, aflat la sud de Stockholm, unde învaţă 660 de elevi cu vârste cuprinse între 16 şi 19 ani. Poate fi contactată la adresa de e-mail [email protected]. Bernard Trafford este director la Wolverhampton Grammar School, un liceu particular mixt, din zona centrală a Angliei (aflat la 220 km de Londra), unde învaţă 670 de elevi cu vârste cuprinse între 10 şi 18 ani. Poate fi contactat la adresa de e-mail [email protected].
- 9.
- 10. 9 2. Ce înseamnăguvernanţa democratică a unei şcoli? În activitatea lor strategică şi operativă, directorii de şcoli trebuie să aibă în vedere mulţi factori importanţi: legislaţia, curriculumul, autorităţile locale, părinţii, elevii, resursele financiare, mediul social-economic, competiţia etc. Mulţi dintre aceşti factori se schimbă mereu şi nu ţin de directorul de şcoală. O bună administrare nu este de ajuns. În prezent, un director de şcoală lucrează „într-un sistem mai mult sau mai puţin descentralizat, bazat pe interacţiunea complexă între mai mulţi parteneri autonomi”1 . Termenul “guvernanţa unei şcoli” este folosit în acest manual în sens larg, pentru a defini leadership-ul şcolar, cu aspectele sale ideologice şi instrumentale. Termenul “democratic” indică faptul că managementul şcolii se bazează pe valorile drepturilor omului, pe capacitarea /împuternicirea *(en., empowerment) şi implicarea elevilor, a personalului şi a altor factori interesaţi în toate deciziile importante legate de şcoală. Halász a identificat diferenta între guvernanţă şi management şcolar: este important să subliniăm că există o conexiune între cele două, dar că înţelesul diferă. În timp ce guvernanţa este folosită pentru a exprima deschiderea şcolii şi a sistemului educaţional, termenul de management este folosit mai mult pentru a sublinia mecanismele tehnice şi instrumentale ale conducerii. Guvernăm acele lucruri sau fiinţe al căror comportament nu îl putem prevedea în totalitate (de exemplu, din cauza unor unităţi autonome capabile să îşi susţină propriile interese şi să negocieze soluţii alternative). Administrăm acele lucruri sau fiinţe al căror comportament este uşor de prevăzut. Atunci când guvernăm, negociem, convingem, facem presiuni etc, deoarece nu îi putem controla în totalitate pe cei pe care îi guvernăm. Atunci când administrăm, avem tendinţa de a instrui şi de a da ordine, deoarece considerăm că deţinem această putere. Atunci când vorbim de sisteme de educaţie, este de preferat să folosim cuvântul guvernanţă. Atunci când vorbim de şcoală ca şi unitate organizaţională, folosim mai mult termenul de management. Cu toate astea, având în vedere că şcoala devine din ce în ce mai mult o instituţie deschisă, înrădăcinată în contexte soico-economice, caracterizată printr-o multitudine de nevoi şi interese, avem tendinţa să folosim şi aici termenul de guvernanţă. Având în vedere că factorii de decizie nu pot controla atât de mulţi factori, o abordare deschisă şi democratică pare a fi singura modalitate pentru a asigura conducerea eficace şi sustenabilă într-o şcoală modernă. Cu toate acestea, conducerea democratică a şcolii nu reprezintă un mod de supravieţuire pentru director; sunt alte motive mult mai importante. Motive etice În teorie, valorile democratice sunt universal recunoscute : “toţi oamenii se nasc liberi şi egali în drepturi şi demnitate”2 , “copilul care are discernământ [are] dreptul la libera exprimare [şi] are dreptul la libertatea de gândire, conştiinţă si religie3 .” Practic, fiecare ţară şi fiecare şcoală are astfel de politici. Dar,dacă vrem cu adevărat să implementăm valori democratice în societate, trebuie să le practicăm şi în viaţa de zi cu zi. Acest lucru este important pentru toate instituţiile, dar în special pentru şcoli. 1 Halász, Gabor: Governing schools and education systems in the era of diversity: A paper prepared for the 21st Session of the Standing Conference of European Ministers of Education on “Intercultural education”. Budapest 2003. 2 Declaraţia universală a drepturilor omului, 1848. 3 Convenţia cu privire la drepturile copilului, art. 12 și 14, ONU, 1989.
- 11. 10 Motive politice Dorinţa pentrudemocraţie, într-o ţară, trebuie să fie evidenţiată şi practicată de la vârste fragede. În democraţiile consolidate, există riscul ca tinerii să considere democraţia drept ceva care se cuvine de drept, putând pierde interesul de a participa. Acolo unde istoria democraţiei este mai scurtă şi fundaţia slabă, orice pas înapoi poate genera o reducere a drepturilor. Dar, dacă aţi învăţat din experienţe practice cum să depăşiţi măcar unele dintre problemele comune care apar când aveţi de luat decizii democratice, încrederea în democraţie va fi întărită şi, cu siguranţă, veţi fi mai dispuşi să fiţi mai activi politic, local, şi poate şi la nivel naţional. O societate în continuă schimbare Fluxul de informaţii nu poate fi oprit sau controlat. Nu ne putem proteja copiii de el. Pe de altă parte, generaţia de azi este cea mai bine informată de până acum. Cum putem să îi invăţăm pe cei tineri să aleagă şi să judece, când noi nu suntem lângă ei să decidem care informaţii sunt bune şi care nu? În loc de cenzură şi restricţii, care oricum sunt în zadar, mai bine de dezvoltăm gândirea critică. În ziua de azi, are loc un schimb de valori, de la grup la individ; o tendinţă de a se vedea pe sine însuşi ca pe un client mai mult decât ca un cetăţean al unei societăţi prospere. Atunci când părinţii nu sunt mulţumiţi de şcoala la care copilul lor merge, nu iau nici o măsură, nu contactează consiliul şcolii, nu se implică activ în asociaţia părinţilor. În schimb, se creează un sentiment de alienare faţă de şcoală, se substrag de la angajamentele reale legate de educaţia copilului lor. Acolo unde este posibil, părinţii ar putea chiar să îşi mute copilul la altă şcoală. Toate aceste acţiuni au efecte negative asupra educaţiei copilului, asupra şcolii sau asupra amândurora. Pentru a spori interesul faţă de cetăţenia activă, trebuie să le arătăm copiilor că merită să se implice în luarea deciziilor care îi privesc şi, de ce nu, acest fapt ar putea fi chiar plăcut. Societatea se schimbă mereu şi rapid. Sunt multe lucrurile cărora trebuie să le facem faţă la începutul secolului 21, iar unele sunt importante şi de aceea le menţionăm aici. Firme şi oameni se mută dintr-o parte în alta a lumii, schimbând astfel structurile economice, demografice şi culturale. Inovaţiile tehnologice creează schimburi şi oportunităţi. Un stat sau o comunitate locală este expusă la aceste schimbări şi trebuie să interacţioneze cu aceste forţe globale care sunt dincolo de controlul democratic. Pe de altă parte, trebuie să admitem că există şi efecte pozitive ale globalizării care se reflectă în viaţa de zi cu zi. Diversitatea şi schimbarea pot fi văzute ca nişte oportunităţi şi putem să le oferim copiilor noştri educaţia adecvată pentru această lume.
- 12. 11 3. Care suntbeneficiile unei conduceri democratice? Guvernanţa democratică a şcolii este bună pentru instituţia dumneavoastră deoarece... 1. .....îmbunătăţeşte disciplina Prima obiecţie atunci când vine vorba de implicarea elevilor în luarea deciziilor este legată de disciplină. Dacă elevii nu pot urma reguli stricte şi simple, însoţite de sancţiuni clare dacă sunt încălcate, cum ne putem aştepta să ia decizii mature şi responsabile? Experienţa şi cercetările arată totuşi că elevii cărora li se acordă încredere devin mai responsabili. Regulile sunt necesare, dar conducerea bazată pe încredere este mult mai sustenabilă decât cea bazată pe ameninţări. Iar rezultatele sunt mai bune atunci când nimeni nu stă cu privirea aţintită... 2......consolidează învăţarea Învăţarea este un act individual. Profesorul poate avea o imagine despre cum trebuie să se înveţe, dar stilurile de învăţare diferă de la o persoană la alta. Într-un mediu democratic, elevilor li se oferă libertatea de a alege cum să lucreze şi, într-o oarecare măsură, ce să înveţe. Probleme precum performanţele slabe sau lipsa motivaţiei sunt deseori reduse dacă elevului i se oferă libertatea de a alege ce şi cum să înveţe şi, atunci când este posibil, cum să fie evaluat. Gustav Trolen ţine un curs de istorie la Tullinge Gymnasium, un liceu din Suedia. Pe durata cursului, au loc trei evaluări. Pentru fiecare evaluare, elevul poate alege fie să scrie o lucrare, fie să dea un test tradiţional cu întrebări şi răspunsuri, fie să susţină un test oral. Există o singură condiţie: cele trei examinări nu pot fi de un singur tip. Cel puţin una trebuie să fie diferită. Această libertate de a alege nu pare să fie mare lucru, dar îl face pe elev să aibă mai multă încredere şi reduce stresul. 3......reduce conflictele Întotdeauna există riscul unui conflict atunci când oamenii petrec mult timp împreună. Diferenţele şi lipsa înţelegerii din cadrul unei şcoli poate duce foarte uşor la intoleranţă, discriminare, intimidare sau chiar la violenţă. Într-un mediu autoritar, unde poziţia socială este mai importantă decât, de exemplu drepturile individuale, oamenii simt nevoia să creeze alianţe pentru a supravieţui, pentru a se proteja sau pentru a beneficia de favoruri. Astfel, se creează mediul perfect pentru discriminare şi intimidare. Dacă reuşiţi să promovaţi sentimentul de respect reciproc, probabil veţi reuşi să transformaţi şcoala într-un loc mai sigur şi mai plăcut. 4...... determină creşterea competitivităţii şcolii Descentralizarea conducerii şcolilor şi competiţia între ele este un fenomen nou în multe şcoli din Europa. Competiţia poate fi acerbă, mai ales în zonele urbane. Mulţi cetăţeni europeni moderni sunt bine informaţi, deseori bine educaţi şi consideră drepturile ca pe un lucru care li se cuvine. Se aşteaptă ca societatea să le respecte dorinţele şi cererile pe care le au cu privire la copiii lor. Copiii nu mai sunt crescuţi în aşa fel încât să respecte necondiţionat autoritatea. Şcolile trebuie să se adapteze la aceste aspecte. Dacă părinţii au impresia că nu sunt trataţi copiii lor cu respectul cuvenit, cel mai probabil devin ostili faţă de şcoală sau, când este posibil, aleg altă şcoală.
- 13. 12 5.....asigură existenţa uneidemocraţii sustenabile. Copiii nu fac ce li se spune, fac ceea ce văd că facem noi. Nu ajută la nimic să vorbim despre democraţie în şcoli, dacă nu o şi practicăm. Şi nu este de ajuns să îi lăsăm pe elevi să decidă asupra lucrurilor mărunte, precum culoarea pereţilor din clasă când este renovată. Trebuie să li se ofere influenţă, prin urmare să participe cu adevărat la probleme care îi privesc în legătură cu şcoala: metode de predare- învăţare, politica şcolii, planificarea semestrului, probleme legate de buget, de recrutarea personalului. Desigur aceste lucruri nu se fac peste noapte şi nu există metode standard care să se potrivească tuturor şcolilor, dar suntem convinşi că acesta este cea mai bună cale prin care putem pune în practică educaţia pentru cetăţenie democratică în Europa. În capitolele ce urmează, vom detalia beneficiile unei şcoli conduse în mod democratic şi cum modul în care pot fi obţinute acestea – şi altele, precum crearea unui mediu plăcut pentru toată lumea în şcoală – fără teama de haos şi dezordine.
- 14. 13 4. Domenii-cheie pentruguvernanţa democratică a şcolii: o primă analiză Cum poate un director să îşi dea seama în ce stadiu se află şcoala sa din punct de vedere al guvernanţei democratice? În ce măsură şcoala pe care o conduce promovează educaţia pentru cetăţenie democratică (ECD)? Este posibil să aprecieze cât de departe a ajuns şcoala pe acest drum al democraţiei şi cât de mult mai are de parcurs? O posibilitate de evaluare este să compare un aspect al vieţii şcolare cu cele trei principii ale Consiliului Europei cu privire la ECD (a se vedea anexa II). Aceste principii sunt: • drepturi şi responsabilităţi; • participarea activă; • valorizarea diversităţii. Este clar că unele domenii de activitate şi felul cum sunt ele privite de către şcoală sunt mai importante decât altele, la fel ca şi evaluarea acestora pentru a determina dacă şcoala este democratică - ori merge pe calea democraţiei, ori este pur autoritară. Am identificat patru astfel de domenii-cheie: • guvernanţă, leadership şi responsabilitatea publică; • educaţia bazată pe valori; • cooperarea, comunicarea şi participarea: competitivitatea şi autodeterminarea şcolii • disciplina elevilor. Consiliul elevilor a Şcoala Wolverhampton, Marea Britanie Este normal ca şcolile să considere că sunt alte aspecte la fel de importante sau mai importante, dar acestea patru au fost aleste deoarece acoperă o gamă largă de situaţii. Felul în care o şcoală este guvernată, modul în care promovează responsabilitatea arată măsura în care funcţionează democratic. Similar, dacă suntem de părere că educaţia promovează (sau ar trebui să promoveze) valori, atunci acestea trebuie înrădăcinate în valorile democratice dacă şcoala vrea într-adevăr să promoveze ECD: de aici se creează al doilea domeniu-cheie. Al treilea domeniu-cheie pare să fie un amalgam de teme, dar ele sunt interconectate. Co-operarea şi comunicarea sunt legate de modul în care şcoala funcţionează şi reacţionează în raport cu comunitatea pe care o serveşte, dar în acelaşi timp cu elevii, motivul pentru care există, şi cu părinţii, care sunt părţi implicate. Cooperarea şi comunicarea au legătură şi cu modul în care şcoala devine un partener activ cu celelalte organizaţii: de exemplu, mediul de afaceri local este privit doar ca o sursă de venit sau se poate
- 15. 14 crea o relaţiede lungă durată în care şi şcoala şi mediul de afaceri au de câştigat? Competititivitatea şi auto-determinarea şcolii sunt concentrate în acelaşi domeniu-cheie deoarece eforturile spre ameliorarea educaţiei, la nivel european (combinate, în unele ţări, cu un climat de stimulare a competiţiei dintre şcoli), pot acţiona, dacă nu sunt corect gestionate, în defavoarea cooperării şi comunicării democratice. În acest context, aprecierea unei şcoli va lua probabil în calcul măsura în care poate crea un echilibru între cooperare şi competiţie. Desigur, democraţia ne pune în faţa acestor contradicţii în loc să le ascundă sau să le permită transformarea în conflicte inter-umane. Ca şi domeniu-cheie IV, am ales disciplina elevilor (sau mai degraba indisciplina), deoarece reprezintă o preocupare pentru foarte multe şcoli şi, în general, pentru tot sistemul educaţional din Europa. S-a creat o neînţelegere, adesea alimentată de media, că o şcoală democratică este incompatibilă cu disciplina. Spre deosebire de primele trei domenii-cheie care sunt formate din teme, acest al patrulea domeniu este singular: de aceea este cel mai simplu de folosit atunci când vrei să identifici propriile domenii-cheie şi să le analizezi. Ar fi simplist să pretindem că şcoala este fie în totalitate democratică, în toate domeniile-cheie, plus altele identificate de fiecare şcoală în parte, fie un loc neprielnic unei conduceri democratice. Democraţia este deseori descrisă ca o călătorie, iar o şcoală care doreşte să pornească pe acest drum va afla că, în unele aspecte, democraţia a progresat enorm, pe când în altele este abia la început. Este un lucru natural şi nu un motiv de disperare! Dimpotrivă, faptul că nivelul de democraţie nu este uniform, ar trebui să reprezinte un motiv de încurajare pentru a aborda acele aspecte în care lipseşte sau este abia la început. Această analiză a fiecărui domeniu în relaţie cu cele 3 principii pentru ECD este făcută sub forma unui tabel. Pentru a putea măsura fiecare din cele 4 domenii din perspectiva celor 3 principii, am încercat să identificăm 4 stadii ale drumului spre democraţie şi să descriem câteva caracteristici pentru fiecare în parte, ilustrându-le cu comentarii care pot fi auzite de obicei în şcoli. Primul pas descrie întotdeauna un caz în care o şcoală nu a pornit pe drumul democraţiei şi promovează încă vechi valori autoritariste. Al patrulea stadiu prezintă o şcoală unde practica şi valorile democratice s-au infiltrat în toate aspectele vieţii şcolare. Ar putea o şcoală aflată în stadiul IV să fie considerată o şcoală bună? Noi credem că da. Putem spune că scopul unei şcoli într-o societate democratică este acela a le oferi copiilor posibilitatea să îşi maximizeze potenţialul - din punct de vedere academic; să îşi dezvolte abilităţi de viaţă şi capacitatea de a-şi îndeplini rolul într-o societate democratică. Cu toate astea, dacă o şcoală este bună din punct de vedere academic, dar eşuează în celelalte două aspecte, atunci nu poate fi considerată o şcoală bună. Este poate semnificativ de observat că pe măsură ce se avansează spre stadiul IV componentele din tabel se unesc. Pe măsură ce am avansat cu analiza, am observat că odată ce şcoala progresează pe acest drum, modul său de operare devine mai consistent. Nu ar trebui să fim surprinşi de acest lucru. Descriptorii folosiţi în tabel sunt formulaţi succint. Odată ce aţi parcurs toate cele 4 tabele şi le-aţi corelat la propriile experienţe din şcoală, va trebui să trecceţi la următorul capitol, unde valorile şi comportamentele care caracterizează fiecare domeniu şi fiecare principiu sunt analizate mai în profunzime.
- 16.
- 17.
- 18.
- 19.
- 20.
- 21.
- 22. 21 5. Care estepoziţia mea? Valori şi comportamente Indiferent de valorile şi principiile care ar putea fi enumerate în legislaţie sau în documente, ceea ce conteaza cel mai mult este comportamentul directorului. De obicei, atunci când vizitezi o şcoală pentru prima dată, îţi poţi da seama care este nivelul de democraţie observând afişajul, tonul mesajelor de pe tablă, felul în care eşti tratat de elevii şi de profesorii care te întâmpină, starea pereţilor şi a mobilierului, relaţiile inter-umane din curtea şcolii şi din afara sălii de curs şi multe alte detalii. Modul în care directorul, elevii şi profesorii îşi împart responsabilitatea se reflectă în comportamentul lor. Acest capitol oferă exemple despre cum valorile, în special valorile ECD, afectează guvernanţa şi viaţa zilnică din şcoală. 5.1 Guvernanţă, leadership, management şi responsabilitate publică Stadiul 1 Conducătorul se vede pe sine ca responsabil doar în faţa autorităţilor (tipul birocrat). Este autoritar (nu consultă pe nimeni). Responsabilităţile sunt delegate fără libertate de acţiune. Conducatorul îşi asumă toată răspunderea în mod eroic. Conducatorul recunoaşte diversitatea, dar nu ştie să o valorifice. Legislatia naţională, conducerea şcolii, sindicatele, elevii si părinţii, comunităţile locale, toate acestea cer dreptul de a conduce şcoala şi, uneori, intră in conflict. Cui îi acordă liderul şcolii prioritate atunci când cererile sunt incompatibile? În primul rând, liderul este responsabil în faţa autorităţilor la nivel înalt. La şcoală, este văzut ca reprezentant pentru consiliul şcolar şi/sau pentru stat şi este respectat pentru poziţia pe care o deţine. La nivelul acesta, împărţirea puterii nu intră în discuţie. Nu se consideră că ar fi necesară consultarea elevilor ori a personalului înainte de a lua decizii, în special dacă regulile sunt clare şi uşor de interpretat. Dacă liderul şcolii foloseşte o sugestie de la cei care se află sub autoritatea lui/ei, o va prezenta ca fiind a lui/ei. O parte din sarcinile rutiniere pot fi delegate, dacă există reguli clare ce trebuie urmate. Controlul este foarte important. Responsabilitatea şi conducerea nu pot fi împărţite. Directorul îşi asumă responsabilitatea deplină pentru toate activităţile şi deciziile din şcoală. De asemenea, este pregătit să-şi asume întreaga vină în caz de eşec. Şcoala este întotdeauna reprezentată de director. Diversitatea este una dintre problemele din societatea moderna. Este important să ştii cum să procedezi cu persoanele şi cu problemele acestora, respectând regulile şi regulamentele existente, fără a face diferenţe. Comentarii caracteristice: Eu sunt şeful! Eu ştiu mai bine. Poate e mai uşor să acţionăm cum sugerezi, dar regulile sunt foarte clare în aceasta privinţă. Mă văd ca şi personificare a tot ceea ce şcoala susţine! Stadiul 2 Conducătorul este oarecum conştient de părţile implicate şi de eventualele efecte negative asupra acestora. Conducătorul îi informează pe ceilalţi înainte de a aplica deciziile. Există o oarecare libertate de acţiune, dar bine controlată, cu scopul asigurării bunei funcţionări a instituţiei. Responsabilitate retorică, dar fără acţiune - duce greutatea în mod eroic şi cu o notă de dramatism. Conducătorul conştientizează genul şi diveritatea, dar nu ia măsuri să le valorifice. Conducerea autoritară aşa cum este prezentată in Stadiul 1 apare din ce in ce mai rar în Europa modernă. La stadiul 2 , vom vedea că este încă foarte important să fii loial autorităţilor, dar există unele încercări
- 23. 22 de a diminuaefectele regulamentelor generale asupra persoanelor vulnerabile, deşi nu vei auzi niciodată un lider să iniţieze un comentariu negativ asupra unei directive noi de la autoritaţile mai înalte. Liderul sesizează avantajele unei bune relatii cu partile interesate şi vede informaţiile ca pe o modalitate de comunicare. Dar, în mare parte, este vorba despre o comunicare într-o singură direcţie şi scopul este ca părţile implicate să accepte mai uşor deciziile luate de director sau de alte instituţii. La acest nivel, pentru lider este prea riscant să împartă responsabilitatea, din moment ce părţile interesate prezintă atâtea semne de comportament iresponsabil! Criticismul este văzut mai degrabă ca o tulburare a rutinei de bună funcţionare decât ca un punct de plecare pentru îmbunătăţire, aşadar este mai sigur să depui eforturi pentru a întări loialitatea oamenilor faţă de sistem. Aşadar, este important să dai impresia de toleranţă. In acelaşi timp, diversitatea este văzută ca o deviere de la normă: a face faţă diversităţii înseamnă, de fapt, să creezi un grad mai mare de conformitate. Comentarii caracteristice: Acest lucru a fost deja decis. Următoarea întrebare? Nu pot înţelege de ce nu le place această nouă procedură. Am descris-o în detaliu la ultima noastră întâlnire. Nu pari a fi de acord. Poate nu m-am exprimat destul de clar. Stadiul 3 Aici au fost făcuţi unii paşi pentru a introduce modul democratic de guvernanţă: Conducătorii pun nevoile părţilor implicate pe acelaşi plan cu cele ale autorităţilor şi formează alianţe cu diferite grupuri. Li se oferă libertate deplină celor responsabili, dar numai în aspecte secundare/ periferice. Scopul este asigurarea bunei funcţionări a instituţiei. Conducătorul lucrează împreună, împărtăşeşte responsabilităţile, dar numai pe cele din ariile uşoare (festivaluri, activităţi extra- curriculare). Conştientizează diveritatea; acţionează în cazuri uşoare (publicaţii ale şcoli); există reguli împotriva discriminării, există o recunoaştere a diversităţii religioase, sunt promovaţi cei cu nevoi speciale pentru a avea şanse egale. Însă predarea şi curriculumul nu iau foarte mult în seamă diversitatea. Angajamentul dumneavoastră este în primul rând asupra valorilor fundamentale, cum ar fi drepturile omului. Conducerea se axează pe obiective, nu neaparat pe reglementări. Deciziile importante sunt luate numai dupa ce sunt consultaţi cei afectati. În măsura în care este posibil, deciziile sunt bazate pe consens. Liderii din şcoli şi personalul arată, prin cuvinte şi acţiuni, că părerile elevilor sunt luate în considerare. Încrederea este un cuvânt cheie. Regulile şi rutina sunt exprimate mai degrabă în termeni de responsabilităţi, decât de interdicţii. De asemenea, directorii consideră că este esenţial să îi convingi pe elevi de cât de importantă este democraţia. O modalitate este să le acorzi elevilor autoritatea de a decide, cel putin în domenii mai uşoare. De asemenea, liderul şcolii este atent să nu ofere prea multă putere elevilor şi personalului. Respectul pentru diversitate este luat ca atare. Diversitatea este acceptată şi sunt luate diverse măsuri pentru o mai bună înţelegere şi compensare. Comentarii caracteristice: Inainte să renovăm curtea şcolii, trebuie să ne consultăm cu elevii. Ei sunt experţii în această privinţă. Reprezentanţii din consiliul şcolar vor prezenta o propunere pentru noul regulament şcolar la următoarea întâlnire cu personalul. Sunt chiar dornici să afle părerea voastră. Să ajungi cu şcoala la nivelul 3 nu este nici riscant, nici prea dificil. Trebuie să îi sprijiniţi pe toţi aceia care doresc să participe la acest proces de democratizare, trebuie să credeţi în valorile democratice şi să vedeţi elevii ca pe nişte subiecţi care au dreptul de a fi respectaţi, nu ca pe nişte cutii goale pe care trebuie să le umpleţi cu competenţe folositoare (sau ca pe nişte obiecte drăguţe ce pot fi modelate după
- 24. 23 voinţa dvs., nua lor. Această abordare este una dintre cele mai ademenitoare căi de a submina puterea copilului sub aparenţa îngrijirii şi bunăvoinţei). Stadiul 4 Conducerea încearcă să obţină consensul, să dezvolte încrederea între diferitele nivele, recunoaşte interesele părţilor implicate şi îşi foloseşte experienţa pentru a influenţa deciziile politice. Consultările – formale sau informale - asigură un flux de informaţii bine structurat. Împărţirea responsabilităţilor se face chiar şi în ariile mai dificile (bugetul, curriculum, planificările strategice, programele de pregătire pentru profesori, evaluare, predare etc.) Conducărul se asigură că diversitatea este văzută şi utilizată ca un bun al şcolii. Diversitatea oferă elevilor un plus de competenţă şi face şcoala mai atrăgătoare (are un statut mai bun). Acţiunile pozitive permit accesul total şi participarea grupurilor vulnerabile. Odata ce aţi ajuns cu şcoala la nivelul 3, veţi observa că unele schimbări pe care le-aţi făcut au fost în mare parte ”cosmetice”, chiar dacă satisfacţia profesională a personalului şi elevilor a crescut, iar vandalismul s-a redus. Ceea ce trebuie să faceţi în continuare este să lucraţi sistematic cu valori precum respect reciproc, drepturi şi responsabilitaţi si, mai presus de orice, încredere. Încrederea este, probabil, unul dintre elementele absolut necesare pentru a ajunge la guvernanţa democratică a şcolii. Sistemele noastre de educaţie au fost şi sunt caracterizate de neîncredere: • neîncrederea în capacitatea elevilor de a deveni responsabili pentru propria învăţare; • neîncrederea în capacitatea profesorilor de a avea rezultate bune într-un climat deschis, caracterizat prin mai multă libertate şi autonomie în ceea ce priveşte curriculumul; • neîncrederea în capacitatea şcolii de a crea un mediu democratic prin mai multă autonomie; • neîncrederea în instituţiile de educaţie care nu sunt reglementate prin curriculum şi reguli prescrise. Reformarea şi reinventarea şcolii drept comunitate de învăţare este posibilă numai dacă încrederea devine un principiu al sistemului de învăţământ şi un semnal vizibil de la cei decidenţii la nivel înalt către şcoli şi către practicienii din educaţie. De asemenea, trebuie să priviţi viitorul cu optimism. Munca dvs. ar trebui să fie centrată pe proces, cu într-o abordare pe termen lung. Perspectiva trebuie extinsă şi către altă direcţie: ca lider al şcolii, vă consideraţi un factor important în societate, nu numai în şcoală. La nivelul 4, şcoala este văzută ca un susţinător important al valorilor democratice. Este o şcoală deschisă, care comunică periodic cu autorităţile superioare pentru a le oferi o bază pentru deciziile viitoare. În şcoală, schimbările majore din orice domeniu sunt rareori împotriva voinţei majorităţii. Compromisul, perioadele de testare şi reconsiderările sunt proceduri normale. Regulile şi regulamentele sunt stabilite de către cei care sunt implicaţi/ vizaţi. Responsabilitatea conducerii este de a contribui cu expertiză profesională şi, ca toată lumea, cu opinii şi experienţe personale. Autoritatea conducerii se bazează pe competenţe profesionale şi personale, nu pe ierarhie. Este important să preţuieşti toate competenţele care se găsesc în organizaţie şi la nivelul părţilor interesate din comunitate. Este considerat un merit suplimentar ca elevii şi personalul să ia parte în mod activ la conducerea şcolii. Elevilor care fac parte din consiliul şcolii li se oferă pregatire specială în privinţa procedurilor acestui for. De asemenea, primesc, uneori, şi un buget propriu. Conducerea valorifică şi promovează diversitatea din motive ideologice şi strategice. O atmosferă internaţională în şcoli le oferă elevilor o abilitate în plus, abilitate pe care nu o pot dobândi în contexte omogene şi izolate. Comentarii caracteristice: Şcoala ar trebui să fie un loc unde experimentezi toate părţile democraţiei. Vrem să creăm cetăţeni activi care acţionează într-un mod constructiv în loc să se plângă pur şi simplu. Elevii sunt cei mai buni experţi când vine vorba de propriul mod de învăţare.
- 25. 24 Tinerii nu suntatât de diferiţi de adulţi, dar sunt mai tineri, aşadar pot vedea lucrurile din altă perspectivă. 5.2 Educaţia bazată pe valori Scopul şcolii nu este doar de a transfera cunoaştere de la o generaţie la alta; cele mai multe curricula naţionale exprimă un set de valori esenţial pentru societatea în cauză. Cel mai bun exemplu este Legea educaţiei din Suedia: „misiunea sistemului de educaţie este să ofere copiilor şi tinerilor cunostinţe şi competenţe, iar împreună cu părinţii să promoveze dezvoltarea armonioasă a acestora ca persoane responsabile şi membri ai comunităţii”. Aşadar, cât de evidente sunt principiile democratice şi valorile drepturilor omului în programul zilnic din şcolile noastre? Comportamentul conducerii şcolii şi al personalului dezvaluie mai multe lucruri despre valorile dominante decât documentele oficiale. Stadiul 1 În curriculum, nu se regăsesc principiile ECD/EDO. Conţinutul învăţării este decis în totalitate de către autorităţi. Metodele de predare sunt alese de profesori. Curriculumul urmăreşte să uniformizeze. Manualele şcolare arată că opinia generală este cea corectă, pe când valorile minorităţilor reprezintă nişte abateri de la normă. Fetele nu sunt încurajate în domeniile tradiţional considerate ca fiind specifice băieţilor. În acest stadiu, transferul cunoştinţelor şi competenţelor, precum cititul şi scrisul, sunt considerate principala misiune a şcolii. Cunoşterea este predominant enciclopedică. Ordinea şi stabilitatea sunt văzute ca valori importante în interiorul şi în afara şcolii şi se doreşte o societate omogenă. O modalitate bună de a transmite aceste valori şi această perspectivă despre cunoaştere este de a avea un orar strict care nu lasă loc pentru activităţi extra-curriculare sau pentru noi materii. Se deviază foarte puţin de la curriculumul naţional. Fenomenele moderne de care elevii sunt interesaţi sunt considerate mai puţin importante sau cu un status academic scăzut, aşa cum este cunoaşterea mediului şi istoriei locale. Manualele şcolare ar trebui să prezinte societatea aşa cum este ea. Nu este de datoria şcolii să încerce să schimbe valorile comune. Cuvinte ca “normal” sau “natural” sunt folosite atunci când sunt descrise comportamentele dominante sau grupurile majoritare. Şcoala se axează mai mult pe predare decât pe învăţare. Elevii nu sunt văzuti ca fiind capabili să îşi aleagă propria lor modalitate de a învăţa, iar profesorul face planificarea activităţilor fără a-i consulta. Eficacitatea este importantă. Cu cât elevii sunt mai omogeni, cu atât este mai usor să predai. Comentarii caracteristice: Copii nu sunt educaţi corespunzator. Nu arată deloc respect! Prea puţine filme şi programe TV au emisiuni cu scop cultural. Nu este nevoie să aducem aceste lucruri în învăţământ. Trebuie să avem grijă de patrimonial nostru cultural. Stadiul 2 Valorile ECD/EDO se regăsesc în curriculum, dar nu în termeni imperativi. Elevii au posibilita- tea de a-şi exprima opiniile. Elevilor pot alege într-o oarecare măsură cum să lucreze, dar profesorul decide cât şi când pot opta. Sunt recunoscute nevoile speciale. Originile culturale diferite sunt văzute ca un handicap ce poate fi remediat. Sunt luate unele măsuri pentru a face faţă diversităţii. Pot fi folosite diferite manuale şcolare, dar părţile care nu sunt în acord cu norma dominantă sunt ignorate. Înscrierea la şcoală a copiilor aparţinând grupurilor minoritare este afirmată, fără măsuri de sprijinire a incluziunii. În stadiul 2, veţi observa o schimbare de atitudine, o anumită deschidere către valorile democratice şi drepturile elevilor prevăzute în documentele oficiale. Părerile elevilor sunt luate în considerare atunci când este în beneficiul porofesorilor. Elevii ar putea veni cu exemple din viaţa reală ce pot fi aplicate în
- 26. 25 ceea ce sestudiază la şcoală. Sunt folosite domeniile lor de interes, dar numai atunci când sunt favorabile profesorului şi numai ca un adaos la un plan dat sau ca un mijloc de creştere a motivaţiei. Modalitatea de predare aleasă de profesor trebuie respectată. Profesorii au competenţe profesionale, în timp ce elevii nu au. Când li se dă elevilor libertatea de a alege, scopul principal este de a-i face să lucreze cu plăcere ceea ce profesorul a tabilit. Este important să se evidenţieze pe cât posibil diferenţele culturale sau de alt tip. Scopul măsurilor luate este adaptarea la majoritate, nu includerea minorităţilor. Majoritatea valorilor încă reprezintă etalonul societăţii. Şcoala face eforturi pentru eliminarea obstacolelor fizice şi pentru depăşirea unor dizabilitati de învăţare. Diversitatea culturală/ socială/ etnică este ignorată pe cât de mult posibil. Stabilitatea este importantă şi mai usor de păstrat într-o societate omogenă. Noile categorii de elevi şi de personal pot afecta stabilitatea, prin urmare, chiar dacă este acceptată înscrierea elevilor din grupurile minoritare, nu se iau măsuri pentru a extinde baza de recrutare. Comentarii caracteristice: Inainte de a-şi cere drepturile, elevii ar trebui să arate că ştiu să îşi asume responsabilităţi. Democraţia este predată la ştiinţele sociale şi la istorie. Eu ştiu cel mai bine. Elevii din alte culturi sunt interesanţi. Hai să vedem şi partea feminină a acestui lucru. Stadiul 3 Stadiul 3 marchează o adevărată schimbare. Aici, comportamentul se află în mai mare concordanţă cu valorile exprimate în documente. Valorile ECD/EDO sunt prezentate în primul paragraf din curriculum ca fiind fundamentale pentru orice fel de educaţie. Politicile şcolilor subliniază importanţa respectării drepturilor omului. Profesorii sunt încurajaţi să- i implice pe elevi în procesul de predare. Profesorii şi elevii lucrează împreună. Este loc pentru opţiuni individuale. Curriculumul este potrivit pentru toţi. Nu sunt permise manualele care prezintă abordări diferite de cele general acceptate. Caracteristicile culturilor minorităţilor sunt sărbătorite prin organizarea de festivaluri. Problemele de gen sunt constant urmărite. Pentru cei aflaţi în stadiul 3, valorile precum drepturile omului le ghidează activitatea zi de zi. Democraţia nu este studiată ca materie separată, ci este practicată în diferite situaţii. Gândirea critică şi analitică sunt abilităţi importante şi pot fi învăţate prin studierea mai multor materii. Profesorii şi directorii şcolilor nu sunt sclavii curriculumului. Când se stabilesc materiile de studiu şi când se planifică activităţile, interesele şi nevoile elevilor sunt luate în considerare. Regulie sunt deschise şi nu foarte detaliate. Drepturile sunt întotdeauna conectate cu responsabilităţile. O şcoală cu un nivel ridicat de democraţie unde gradul de împuternicire a personalului şi elevilor este mare, nu este o şcoală fără reguli. Conducerea şi personalul valorifică diveristatea şi o folosesc pentru a dezvolta abilităţile sociale ale elevilor şi pentru a le lărgi cadrul de referinţă. În loc să foloseacă cuvinte precum normal şi natural pentru a descrie cultura dominantă şi ciudat pentru a caracteriza minorităţile, profesorii au grijă să descrie diversitatea în termeni egali. Comentarii caracteristice: Suntem onoraţi că părinţii ne-au încredinţat sarcina educării copiilor lor. Suntem aici pentru elevii noştri. Globalizarea este abia la început. Elevii noştrii vor fi mai bine pregătiţi decât mulţi alţii pentru a trăi în societate.
- 27. 26 Stadiul 4 Valorile ECD/EDOnu numai că sunt scrise în curriculum, dar reprezintă elementul fundamental şi central în funcţionarea şcolii. Etica şcolii se vede prin egalitatea şi respectarea drepturilor omului – conducerea şcolii inspiră democraţie şi respect. Elevii ştiu care le este cel mai potrivit stil de învăţare. Liderii şcolii sunt deschişi faţă de diveritate prin declaraţii, dar şi prin acţiuni. Atunci când nu sunt disponibile manuale imparţiale, şcoala elaborează propriile materiale. A face faţă diversităţii înseamnă că dai dovadă de o competenţă în plus, atât din partea profesorilor, cât şi din partea elevilor. La acest nivel nu mai este nevoie să vorbim despre valori specifice. Educaţia pentru cetăţenie democratică şi drepturile omului deja a pătruns în viaţa şcolară. Orice semn de lipsă de respect sau tendinţe lipsite de etică sunt luate în serios. Modul de predare este evaluat sistematic de către elevi. De asemenea, elevii îşi evaluează propria activitate. Şcoala investeşte timp şi resurse pentru a învaţa din şi despre diversitate. Perspectiva asupra viitorului este una optimistă. Comentarii caracteristice: Încă nu realizez cât de sensibili şi de maturi sunt elevii. Ce diferenţă este faţă de perioada în care am fost eu la şcoală. Când elevii noştrii pleacă de la şcoală, ştiu deja ce este mai bine pentru ei şi pentru cei din jurul lor. Au spirit critic şi nu sunt uşor de manipulat. Avansăm, dar tot mai sunt multe lucruri de învăţat. 5.3 Co-operarea, comunicarea şi implicarea: competitivitatea şi auto-determinarea şcolii Cooperarea, comunicarea şi implicarea sunt valori esenţiale pentru o şcoală care vrea să educe elevii pentru a deveni cetăţeni democratici. Pentru a funcţiona, democraţia are nevoie de comunicare bună. Prin definiţie, cetăţenii activi trebuie să fie implicaţi şi să dobândească abilităţile de cooperare, negociere şi concesie. Odată cu drepturile, vin şi responsabilităţile. O astfel de responsabilitate se referă la necesitatea de a fi un participant activ, iar alta la a manifesta toleranţă ca parte a preţuirii diversităţii: aşadar, încă o dată se poate observa interrelaţionarea celor trei principii ale Consiliului Europei pentru ECD. În mod obişnuit, ne asteptăm ca aceste valori sa fie vizibile şi tangibile în modul de funcţionare al şcolii. Aşa cum cetăţenii activi sunt implicaţi în comunitatea în care trăiesc, aşa şi elevii trebuie să se implice în mod activ în comunitatea şcolii democratice. O şcoala care pretinde a fi democratică trebuie să fie activ implicată în comunitate. Dar există forţe care pot acţiona împotriva implicării active în comunitate. Este adevărat că s-a acordat şcolilor un anumit grad de autonomie. Discuţia de mai devreme din domeniul-cheie 1 se referea la măsura în care directorul trebuie să acţioneze în interesul cel mai bun al şcolii, pentru elevi şi alte parţi interesate, uneori atenuând efectul presiunilor exterioare dinspre societate şi autorităţi. Aşadar, va veni o vreme când şcoala va trebui să se apere in faţa presiunilor venite din partea comunitaţii, pe care le conideră a fi împotriva intereselor sale. Probabil este o tensiune normală, prezentă mereu într-o democraţie, trecând uneori neobservată. Cu toate acestea, în multe ţări din Europa există o mare presiune asupra şcolilor să funcţioneze într-o piaţă a educaţiei. Forţa pieţei şi competitivitatea dintre şcoli sunt văzute ca unelte puternice pentru ameliorare şi pentru creşterea standardelor.
- 28. 27 Stadiul 1 Şcoala trebuie săîşi demonstreze că este mai bună decât alte şcoli, iar elevii trebuie să fie la înălţime. Conducerea se axează în mod special pe interesele şi buna funcţionare a şcolii, lucruri care au prioritate. Şcoala nu încurajează implicarea părinţilor şi nici nu îi consultă. Instituţia este expertul. Şcoala îi informează pe părinţi cu privire la propria agendă. Nu este încurajată implicarea celor din afara şcolii. Alte instituţii sunt văzute drept concurente. Bunele practici nu sunt popularizate. Conducerea consideră că nu este datoria şcolii să promoveze egalitatea de gen; fetele trebuie să lupte pentru asta. Minorităţile şi grupurile aflate în dezavantaj sunt văzute ca o ameninţare, deoarece pot scădea standardele. Presiunea de a concura şi de a depaşi competitorii pot conduce şcoala către o formă de izolare şi protecţionism care nu îşi au locul într-o democraţie sănătoasă. Sub această presiune, şcoala ar putea vedea rezultatele bune obţinute de elevi nu ca pe un obiectiv important, ci mai degrabă ca pe un mijloc pentru supravieţuirea instituţiei: în astfel de circumstanţe, şcoala va prefera elevii predictibili, sârguincioşi, în detrimentul celor din medii defavorizate sau din grupuri minoritare, care ar putea afecta performanţele sale la evaluări şi, implicit, statutul său. Aceeaşi presiune ar putea să descurajeze şcoala în împărtăşirea practicilor bune şi a experienţei acumulate. Dacă strategiile sale didactice se dovedesc a fi de succes, ar putea exista tendinţa de a le ţine secrete: profesorii din alte şcoli ar deveni mai degrabă concurenţi decât colegi. În aceste condiţii, relaţiile cu alte organisme sau persoane fizice, companii sau ONG-uri din afara şcolii ar fi iniţiate doar pentru a obţine anumite avantaje materiale pentru şcoală, şi nu pentru a forma un parteneriat autentic sau pentru a coopera. Aşadar, din diverse motive, dorinţa unei şcoli pentru autodeterminare poate provoca mai degrabă regresul, decât avansarea către democraţie. În stadiul întâi, întâlnim o mentalitate specifică unei stări de asediu. Interesele instituţiei sunt extrem de importante, iar influenţele externe (inclusiv din partea părinţilor) nu pot face decât rău: în cel mai bun caz, sunt ignoranţi faţă de nevoile şcolii şi nu cunosc adevaratele ţeluri, iar în cel mai rău caz, ar putea deveni competitori care ar profita de pe urma punctelor slabe ale şcolii. Elevilor înşişi ar trebui să li se amintească că şcoala lor este cea mai bună şi că trebuie să se ridice la înălţimea ei. Diversitatea nu reprezintă un subiect de discuţie. Nu este responsabilitatea şcolii de a ajunge la grupurile dezavantajate şi la minorităţi: în plus, aceşti copii ar putea avea un efect negativ asupra performanţelor academice ale şcolii, afectându-i statutul. Comentarii caracteristice: Interesul şcolii este prioritar. Elevii ar trebui să se ridice la standardele şcolii: nu putem pierde timp şi energie cu cei care nu fac faţă. Nu avem nevoie de implicarea altor persoane: şcoala ştie mai bine. Stadiul 2 Reuşita elevilor este un mijloc de creştere a prestigiului şcolii. Şcoala admite că face parte dintr-o comunitate mai largă, dar cu puţine angajamente sau deloc. Şcoala ştie că este acolo pentru elevi şi, într-o oarecare măsură, pentru părinţi, dar nu îi consideră parteneri. Elevii şi părinţii sunt recunoscuţi ca părţi impli- cate, dar ca subiecţi, nu ca participanţi. Şcoala acceptă parteneriate cu alte organizaţii, dar cu suspiciune şi cu scopul de a obţine sprijin material. Şcoala este pregătită să difuzeze bune practici, dar pentru a-şi creşte prestigiul. nu de dragul schimbului de experienţă. Şcoala este pasivă cu privire grupurile minoritare sau vulnerabile; consideră că este responsabilitatea lor să se implice, dacă doresc. În stadiul al doilea, şcoala este probabil nerăbdătoare să demonstreze că îşi joacă rolul în societate. Este mulţumită că grupurile din comunitate folosesc unele facilităţi ale sale. Comunicarea cu părinţii este
- 29. 28 importantă. Conducerea şcoliivrea ca părinţii să fie informaţi despre ce se aşteaptă de la ei, dar nu îi consultă. Dacă eşti din fire un antrepenor, vei dori să ai contacte cu firmele locale - ideea că o firmă locală ar putea să sprijine şcoala din punct de vedere financiar este atractivă, atât timp cât firma nu cere nimic în schimb. Directorul este mândru de ideile sale pedagogice care au fost puse în practică şi s-au demonstrat eficace - publicitatea obţinută în acest fel poate ajuta la creşterea prestigiului şcolii. Cu toate astea, nu vrea să dea prea multe detalii – de ce ar dezvălui cheia succesului, când şcoala vecină a avut rezultate destul de bune anul trecut. Este mulţumit că elevii din grupurile minoritare vin să se înscrie la şcoala sa, dar ar trebui avertizaţi cât de mult vor fi nevoiţi să muncească pentru a se integra. Comentarii caracteristice Ne asigurăm că părinţii ştiu la ce să se aştepte. Şcoala este aici pentru tine, nu o dezamăgi. Sponsorizările sunt binevenite. Le urăm bun venit elevilor silitori din grupurile minoritare. Stadiul 3 Profesorii şi elevii sunt presaţi să obţină rezultate bune, pe de o parte , pentru binele elevilor, pe de altă parte, pentru a face faţă competiţiei. Şcoala este implicată şi sprijină activităţile comunităţii, dar nu implică comunitatea în acţiunile sale interne. Există o legătură permanentă cu părinţii. Şcoala este interesată şi dornică să le asculte părerile. Există un puternic flux de informaţii dinspre şcoală şi părinţii sunt încurajaţi să îşi exprime opiniile. Şcoala are parteneriate cu diferite organizaţii care sunt invitate ca oaspeţi, dar mai ales ca experţi, pentru prezentări sau pentru a-i sfătui pe elevi. Şcoala împărtăşeşte experienţa sa cu celelalte şcoli şi organizaţii. Şcoala face eforturi mari pentru a recruta elevi şi profesori din grupurile minoritare sau cu nevoi speciale şi încearcă să îi asimileze în cadrul şcolii. În acest stadiu, veţi fi foarte mândru de cât de departe a ajuns şcoala în comunitate. Este foarte bine să vedeţi că atât de mulţi elevi se implică în diferite forme de muncă în folosul comunităţii - petrecerile de Crăciun pentru bătrâni sunt minunate! Doriţi să aflaţi părerea părinţilor cu privire la educaţia oferită copiilor lor – ce păcat că multe dintre ideile lor nu sunt aplicabile. Cu toate acestea, discuţiile sunt plăcute... Un alt punct forte îl reprezintă invitarea părinţilor, firmelor locale şi liderilor comunităţii pentru a împărtăşi elevilor din cunoştinţele şi experienţa lor. Este bine, de asemenea, că au loc întâlniri periodice cu profesorii din alte şcoli din zonă, pentru a face schimb de experienţă. Şcoală încurajează înscrierea elevilor din grupuri minoritare şi/sau defavorizate şi îi ajută să se adapteze. Comentarii caracteristice Primim mulţi vizitatori în şcoală. Părinţii sunt bineveniţi, de asemenea. Încurajăm diversitatea. Avem aşteptări mari de la elevi şi suntem mândri de reuşitele lor. Stadiul 4 Elevii obţin rezultate bune, în special, pentru ei, dar şi pentru şcoală şi pentru comunitate. Conducerea consideră că toţi cei interesaţi şi comunitatea în ansamblu contribuie la dezvoltarea şcolii şi invers. Şcoala îi consideră pe cei implicaţi şi pe parteneri drept colaboratori valoroşi, dar şi potenţiali beneficiari. Mai mult decât un parteneriat, este un adevărat angajament democratic. În acest domeniu-cheie, cele trei principii ale ECD se suprapun într-o măsură mai mare - atunci când valori precum cooperarea, comunicarea şi implicarea sunt asimilate de şcoală, neutralizează efectele
- 30. 29 negative ale concurenţei.La acest stadiu, lucrurile se îmbină. Aşa cum arată şi tabelul, vizitatorii şcolii sunt parteneri în activităţi comune, în beneficiul tuturor. Implicarea în comunitate şi implicarea comunităţii în şcoală sunt văzute ca o relaţie bidirecţională, cu avantaje reciproce. Şcoala are încredere că elevii vor obţine performanţe mari, iar această încredere este recompensată prin statutul pe care îl obţine instituţia, fără a fi însă motivaţia principală, întrucât şcoala este conştientă că există şi funcţionează pentru elevi şi pentru comunitate. Comentarii caracteristice Ne priveşte pe toţi. Lucrăm împreună; noi oferim şcolii şi şcoala ne răsplăteşte. Şi uite cât de bine se descurcă elevii noştri la examene! 5.4. Disciplina elevilor Consiliul elevilor, Wolverhampton Grammar School Disciplina rămâne marea îngrijorare a şcolilor şi a profesorilor care nu pot vedea unde îi duc paşii spre democraţie. Se tem că elevii, odată având dreptul la opinie, vor fi greu de disciplinat. Vor avea de comentat la fiecare regulă, vor submina autoritatea şcolii şi va fi haos. Experienţa democratică este exact opusă, dar nu asta discutăm aici. Acest tabel separă cele trei principii într-o măsură mai mică faţă de celelalte domenii-cheie, deoarece aici toate acţionează împreună. Aici, cele patru stadii sunt într-adevăr predictibile, pentru că vin după explorarea celorlalte trei domenii- cheie. Stadiul 1 Conducerea şcolii stabileşte şi aplică regulamentul - chiar şi atunci când elevii se împotrivesc sau chiar se resemnează. Regulile sunt reguli şi nu se face nici o excepţie pentru diferitele culturi, pentru nevoile speciale sau pentru trecutul elevilor. În acest prim stadiu, şcoala stabileşte toate regulile. Profesorii (sau mai degrabă conducerea şcolii) ştiu cel mai bine. Nu există discuţii pe această temă. Nu există scuze (precum “diferit”) pentru a nu respecta regulile. Comentarii caracteristice Fă cum ţi se spune; altfel…! Nu îmi pasă cine eşti, ştii care sunt regulile. Stadiul 2 Conducerea şcolii stabileşte şi aplică regulamentul, dar este receptivă la reacţiile elevilor, fiind adesea dezamăgită. Şcoala este conştientă de diversitatea elevilor şi stabileşte unele reguli care să-i ajute pe elevi să conştientizeze diferenţele (de exemplu, vestimentaţia sau aspecte religioase). Vă doriţi ca elevii să îşi asume responsabilităţi şi discutaţi cu ei despre asta, uneori. Dar întotdeauna vă dezamăgesc.
- 31. 30 Sunteţi tolerant faţăde diferenţe - de exemplu, nu aveţi probleme în a respecta diferite sărbători religioase. În situaţia în care uniforma este obligatorie, sunteţi destul de flexibil în raport cu vestimentaţia unor elevi, conformă religiei lor. Comentarii caracteristice: Trebuie să te porţi mai responsabil. De ce nu pot conta pe tine? Aceasta este o şcoală tolerantă. Stadiul 3 Deşi există o limită a concesiilor, multe reguli sunt negociate şi agreate împreună cu consiliul elevilor. …….şi mulţi elevi cooperează şi chiar ajută la întărirea normelor de bună conduită. Minorităţile sunt implicate în consultări. Există sentimentul puternic că, deşi şcoala stabileşte regulile, există loc de negociere şi discuţii. Elevii se implică rapid în acest proces şi angajamentele sunt făcute. Astfel de discuţii garantează luarea în considerare a opiniei minorităţior. Elevii mai mari sunt dornici să îşi asume responsabilitatea de a întări regulile. Oferă o bună îndrumare elevilor mai mici. Comentarii caracteristice: Putem vorbi despre asta, dar se subînţelege că aşteptăm un anumit rezultat. Cineva trebuie să menţină ordinea - cunoşti regulile. Cu toţii putem să ne exprimăm opiniile. Ne asigurăm că minorităţile sunt de acord. Stadiul 4 Regulile şi codul de conduită al întregii şcoli se stabilesc şi se negociază împreună cu consiliul elevilor, asigurându-se totodată că toate minorităţile sunt incluse. Elevii îşi exersează rolul de buni cetăţeni, dar şi rolul de persoană care are o anumită autoritate în implementarea normelor şi în promovarea lor. Regulile sunt stabilite în mod democratic – fie de către grupurile deja existente, fie prin crearea unui nou forum - şi sunt urmate în mod democratic. O bună ordine este în interesul tuturor, atât timp cât toţi au un cuvânt de spus în stabilirea ei. Atunci când există un climat de respect reciproc, nu există atitudini de tipul “ei şi noi” între profesori şi elevi, iar violenţa este minimă. Comentarii caracteristice: Este şcoala noastră, noi o facem să funcţioneze. Această şcoală este pentru toată lumea. Trebuie să fie bună pentru toată lumea.
- 32. 31 6. Pas cupas: drumul către o guvernanţă democratică Aşadar, de unde începem? O dată ce aţi ajuns la concluzia că guvernanţa democratică este singura cale, trebuie să identificaţi de unde vreţi să porniţi. Administrarea şcolii are loc în mai multe domenii, formale sau informale. Nivelul de democraţie se reflectă în mod clar în felul în care abordaţi procesele formale în relaţia cu autorităţile superioare, cu personalul şcolii şi cu elevii şi – poate chiar mai evident – în modul în care gestionaţi deciziile ad hoc pe care le luaţi în contexte informale, zi de zi. Viziunile personale, felul cum administraţi sarcinile cotidiene, modul de soluţionare a conflictelor, întâlnirile informale cu elevii, personalul şi vizitatorii - toate acestea reflectă, mai mult decât orice declaraţie scrisă, valorile dumneavoastră. Desigur, asta nu înseamnă că legile şi regulile nu sunt importante sau pot fi neglijate. În acest capitol, veţi găsi sfaturi practice despre cum să treceţi, pas cu pas, de la o guvernanţă autoritară a şcolii la o guvernanţă democratică, în cadrul unor procese formale şi informale pe care un lider şcolar trebuie să le gestioneze. Domeniile cheie sunt: 1. Guvernanţa, conducerea şi responsabilitatea publică 2. Educaţia centrată pe valori 3. Cooperarea, comunicare şi implicarea. Competitivitatea şi autodeterminarea şcolii 4. Disciplina elevilor Vom ilustra modul în care aceste patru domenii cheie reflectă guvernarea democratică în patru contexte tipice, formale şi informale. Contextul formal Şcoala este o instituţie şi – în multe aspecte – o instituţie birocratică. Ca şi director trebuie să cunoaşteţi regulile şi procedurile şi ce impact au asupra oamenilor. Aşa că trebuie să organizaţi întâlniri, să creaţi structuri şi să vă jucaţi rolul formal. Acest lucru nu trebuie să lucreze împotriva eforturilor de a democratiza şcoala; dimpotrivă, situaţiile formale oferă la fel de multe oportunităţi ca şi cele informale să puteţi promova practici democratice. Ne vom uita la patru contexte formale în care atitudinea şi valorile dumneavoastră vor putea fi demonstrate. Poziţia personală Consiliul şcolii Întălnirile cu personalul Elevii Contextul informal La şcoală, directorul nu poate renunţa la rolul său de lider. Modul în care reacţionaţi la situaţiile de zi cu zi este întotdeauna judecat în raport cu aşteptările şi solicitările care vin odată cu această poziţie. Ceea ce faceţi este mai important decât ceea ce ziceţi. La fel ca mai devreme, ne vom uita la patru contexte informale în care atitudinea şi valorile dvs. pot fi demonstrate: Perspectiva personală Întâlniri informale/ discuţiile de pe coridor Administrarea zilnică Soluţionarea conflictelor
- 33. 32 Diagrama de maijos arată în câte domenii, formale şi informale, activaţi şi pe care le puteţi folosi ca oportunităţi. Gândiţi-vă la aceasta, iar apoi continuaţi să luaţi în considerare cum (şi unde) puteţi face paşii care urmează. Guvernanţa şcolii legislația națională / obiectivele Consiliul școlar local ședințele personalului Consiliul elevilor presa poziția oficială de director companiile locale întâlniri informale/ discuții pe hol organizația părinților instituțiile culturale administrarea zilnică soluționarea conflictelor părerea personală
- 34. 33 Domeniul cheie 1:Guvernanţa, conducerea şi responsabilitatea publică Contextele formale Poziţia personală Directorul este reprezentantul legal al şcolii. Această poziţie vă face responsabil pentru succesele şi eşecurile din şcoală. De asemenea, trebuie să faceţi faţă grupurilor de presiune, precum organizaţiile de părinţi, instituţiile culturale şi media. Obiectivele sunt frecvent contradictorii. Modul în care gestionaţi aceste părţi interesate şi felul cum abordaţi, în ordinea priorităţii, interesele acestora sunt indicatori clari despre măsura în care aveţi o perspectivă cu adevărat democratică asupra guvernanţei şcolare. Pasul 1 Autoritatea şi loialitatea dvs. faţă de autorităţile din domeniul educaţiei nu sunt puse la îndoială nici de dvs., nici de alte persoane din şcoală. Legislaţia şi poziţia sunt cei mai importanţi factori în administrarea unei şcoli. Pe termen lung, acest lucru nu este satisfăcător deloc: nu poate fi vorba de nici o dezvoltare, iar rolul dvs. de conducător este mai mult ceremonial. Ca şi director aflat la început de drum, puteţi începe de aici, dar pe măsură ce veţi căpăta mai multă încredere, veţi evolua spre o independenţă mai mare. Până la urmă, dumneavoastră sunteţi liderul. Încercaţi asta: Concentraţi-vă pe un singur domeniu; studiaţi regulamentele din punctul de vedere al democraţiei. Întrebaţi-vă: de ce această regulă? Acordaţi flexibilitate acolo unde vedeţi beneficii pentru toţi. Poziţia personală Guvernanţă, leadership şi responsabilitate publică Pasul 2 Aţi început să înţelegeţi mai bine ideile din spatele regulilor existente. Nu sunteţi de acord cu toate, dar încă vi se pare dificil să vă abateţi de la reguli sau sunteţi nesigur despre cum ar trebui să le interpretaţi. Încercaţi asta: Discutaţi legislaţia împreună cu colegii, urmaţi un curs de legislaţie şcolară. Acest lucru vă poate oferi perspectivele de care aveţi nevoie pentrua a vă spori încrederea cu privire la ceea ce puteţi influenţa (cunoaşterea legilor de bază este un bun valoros, dar deseori ignorat de directori). Studiaţi mai mult documentele oficiale de politică educaţională şi expuneţi-vă mai des punctele de vedere şi propriile interpretări. Pasul 3 Vă analizaţi rolul de curea de legătură între autoritatea şcolară şi părţile implicate şi realizaţi că aveţi responsabilităţi faţă de ambele părţi. Acest lucru generează presiune şi nesiguranţă, dar poate şi să creeze noi oportunităţi pentru schimbare. Încercaţi asta: Axaţi-vă pe ceea ce este cel mai bine pentru părţile implicate. Aflaţi ce aşteptări au ei de la dumneavoastră. Citiţi documentele de politică educaţională şi testaţi limitele acestora! Limitele sunt mai mari decât credeţi! Gunnar Berg, profesor de educaţie la Universitatea din Uppsala, Suedia, a ilustrat aceasta în felul următor4 : 4 Berg, Gunnar, Skolan som organisation. Uppsala: Uppsala Studies in Education No 15. Almqvist & Wiksell, 1981
- 35. 34 Limitele, aşa cumtranspar din documentele oficiale Aria posibilă de dezvoltare Limite stabilite de şcoală
- 36. 35 Consiliul şcolii Sistemul deguvernare a unei şcoli diferă de la o ţară la altă. În majoritatea formelor de educaţie publică, autoritatea responsabilă este reprezentată de un consiliu local care reprezintă majoritatea politică. Situaţia este similară şi în şcolile private. De asemenea, gradul de autonomie locală sau regională diferă de la o ţară la alta, dar, indiferent de nivelul de independenţă, liderul este responsabil în faţa unei forme mai înalte de autoritate. Pasul 1 În relaţia dumneavoastră cu consiliul şcolii5 , aveţi tendinţa de a vă limita la rapoarte formale în acord cu reglementările în vigoare. Ca parte a unui sistem ierarhic, trebuie să faceţi alegeri tactice când vine vorba de relaţiile cu autorităţile. Informaţiile pe care le oferiţi pot fi diminuate şi uneori subiective. Factorilor de decizie li se spune ceea ce liderul şcolii crede că vor să audă. Încercaţi asta: Permiteţi nuanţe în informaţiile dumneavoastră. Dacă vă simţiţi totuşi nesigur, încearcaţi să direcţionaţi criticile dincolo de controlul factorului de decizie. Asiguraţi-vă că informaţiile dvs. se bazează pe fapte şi oferă sugestii pentru îmbunătăţiri. Consiliul şcolii Guvernanţă, leadership şi responsabilitate publică Pasul 2 Oferiţi o perspectivă mai realistă legată de viaţa din şcoală şi de consecinţele deciziilor politice. Vedeţi în consiliul şcolar un partener, nu doar o autoritate administrativă superioară. Încercaţi asta: Atunci când o regulă învechită sau neadecvată duce la absurdităţi sau ineficienţă, exprimaţi- vă clar punctul de vedere în faţa autorităţilor responsabile şi încearcaţi să refuzaţi răspunderea pentru eventualele consecinţe. Pasul 3 Atunci când aveţi de-a face cu decidenţii, faceţi trimitere la întâlnirile şi negocierile cu părţile interesate şi arătaţi-vă loialitatea faţă de dorinţele şi nevoile lor. Vă daţi seama că aveţi o mai bună cunoaştere cu privire la ce se întâmplă în şcoală decât membrii consiliului şi că aceştia ar face o treabă mult mai bună dacă ar exista un flux continuu de informaţii corecte. Încercaţi asta: Invitaţi membrii consiliului local la şcoală. Lăsaţi-i să se întâlnească cu elevii şi cu personalul fără să fiţi duneavoastră prezent. Invitaţi elevii la întâlnirile consiliului şcolii şi arataţi-le că, chiar dacă apreciaţi părerile ambelor părţi, sarcina dvs. principală este să apăraţi interesele elevilor. Arătaţi clar că elevii sunt văzuţi ca nişte parteneri egali. 5 Termenul „consiliul şcolii” este folosit ca un termen general pentru corpul decizional faţă de care liderul şcolii este responsabil în primă instanţă.
- 37. 36 Şedinţele personalului Un instrumentimportant al guvernanţei şcolii sunt întâlnirile cu personalul. Acestea pot fi privite ca oportunităţi de a face schimb de informaţii şi de a găsi soluţii practice pentru problemele din şcoală. Dar poate fi şi o ocazie de a întări valorile comune, obiectivele generale şi implicarea. Pasul 1 Din moment ce vă vedeţi responsabil în faţa unei autorităţi mai înalte, atunci înseamnă că pentru dvs. personalul este doar un instrument. Le selectaţi şi le oferiţi informaţii aleatoriu, fără a avea mari aşteptări de implicare activă. Deciziile importante ţin numai de dumneavoastră. Acest lucru poate să vă împovăreze foarte mult, dar poate să vă ofere un sentiment de control. Încercaţi asta: Oferiţi informaţii mai des şi în mod constant, măcar atunci când nu există riscul ca deciziile dvs. să fie criticate şi judecate. Dacă personalul are acces la mai multe informaţii, va reuşi să facă o treabă mai bună. Şedinţele personalului Guvernanţă, leadership şi responsabilitate publică Pasul 2 Aţi stabilit regula ca, înainte de a lua decizii, să împărtăşeşti unele informaţii. De asemenea, personalul este întrebat despre opinia sa asupra unor probleme. Dar informaţiile merg într-un singur sens şi puterea de a lua deciziile majore vă revine. Încercaţi asta: Vă asiguraţi că personalul primeşte informaţii relevante, în timp util, înainte de întâlnire, pentru a le oferi timp să îşi formeze o părere. Ascultaţi ce au de zis, negociaţi şi convingeţi. Fiţi pregătit pentru compromis. Construiţi-vă argumentele pe propriile convingeri, nu vă bazaţi pe poziţia dumneavoastră. Ţineţi minte că personalul este educat, iar competenţele lor cumulate cu siguranţă le depăşesc pe ale dumneavoastră... Pasul 3 Datorită informaţiilor sistematice şi oneste, personalul poate lua parte în mod activ la pregătirea agendei şi se poate implica în luarea deciziilor. Asiguraţi-vă că întâlnirile cu personalul nu sunt umplute cu probleme limitate, cum ar fi copiatoarele sau telefoanele mobile. În schimb, puteţi folosi această întâlnire pentru a face schimb de idei pedagogice şi teoretice. Din când în când, elevii sunt invitaţi pentru a-şi exprima opiniile asupra problemelor discutate. Încercaţi asta: Împreună cu personalul şi cu elevii creaţi o viziune asupra şcolii. Pe baza acestei viziuni şi în concordanţă cu voinţa politică şi cu spiritul curriculumului, luaţi deciziile importante împreună cu personalul şi elevii. Multe dintre deciziile pe care le luaţi singur, sunt acum delegate personalului.
- 38. 37 Elevii În cele maimulte curricula naţionale, veţi găsi paragrafe despre drepturile elevilor de a participa în procesele democratice desfăşurate în şcoala lor; de exemplu, sub forma consiliului elevilor6 . Dar, indiferent ce spun regulile, nu va exista nici o democraţie relevantă pentru elevi, dacă aceasta nu va fi sprijinită de către conducere. Faptul că unii dintre ei sunt foarte tineri nu este o scuză pentru a nu practica democraţia. Pasul 1 Există şcoli în care nu există consiliul elevilor sau în care elevii nu au cunoştinţă de el, iar modul în care membrii au fost aleşi este îndoielnic. Încercaţi asta: Invitaţi toţi elevii interesaţi la o întâlnire. Oferiţi-le sfaturi despre cum ar putea înfiinţa un consiliu al elevilor. După aceea, aşteaptaţi şi veţi vedea rezultatele. Elevii Guvernanţă, leadership şi responsabilitate publică Pasul 2 Consiliul elevilor există, dar nu este foarte activ. Sunt câţiva elevii care îl ţin activ, dar în general nu este luat în seamă. Membrii consiliului nu primesc suficiente informaţii despre problemele importante pentru a-şi putea forma opinii serioase. Atunci când li se permite să îşi exprime punctul de vedere, problemele sunt unele nesemnificative, precum meniul unei petreceri sau culoarea pereţilor din clasă. Încercaţi asta: Dacă vreţi cu adevărat ca elevii să fie activi în procesele formale de democraţie, trebuie să îi spijiniţi. Ei au nevoie de îndrumare, informări complete şi constante, pregătire practică şi resurse: un loc de întâlnire, echipament de birou şi timp7 . De asemenea, asiguraţi-vă că elevilor care iau parte activă la democraţia şcolară li se recunosc eforturile. Pasul 3 Datorită unui flux de informaţii complet şi sistematic, toată lumea poate să îşi formeze o opinie şi să fie activă în procesul democratic. Împreună cu personalul şi cu elevii, aţi creat o viziune asupra şcolii. Pe baza acestei viziuni şi în concordanţă cu voinţa politică şi curriculumul, puteţi să luaţi deciziile împreună. Faptul că tot dvs. aveţi ultimul cuvânt nu schimbă nimic. Adevărata guvernanţă democratică se bazează pe încredere. Încercaţi asta: Toate deciziile legate de şcoală sunt luate de conducerea şcolii, unde personalul şi elevii sunt reprezentaţi în mod egal. În şcolile primare, reprezentanţii părinţilor sunt de asemenea incluşi. Directorul are votul decisiv. Acest mod de guvernanţă şcolară este încă rar dar există în unele şcoli, de exemplu în ţările nordice. 6 Prin „consiliu al elevilor” se înţelege un grup de elevi care acţionează ca reprezentanţi ai colegilor lor. Este uneori denumit „consiliul şcolii”. Consiliul elevilor este sprijinit de către conducerea şcolii. 7 Puteţi obţine multe sfaturi practice în Trafford B, 2006, Raising the Student Voice, Leicester UK, Association of School and College Leaders (www.ascl.org.uk).
- 39. 38 Un exemplu deguvernanţă democratică În oraşul suedez Södertälje, toate liceele au un consiliu şcolar local, în care eleviii sunt majoritari. Acest consiliu decide: − bugetul sau măcar o parte din el; − înscrierea; − anul şcolar şi vacanţele; − documente de politică şcolară; − misiunea şcolii. În aceste şcoli, directorul are un rol uşor diferit, acela de director administrativ şi negociator care trebuie în mod necesar să folosească metode democratice de guvernare! Contextele informale Perspectiva personală Într-un proces de schimbare, trebuie să începeţi cu dumneavoastră. Ce anume vă stimulează? Pasul 1 Reflecţia personală nu este importantă. Misiunea dvs. este să duceţi la bun sfârşit ce a decis autoritatea mai înaltă. Este important să cunoaşteţi regulile. Dacă apare vreo problemă, acolo găsiţi soluţia. Elevii sunt văzuţi ca nişte subiecţi pentru predare. Încercaţi asta: Întrebaţi-vă uneori: regula asta are sens? Dacă nu, pot să fac ceva? S-ar putea chiar să puneţi la îndoială motivele pentru care aţi devenit director. Trebuie să fie mai mult decât să puneţi legislaţia şcolară în practică. Perspectiva personală Guvernanţă, leadership şi responsabilitate publică Pasul 2 Aţi analizat şi aţi înţeles intenţiile legiuitorilor. Şi, în mare, sunteţi de acord cu ei. Se pare că preţuiţi guvernarea democratică şi nevoia de a satisface nevoile şi dorinţele elevilor şi părinţilor, dar şi riscurile şi obstacolele. Nu doriţi să declanşaţi mecanisme care ar putea deveni necontrolabile. Încercaţi asta: Oferiţi-vă timp pentru a reflecta: care este viziunea mea? De ce este necesară o guvernanţă democratică? Care sunt beneficiile? Cum se poate realiza în şcoala noastră? Căutaţi exemple bune şi învăţaţi din ele, chiar dacă nu le puteţi aplica integral în şcoală. Pasul 3 Sunteţi convins că procesele democratice pot şi ar trebui folosite la toate nivelele în şcoală. Întrebarea este cum îi faceţi şi pe ceilalţi să vă împărtăşească viziunea. Încercaţi asta: Gândiţi strategic: analizaţi în ce domenii aţi putea avea victorii uşoare şi identificaţi domeniile ţintă cu care să începeţi. Faceţi un plan pentru următorii doi ani şi stabiliţi obiective personale. Aveţi răbdare!
- 40. 39 Întâlniri informale /discuţii pe coridor Puţine locuri de muncă sunt atât de pline de întâlniri informale ca o şcoală, cu un număr mare de persoane care se află într-o zonă relativ mică. În calitate de director, puteţi evita genul acesta de contacte care consumă foarte mult timp, stând la birou sau puteţi să vă folosiţi de aceste ocazii pentru a întări valorile democratice din şcoală. Pasul 1 Într-o şcoală cu sute de elevi, directorii nu vorbesc foarte mult cu aceştia în afara biroului şi, probabil, nici cu personalul. Contactele sunt limitate la saluturile politicoase şi la sancţionarea ocazională a comportamentelor inadecvate. Încercaţi asta: Vizitaţi cancelaria, cantina şi curtea şcolii măcar o dată pe zi. Vorbiţi cu oamenii şi vizitaţi sălile de clasă fără un motiv anume. Nu vă va lua mai mult de 20 de minute pe zi şi poate fi o bună investiţie. Întâlniri informale / discuţii pe coridor Guvernanţă, leadership şi responsabilitate publică Pasul 2 Administraţi şcoala plimbându-vă. Toată lumea vă cunoaşte, iar majoritatea celor pe care îi întâlniţi vă sunt măcar vag familiari. Elevii vă vad ca pe o persoană, nu doar ca director. Încercaţi asta: Nu ezitaţi să vă implicaţi în situaţii. Autoinvitţi-vă la întâlniri, ca de exemplu la cele între diriginţi şi părinţi sau la întâlnirea profesorilor de matematică. Dacă aveţi un interes sau talent special, folosiţi-l în avantajul dumneavoastră. Pasul 3 Sunteţi hotărât să puneţi în practică guvernanţa democratică ori de câte ori este posibil. V-aţi asigurat că importanţi membri ai personalului vă susţin deciziile. Astfel le daţi curaj celor nesiguri să încerce noi metode. Încercaţi asta: Profitaţi de orice oportunitate pentru a promova şi pentru a explica viziunea dumneavoastră. Vorbiţi, vorbiţi, vorbiţi: repetaţi mesajul, încurajaţi tendinţele bune acolo unde le întâlniţi. Folosiţi feedback-ul pozitiv şi recompensele pentru a susţine procesele pozitive. Nu pierdeţi prea multă energie pe minoritatea care nu vrea să se schimbe.
- 41. 40 Administrarea de zicu zi Administrarea zilnică ocupă o mare parte din timpul directorului şi nu poate fi neglijată. Cu toate acestea, este uşor să ajungeţi captiv în spatele biroului, ştiind că trebuie sa faceţi aceste lucruri şi trebuie să le faceţi corect. Hârtiile sunt acolo, în faţa dvs., captându-vă atenţia şi, de cele mai multe ori, uşor de rezolvat. Pasul 1 Rutina administrativă şi controlul vă ocupă mare parte din zi. Având în vedere că responsabilitatea vă revine, trebuie să verificaţi că totul este executat corect. Încercaţi asta: Transferaţi din sarcinile dvs. de rutină personalului administrativ. Cu siguranţă le va plăcea să îşi extindă responsabilităţile. Revizuiţi rutinele – cu siguranţă vă puteţi descurca fără unele dintre ele. Administrarea de zi cu zi Guvernanţă, leadership şi responsabilitate publică Pasul 2 Discutaţi rutinele cotidiene cu cei implicaţi şi vedeţi ce lucruri puteţi lăsa pe seama altora. Dacă au nevoie de mai multă pregătire, oferiţi-le. Încercaţi asta: Asiguraţi-vă că personalul nu uită de ce sunteţi acolo şi implicaţi-l în activităţi cu elevii. Fiţi de acord cu principii generale şi nu cu instrucţiuni detaliate. Oferiţi unor membri ai personalului mai multă autoritate, pentru a vă putea concentra pe îndrumarea pedagogică. Pasul 3 Transferând cât mai mult posibil din responsabilităţi, v-aţi asigurat că veţi petrece doar necesarul de timp lucrând la birou. Daţi prioritate lucrurilor importante: respectarea legilor, obiectivele generale şi ceea ce este cel mai bine pentru elevi. Incearcă asta: Aveţi încredere că toată lumea are voinţa şi abilitatea de a lua deciziile cele mai bune. Evaluarea periodică poate în bună măsură lua locul controlului. Ca de obicei, administrarea se bazează pe încredere.
- 42. 41 Soluţionarea conflictelor În toateadministraţiile, soluţionarea conflictelor este o sarcină care apare aproape zilnic, iar administrarea şcolii nu face excepţie. O complicaţie suplimentară pentru liderii şcolari este faptul că şcoala nu este doar un loc de muncă pentru elevi şi profesori, ci reprezintă şi o autoritate publică ce îşi exercită puterea asupra unora dintre cetăţenii săi. Aceasta şi faptul că atâţia oameni petrec mult timp în acelaşi spaţiu duc, din când în când, la conflicte. Soluţionarea problemelor este câteodată o procedură formală. Dacă un conflict nu este soluţionat de la început poate duce la probleme legale, cauzând numai rău celor implicaţi. Există riscul ca directorul să fie captiv în rolul de mediator sau să fie folosit de profesori pentru a-i speria pe elevii. Acest lucru trebuie evitat. Simplele încălcări ale regulilor ar trebui soluţionate de către profesori, nu de către director. Încurajează oamenii să îşi rezolve diferendele prin dialog. Pasul 1 Ca şi director al şcolii, tu decizi şi nici o formă de protest nu este de ajutor, chiar dacă realizezi după aceea că soluţia ta nu a fost cea mai bună. Cu toate acestea, conflictele rezolvate astfel tind să reapară. Încercaţi asta: Ascultă ambele părţi şi întreabă-le ce sugestii au înainte de a decide. Nu îţi fie teamă să arăţi că ai îndoieli şi fi pregătit să îţi schimbi verdictul dacă apar noi circumstanţe. Soluţionarea conflictelor Guvernanţă, leadership şi responsabilitate publică Pasul 2 Îi implici pe alţii, în special părţile implicate în dispută, în rezolvarea problemei. Profită de oportunitate pentru a da un bun exemplu de respect mutual şi responsabilitate. Încercaţi asta: Stabileşte rutine, cum ar fi un comitet al elevilor care să se ocupe cu soluţionarea problemelor. Ia măsuri pentru a preveni conflictele; de exemplu, poţi implica elevii în crearea regulilor şcolii. Pasul 3 Întotdeauna încercaţi să identificaţi şi să explicaţi care sunt factorii care duc la conflict. Examinaţi structurile – un comportament inadecvat poate fi cauzat de factori psihici sau de natură organizaţională ce pot fi schimbaţi. Dacă acelaşi tip de conflict tinde să reapară, căutaţi explicaţii structurale – cum este organizat programul, cum sunt folosite facilităţile şcolii sau dacă resursele pot fi redistribuite. Faceţi-vă timp să analizaţi conflictul înainte de a acţiona şi, dacă este nevoie de schimbări structurale, implicaţi consiliul şcolii. Asiguraţi-vă că toate părţile implicate se respectă reciproc şi, dacă este posibil, ajung la înţelegere reciprocă. Conflictele sunt rezolvate mai bine de către cei implicaţi. Acţionaţi ca un mediator şi ţintiţi către consens. Folosiţi autoritatea ca o ultimă soluţie.
- 43. 42 Domeniul cheie 2:Educaţia centrată pe valori O societate omogenă, cu valori comune, este un lucru ce aparţine trecutului, în cazul în care a existat vreodată. Istoric vorbind, învăţământ public a fost întotdeauna un instrument folosit de cei la putere pentru a imprima anumite valori asupra supuşilor lor. Acest lucru încă se întâmplă, dar, într-o societate democratică, valorile pe care vrem să le transferăm tinerei generaţii sunt stabilite şi menţinute cu ajutorul proceselor democratice. În acest capitol vom vorbi în primul rând despre valori precum democraţia, drepturile omului şi respectul pentru diversitate şi cum apar aceste valori în contexte formale şi informale într-o şcoală. Se acordă o mare importanţă rezultatelor academice ale elevilor, dar nu trebuie să uităm de un alt rol important al educaţiei, şi anume că promovează valori şi aptitudini sociale care reprezintă o condiţie pentru coexistenţa paşnică în această societate modernă globalizată. După ce aţi terminat de analizat capitolele anterioare, şi aţi văzut cât de departe aţi ajuns în a implementa valorile ECD/EDO în educaţia din şcoala voastră, veţi găsi aici sfaturi despre cum să avansaţi. Toaletele miros, lecţiile sunt plictisitoare, mâncarea este dezgustătoare, profesorii sunt nepoliticoşi........ooo şi ce cravată frumoasă aveţi.
- 44. 43 Poziţia personală Pasul 1 Nuaţi acordat prea multă atenţie democraţiei sau altor valori în educaţie, deoarece nu apar indicaţii explicite în curriculum. Responsabilitatea dvs. este ca totul să fie predat în concordanţă cu regulamentele existente. Încercaţi asta: Lărgiţi-vă perspectivele; ce se spune despre valori în legile constituţionale, în convenţiile UN şi altele? De asemenea, fiţi conştient de schimbările valorilor din societate. Există multe cărţi legate de această temă pentru un studiu teoretic8 . Poziţia personală Educaţia centrată pe valori Pasul 2 Recunoaşteţi că aveţi responsabilitatea de a transfera elevilor nu numai cunoştinţe şi abilităţi, dar şi un set de valori. De asemenea, recunoaşteţi drepturile elevilor de a avea un cuvânt de spus în ce e bine şi ce e rău. Este necesar ca personalul să înţeleagă acest lucru. Încercaţi asta: Lărgiţi perspectivele personalului. Folosiţi surse externe pentru formare, pentru discuţii, ateliere etc. Analizaţi şi definiţi împreună valori comune şi esenţiale pentru o societate mai bună şi pentru şcoala voastră. Pentru aceasta, identificaţi oportunităţi de formare pentru personal! Asiguraţi-vă că valorile sunt clare în toate documentele oficiale. Pasul 3 V-aţi asigurat că toate procesele din şcoală sunt duse la bun sfârşit în concordanţă cu etica şcolii cu privire la democraţie şi la respectul faţă de diversitate. Manualele şcolare şi materialele de predare sunt examinate respectând aceleaşi principii. Încercaţi asta: Responsabilitatea dvs. este aceea de a păstra un nivel ridicat al educaţiei centrate pe valori. Urmăriţi constant dacă apar forme de discriminare sau alte tipuri de comportament neetic. Folosiţi-vă poziţia pentru a servi ca model şi aveţi grijă să vă arătaţi optimist cu privire la viitor şi ca având încredere în de cei de lângă dvs., indiferent de vârstă. Un exemplu de educaţie centrată pe valori Câteodată este nevoie de curaj pentru a vă axa pe valori şi pentru a aborda probleme dificile. La Şcoala Vocaţională de Silvicultură şi Prelucrarea Lemnului din Karlovac, Croaţia, a avut loc, în 2005, un proiect axat pe problema contrabandei. Obiectivele proiectului au fost: − educarea tinerilor pentru a identifica problema, cauzele şi consecinţele acesteia; − dezvoltarea abilităţilor pentru a putea evita situaţii periculoase. Metode: metode participative pentru practicarea cetăţeniei active, de exemplu prin discuţii, dezbateri de tip parlamentar, jocul de rol, realizarea de postere şi de jurnale, filme şi postări pe internet. Parteneri implicaţi: profesori, elevi, primarul şi consiliul local din Karlovac, poliţia locală, ONG-uri şi media locală. Proiectul a fost recompensat şi recunoscut ca fiind un bun exemplu de bună practică în cadrul ECD/EDOE. 8 Vezi, de exemplu, Putman, Bowling Alone, Simon & Schuster, New York 2001, or Sennett, The Corrosion of Character, WW Norton & Co Ltd, London 2000.
- 45. 44 Consiliul şcolii Gradul deextindere a normativelor locale pentru educaţia centrată pe valori variază de la o ţară la alta, iar dacă există, foarte rar se abat semnificativ de la etosul naţional şcolar. Şcolile confesionale, dacă există, fac desigur excepţie. Cu toate astea, ca lider al şcolii, vă puteţi folosi de poziţia dvs. pentru a sublinia importanţa valorilor democratice ca având valoare practică la toate nivelurile societăţii şi nu în ultimul rând la nivelul organelor de conducere care sunt cel mai aproape de elevi şi de părinţi. Pasul 1 Vă ocupaţi doar de responsabilităţile oficiale pe care le aveţi faţă de consiliul şcolar local. Alte valori decât cele menţionate în documentele oficiale nu ţin de competenţa dvs. Încercaţi asta: Explicaţi-le celor din conducerea locală de ce este importantă existenţa unei îndrumări în plan etic. Oferiţi sugestii, dar aveţi grijă să începeţi cu paşi mici. Consiliul şcolii Educaţia centrată pe valori Pasul 2 Aţi reuşit să treziţi interes faţă de misiunea pe care o are şcoala în această societate care se schimbă rapid. Ca director al şcolii, păstraţi legătura în permanenţă cu tinerele familii şi cu elevii, ştiţi mai mult decât majoritatea care sunt valorile care se schimbă sau ce se schimbă în tiparele familiei şi necesitatea implementării valorilor comune. Încercaţi asta: Informaţi consiliul de progresele pe care le- aţi făcut în şcoală în domenii cum ar fi, de exemplu, implicarea elevilor şi profesorilor în procesul de participare activă. Suteţi un purtător de cuvânt nu numai pentru decidenţi către şcoală, dar şi pentru şcoală către decidenţi. Pasul 3 Relaţia cu consiliul şcolar se bazează pe încredere. Sunteţi o sursă importantă de informaţii pentru cei care iau decizii. Nu uitaţi că sunteţi expertul şi că, oferind informaţii valoroase decidenţilor locali, îi puteţi ajuta să ia cele mai bune decizii. Unele dintre sugestiile dvs. au ajutat la îmbunătăţiri vizibile. Încercaţi asta: Folosiţi-vă poziţia pentru a atrage atenţia decidenţilor asupra nevoilor grupurilor vulnerabile sau altor domenii în care valorile democratice şi drepturile omului ar putea fi ameninţate. Rezultatele bune care apar în acest domeniu pot atrage după sine fonduri suplimentare care v-ar ajuta să îmbunătăţiţi situaţia copiilor şi tinerilor aflaţi în situaţie de risc.
- 46. 45 Întâlnirile personalului De multeori, profesorii lucrează singuri, în spatele uşilor închise ale sălilor de clasă şi de multe ori rezultatele eforturilor lor sunt judecate în funcţie de realizările academice ale elevilor şi atât. Nu au prea multe oportunităţi să se întâlnească pentru a avea discuţii pe teme pedagogice sau etice. De aceea, întâlnirile personalului ar trebui să reprezinte o astfel de oportunitate. Pasul 1 Sarcinile personalului sunt limitate la predarea materiei şi menţinerea ordinii în sala de clasă. Cunoştinţe formalizate şi competenţe vin înaintea atitudinilor şi a valorilor. Şedinţele personalului sunt folosite pentru a rezolva problemele tehnice şi formale. Încercaţi asta: Schimbaţi ordinea de zi: includeţi şi alte probleme, precum dileme etice care sunt cunoscute tuturor profesorilor. Daţi-le teme de gândire înaintea unei întâlniri: să citească un articol cu o temă anume, să descrie o problemă etică pe care ei au întâlnit-o sau să scrie o părere personală despre, de exemplu, reducerea chiulului. Întâlnirile cu personalul Educaţia centrată pe valori Pasul 2 Întâlnirile personalului pot fi folosite şi pentru a creşte competenţele, de exemplu, cu ajutorul experţilor, se poate discuta despre cum sunt afectate valorile de ceea ce se întâmplă în afara şcolii? Asiguraţi-vă că personalul este mereu la curent cu ce se întâmplă în jur, în special cu schimbarea valorilor şi a tiparelor sociale. Încercaţi asta: Bazându-se pe faptul că sunt familiarizaţi cu schimbările ce au loc şi cu viaţa socială în general, personalul se poate concentra pe înţelegere şi prevenţie în loc de control şi sancţiuni. Nu trebuie să vă folosiţi de întâlnirile acestea pentru a rezolva probleme administrative sau practice – oamenii au grijă de responsabilităţile lor şi îşi pot rezolva problemele şi fără ajutorul dvs. Pasul 3 Având în vedere că problemele zilnice şi interpretarea regulilor nu mai ocupă tot timpul, valorile şi obiectivele şcolii domină ordinea de zi. Este important ca dvs, ca lider, să aveţi timp să reflectaţi şi să studiaţi, pentru a fi o sursă de inspiraţie şi de încredere pentru personal. Personalul, elevii şi directorii lucrează împreună pentru a crea ethosul şcolii. Această declaraţie este cunoscută şi împărtăşită de toată lumea. Trebuie să vă asiguraţi că formele şi conţinutul educaţiei sunt în concordanţă cu valorile ECD/EDO.
- 47. 46 Elevii Ce face cao şcoală să aibă succes? Statisticile arată că o şcoală de succes este aceea care pune nevoile şi interesele elevilor pe primul loc. Într-o şcoală bună, nu se uită niciodată că şcoala este pentru elevi. Pasul 1 Într-o şcoală autoritară, elevii sunt la cel mai de jos nivel al ierarhiei şi nu au nici o influenţă. Valorile lor nu sunt luate în seamă. Încercaţi asta: Încurajaţi personalul să pună accent pe valorile universale atunci când predă, nu numai pe fapte şi abilităţi. Invitaţi elevii să ia parte la deciziile legate de regulamentul şcolar şi de alte probleme în care sunt puternic implicate valorile. Elevii Educaţia centrată pe valori Pasul 2 Într-o clasă, în zilele noastre, se întâlnesc elevi din diferite etnii şi culturi, aşa că şcoala devine numitorul lor comun. De aceea trebuie să considerăm şcoala ca un loc ideal de a implementa valorile democratice şi drepturile omului. Şcoala este un loc unde opiniile diferite sunt întâmpinate cu respectat şi cu deschidere. Încercaţi asta: Trebuie să îi facem pe elevi conştienţi că manualele nu prezintă adevărul absolut. Textul a fost întotdeauna filtrat prin sistemul de valori al autorului. Pasul 3 Ce ar trebui să predăm? A devenit clar că abilităţile şi cunoştinţele nu sunt de ajuns. Trebuie să includem gândirea independentă şi critică ca obiectiv în programele tuturor materiilor. Sunteţi conştient că este necesar să implicaţi elevii, formal sau informal, în stabilirea cadrului etic din şcoală. Încercaţi asta: Încercaţi să provocaţi etalonul prin evidenţierea diversităţii. Întotdeauna scoateţi în evidenţă avantajele unui cadru mai extins de referinţă şi nu uitaţi de cunoştinţele pe care le aveţi în sălile de clasă şi de experienţele elevilor. Vedeţi, de asemenea, Pasul 3 din Întâlnirile personalului
- 48. 47 Contextul informal Am spus-oşi mai devreme: bunele intenţii scrise în documente nu valorează foarte mult dacă directorul şcolii şi personalul, frecvent şi în situaţiile de zi cu zi, nu demonstrează că declaraţiile formale spun adevărul. Perspectiva personală Pasul 1 Părerile dvs. nu sunt relevante. Aveţi toată încrederea în autorităţi. Valorile nu sunt o prioritate, exceptând poate stabilitatea, ordinea şi disciplina. Încercaţi asta: Întrebaţi-vă: care sunt motivaţiile mele? Ce fel de şcoală îmi doresc? Ce fel de societate? Ce valori vreau să le transmit elevilor mei? (sau aţi putea pur şi simplu să vă întrebaţi: de ce vreau să fiu un lider al şcolii?) Perspectiva personală Educaţia centrată pe valori Pasul 2 Ştiţi foarte bine ce vreţi când vine vorba de valorile ce trebuie scoase în evidenţă în predare şi în viaţa şcolară zilnică. Totodată aţi început să vă împărtăşiţi gândurile cu oamenii din jur. Încercaţi asta: Creşteţi-vă ambiţiile: vreţi ca toată şcoala să îmbăţişeze aceleaşi valori, aşa că alocaţi timp şi energie să promovaţi mesajul. De asemenea, implicaţi elevii în discuţii formale şi informale cu privire la drepturile omului, democraţie şi respectul faţă de toţi. Şi, ca întotdeauna, încurajaţi iniţiativele bune. Pasul 3 Vă bucuraţi de noile aspecte ale vieţii care se reflectă în comportamentul şi valorile diferitelor secţiuni ale societăţii care sunt reprezentate în şcoală. Angajamentul dvs. prsonal este o sursă de inspiraţie pentru elevi şi personal. Încercaţi asta: Faceţi-i pe toţi să înţeleagă puterea unor bune exemple. Profesorii şi ceilalţi adulţi din şcoală trebuie să fie conştienţi de rolul lor ca modele, iar elevii mai mari trebuie să înţeleagă că îndeplinesc acelaşi rol pentru cei mai tineri.
- 49. 48 Întâlniri informale/ discuţiipe hol Slujba de director este până la un anumit punct solitară, la fel ca majoritatea celorlalte poziţii administrative şi întotdeauna există riscul de a te înstrăina de personal şi de elevi. Pasul 1 De cele mai multe ori, discuţiile pe coridor sunt o pierdere de timp. Încercaţi asta: Întrebaţi-vă: ce fel de tipare sociale ar trebui să adopte elevii? Ce este un bun model pentru relaţiile sociale la locul de muncă? Ce valori se reflectă în comportamentul meu? Întâlniri informale/ discuţii pe hol Educaţia centrată pe valori Pasul 2 Întâlnirile informale vă oferă informaţii valoroase despre climatul social şi despre codul de conduită din şcoală. Nu vă este teamă să îi încurajaţi pe elevi şi profesori să vă împărtăşească din gândurile şi sentimentele lor. Încercaţi asta: Sporiţi oportunităţile ca elevii şi profesorii să se întâlnească în afara clasei: o cantină comună, facilităţile de prânz şi alte arii de recreere pentru elevi şi profesori pot reprezenta un pas înainte spre o mai bună înţelegere reciprocă. Pasul 3 În toată şcoala se poate simţi prietenia deschisă şi simplă ce vine din interesul sincer faţă de oameni. Organizaţi evenimente sociale pentru personalul şcolii şi pentru elevi – aniversări, evenimente sportive şi alte competiţii, tot ce ar putea să îi aducă pe toţi împreună şi să ofere elevilor o imagine pozitivă a coabitării dincolo de graniţele sociale. Un efect secundar pozitiv este că elevii ar putea deveni mai loiali şi mai cooperativi dacă văd un profesor într-o lumină favorabilă în afara sălii de curs.
- 50. 49 Administrarea de zicu zi Mare parte din administrarea zilnică are un caracter formalizat. Aspectul informal se referă la câtă energie şi câtă prioritate acorzi acelei părţi. Dar, administrarea zilnică include şi modul în care răspunzi la întrebări, cât de disponibil eşti şi cum faci faţă situaţiilor simple de zi cu zi. Pasul 1 Sunteţi încrezător în modul în care ţineţi contabilitatea. Consiliul şcolii, personalul şi părţile implicate pot fi sigure că totul este în ordine. Încercaţi asta: Întrebaţi-vă: asta este tot? Este foarte uşor să rămâi blocat în capcana administraţiei. Sarcinile sunt concrete, necesare şi uşor de îndeplinit. Implementarea valorilor este un proces fără final cunoscut, în care nu există un punct de pornire clar şi nici metode sigure de măsurare a rezultatelor. Administrarea de zi cu zi Educaţia centrată pe valori Pasul 2 Desigur că este necesar ca administrarea să fie făcută corect, dar rutina administrativă reprezintă doar cadrul. Minimalizaţi timpul petrecut pentru administrarea lucrurilor ce ţin de poziţia dvs. Oferiţi prioritate educaţiei şi rolului dvs. de purtător de valori democratice. Încercaţi asta: Aveţi răbdare şi o perspectivă pe termen lung. Valorile sunt un domeniu unde rezultatele nu apar brusc şi nu sunt uşor de prezis. Folosiţi-vă de situaţiile de zi cu zi pentru a exemplifica valorile – dacă un mesaj scris pe un avizier are un ton imperativ sau negativ, rugaţi-l pe cel care l-a scris să îl schimbe. Desigur, asiguraţi-vă că şi directivele dvs. către personal şi elevi sunt scrise în spiritul corect. Pasul 3 Faceţi-vă loc în agenda dumneavoastră pentru o conducere bazată pe idei; asiguraţi-vă că aveţi timp şi pentru guvernanţă, nu numai pentru administrare. Ţineţi minte că democraţia trebuie reinventată pentru fiecare nouă generaţie de elevi.
- 51. 50 Rezolvarea conflictelor Într-o şcoalăautoritară, directorului i se oferă câteodată – sau şi-l asumă singur – rolul de judecător în tot felul de conflicte. O consecinţă nefericită este crearea unei distanţe între director şi restul şcolii. În şcoli de genul acesta, conflictele tind să devină o ameninţare la adresa sistemului şi nu un punct de plecare pentru dezvoltare sau, cel puţin, pentru reflecţie. Felul cum priviţi aceste conflicte reflectă modul în care priviţi elevii şi personalul. Pasul 1 Dacă sunteţi nesigur, vă uitaţi în regulament atunci când aveţi de rezolvat un conflict. Este important să aflaţi cine este vinovatul. Încercaţi asta: Ascultaţi şi puneţi întrebări pentru a înţelege mai bine ce au de zis cele două părţi implicate. Când reacţionează puternic împotriva unei decizii, încercaţi să aflaţi care pot fi motivele sau valorile care au dus la această reacţie. Rezolvarea conflictelor Educaţia centrată pe valori Pasul 2 Este important pentru dvs. să respectaţi şi integritatea celui care a făcut rău, nu numai a părţii vătămate. Judecata dumneavoastră se bazează şi pe experienţă, care vă spune că, în multe cazuri, ambele părţi sunt de vină. Încercaţi asta: Unele conflicte sunt mai importante de rezolvat decât altele, chiar dacă par banale. Aveţi grijă la acele conflicte care ar putea avea rădăcina în discriminare de gen, etnie, înfăţişare sau handicap. Pasul 3 Acceptaţi faptul că nu toate conflictele pot fi rezolvate uşor. Priviţi conflictele ca expresii ale unor valori diferite şi apreciaţi faptul că înţelegerea şi soluţionarea de multe ori se găsesc în toleranţă, acceptare şi compromis, nu în găsirea unui vinovat. Puteţi vedea conflictul şi ca pe o motivaţie pentru dezvoltare şi o bună oportunitate de a implica elevii, părinţii şi alţi participanţi. Obiectivul dvs. este să prevedeţi şi să preveniţi conflictele. În cele din urmă, energia consumată în soluţionarea de conflicte poate fi folosită în alte scopuri mai bune: să întăriţi înţelegerea de către elevi a loialităţii şi a acesteia faţă de ceilalţi, faţă de şcoală şi în ultimă instanţă faţă de societate.
- 52. 51 Domeniu-cheie 3: Cooperare,comunicare şi implicare: competitivitate şi autodeterminarea şcolii Lumea şcolii este adesea descrisă ca fiind separată de restul societăţii, de lumea reală şi profesorii aud mereu că nu cunosc prea multe despre lumea exterioară, având în vedere că petrec atât de mult timp în interiorul şcolii. Acelaşi lucru se spune adesea şi despre liderii şcolari, care, de fapt, conduc o afacere cu acelaşi număr de angajaţi ca şi o companie de talie medie. S-ar putea să fie şi ceva adevăr în aceste critici. Până acum câteva generaţii, şcoala era văzută că un reprezentant al autorităţii sau un privilegiu pentru cei bogaţi şi, chiar şi acum, mai există şcoli şi filosofii educaţionale care poartă stigmatul excusivităţii şi al disocierii de societate. Aşa că, ce trebuie noi să facem este să deschidem şcolile, să urcăm pe scenă şi să ne jucăm rolul în societate. Chiar dacă ne dăm sau nu seama, noi suntem nişte actori importanţi, nu spectatori, în procesul de construire a unei societăţi democratice. Aşadar, care sunt paşii pe care îi putem face? Şi cum facem faţă competiţiei fără să renunţăm la valorile noastre centrale?
- 53. 52 Contextul formal Poziţia personală Pasul1 Principala dumneavoastră preocupare este buna reputaţie a şcolii. Vă asiguraţi că toate informaţiile sunt verificate, pozitive şi necontroversate. Cel mai bun ambasador al şcolii sunteţi dumneavoastră. Încercaţi asta: Întrebaţi-vă: pe ce bază ar trebui construită o bună reputaţie? Cum putem păstra stabilitatea când atât de multe schimbări se produc aşa de repede? Poziţia personală Cooperare, comunicare şi implicare Pasul 2 Aţi analizat mai bine obiectivele unei şcoli bune, aşa cum sunt descrise în documentele oficiale. Realizaţi că o modalitate bună de predare nu este de ajuns pentru a crea cea mai bună şcoală. Misiunea dumneavoastră este mai mare de atât - şcoala este liantul cultural şi social într-o societate modernă, diversificată. Încercaţi asta: Treceţi de la perspectivele naţionale/teoretice la unele locale şi practice: care este cea mai bună şcoală pentru această comunitate? Implicaţi personalul şi părţile interesate în analiza acestui aspect. Invitaţi media locale atunci când se întâmplă ceva care priveşte pe toată lumea. De asemenea, asiguraţi-vă că şcoala are o pagină de internet atractivă şi la zi. Pasul 3 Principala dumneavoastră preocupare este ca şcoala să ofere cel mai bun mediu posibil de învăţare pentru elevi. De asemenea, şcoala are un rol activ în comunitatea locală. Ca director, sunteţi o persoană importantă în societate, iar în comunităţile în care părinţii au posibilitatea să aleagă o şcoală pentru copiii lor, poziţia şcolii este mult mai sustenabilă în relaţia cu şcolile concurente şi nu este atât de expusă tendinţelor de scurtă durată. Încercaţi asta: Folosiţi-vă de poziţia dumneavoastră pentru a proteja interesele grupurilor vulnerabile şi a antrena oamenii şi organizaţiile din afara şcolii în dialoguri pe teme precum valorile fundamentale şi cetăţenia activă.
- 54. 53 Consiliul şcolii Consiliul şcoliieste angajatorul dvs. şi este aveţi responsabilitatea de a pune în practică viziunea sa. Presupunem că intenţiile lor şi ale dvs. indică aceeaşi direcţie. Pasul 1 În contactele dvs. cu consiliul şcolar local puneţi accent pe imaginea externă a şcolii, cum ar fi statisticile favorabile referitoare la performanţele elevilor sau buna administrare economică. Încercaţi asta: Scoateţi la lumină şi alte aspecte. Aţi putea prezenta una sau două tentative promiţătoare de cooperare cu instituţii locale sau cu părinţii şi să indicaţi câteva probleme ce trebuie rezolvate. Consiliul şcolii Cooperare, comunicare şi implicare: competitivitate şi autodeterminarea şcolii Pasul 2 Într-o şcoală care funcţionează cu fonduri publice, consiliul poate avea o perspectivă mai largă decât doar rezultatele academice. Acesta este un bun punct de plecare pentru stabilirea unor noi obiective şi a locului şcolii în societate. Comunicaţi aceste ambiţii consiliului şcolar. Încercaţi asta: Fiţi pro-activ: informaţi-vă asupra procedurilor formale şi a programului consiliului şcolar. Orizontul lor de timp este mai lung şi are tendinţa de a urma durata mandatelor politice. Oferiţi membrilor consiliului planuri bine pregătite pentru proiecte de cooperare şi dezvoltarea şcolară şi fiţi pregătit pentru compromis. Pasul 3 Consiliul vede în dvs. cea mai de încredere sursă când este vorba de expertiză cu privire la guvernanţa şcolară. Deciziile luate la nivel politic sunt în concordanţă cu planurile dvs. de lungă durată pentru şcoală şi vă oferă spaţiul necesar pentru a face faţă competiţiei şi schimbărilor rapide. Încercaţi asta: Toată comunitatea beneficiază de pe urma unei şcoli prospere. Folosiţi-vă de poziţia dumneavoastră pentru a face rost de resursele necesare pentru a îmbunătăţi şcoala. Subliniaţi rezultatele ce pot apărea din cooperarea cu alte servicii din comunitate, de exemplu cu instituţiile medicale sau cu asistenţa socială. Lăsaţi ONG-urile locale să folosească facilităţile din şcoală pentru întâlnirile lor atunci când şcoala este liberă.
- 55. 54 Întâlnirile cu personalul Aşacum societatea se schimbă, la fel se întâmplă şi cu şcoala şi cu rolul profesorilor. Multe familii au rădăcini în alt loc, în sau în afara ţării, iar şcoala funcţionează ca cea mai importantă reţea socială. Astfel este mult mai dificil să trageţi o linie clară între responsabilităţile şcolii si cele ale altor instituţii în societate. Rolul dvs. ca lider şcolar este să îi faceţi pe colegi conştienţi de aceste schimbării şi să deschideţi drumul spre o nouă concepţie despre ceea ce reprezintă cea mai bună şcoală pentru grupul tău ţintă. Pasul 1 Atribuţiile profesorilor se limitează la predare. Deseori auziţi profesorul zicând “sunt doar un profesor, nimic mai mult” sau “aceasta este doar o şcoala”. Şi sunteţi de acord. Încercaţi asta: Fiţi deschis la sugestiile personalului care vrea să implice lumea exterioară în procesul de predare. Anunţaţi-i clar, pe ei şi pe colegii lor sceptici, că sunt pe drumul cel bun. Întâlnirile cu personalul Cooperare, comunicare şi implicare Pasul 2 Personalul trebuie să fie conştient de rolul extins pe care şcoala îl are în comunitatea modernă şi diversificată: ar trebui să vadă şcoala ca pe un factor unificator, iar pe sine ca pe nişte modele de rol importante pentru tineri. Folosiţi-vă de aceste întâlniri pentru a întări acest nou rol al profesorilor şi al şcolii. Încercaţi asta: Invitaţi experţi pentru conferinţe şi dialoguri în timpul şedinţelor personalului şi în zilele de studiu. Implicaţi personalul şi elevii în crearea de contacte cu societatea. Angajaţi consultanţi externi pentru evaluare ca punct de pornire pentru dezvoltare. Încurajaţi personalul să se folosească de propriile reţele pentru a stabili o cooperare cu şcoala, pe termen scurt şi lung. Pasul 3 Şcoala dumneavoastră este un model pentru toată ţara. Atitudinea dumneavoastră deschisă atrage atenţia celorlalţi. Personalul şi elevii sunt mândri de şcoala lor şi oferă acelaşi mesaj pozitiv vizitatorilor. În timpul şedinţelor personalului, timpul este deseori folosit pentru a analiza şi a întări imaginea şcolii. Oferiţi elevilor şi personalului oportunitatea de a reprezenta şcoala în situaţii oficiale din moment ce ei sunt cei mai buni ambasadori. Invitaţi foşti elevi în şcoală pentru a oferi tinerilor elevi un bun exemplu.
- 56. 55 Elevii În zilele noastre,elevii sunt un grup în permanentă schimbare, în special în zonele urbane. În unele comunităţi, dacă părinţii nu sunt mulţumiţi de şcoală, există posibilitatea să îşi mute copilul la altă şcoală. În aceste situaţii, puteţi încerca să aflaţi ce este popular azi şi să vedeţi cum vă puteţi adapta la acel lucru pentru a atrage elevii şi a-i păstra. O altă abordare este să rămâneţi la vechile concepţii validate de practică. Aşadar, cum puteţi combina vechile tradiţii academice cu transferul de valori culturale şi etice în această competiţie acerbă? Pasul 1 Este important pentru şcoală ca elevii să aibă rezultate academice foarte bune, aşa că ei îşi petrec timpul şcolar învăţând. Alte activităţi sunt puţine deoarece iau din timpul preţios acordat studiului. Părinţii sunt informaţi în legătură cu obligaţiile lor. Încercaţi asta: Rezultatele academice au prioritate, dar sunt şi alte lucruri ce pot fi învăţate la şcoală. Scopul implicării elevilor a rămas tot unul – acela de a obţine rezultate academice mai bune decât celelalte şcoli. Consiliul elevilor, dacă există unul, are voie să ţină şedinte doar între ore sau după terminarea lor. Poziţia personală Cooperare, comunicare şi implicare: competitivitate şi autodeterminarea şcolii Pasul 2 Pentru a spori învăţarea eficientă, elevii trebuie să simtă că sunt sprijiniţi de către adulţi şi să li se acorde încredere. Întreabaţ-i ce aşteptări au de la şcoală şi lăsaţi-i să evalueze modul de predare cu regularitate. Pentru elevii mai tineri, întreabaţi-i şi pe părinţi. Încercaţi asta: Oferiţi consiliului elevilor timp şi spaţiu în cadrul orarului/programului. Invitaţi părinţii la şedinţe pentru a afla care sunt aşteptările lor de la şcoală. Implicaţi elevii şi celelalte părţi în activităţi sociale şi creaţi tradiţii pentru a putea construi un spirit al comunităţii în şcoală. Pentru a crea o legătură mai clară între materiile şcolare şi viaţa reală, contactaţi companiile locale. Aici pot fi de ajutor părinţii. Lăsaţi elevii să viziteze locurile de muncă şi invitaţi reprezentanţii companiilor pentru a face prezentări. Pasul 3 Vedeţi întâlnirile cu personalul de mai sus. Consiliul elevilor- exemplu Consiliul elevilor poate fi o organizaţie simplă, cu un număr de reprezentanţi care se întâlnesc periodic, cu un preşedinte şi un secretar ca singure poziţii de conducere. Dar, de asemenea, poate fi organizat într-un mod mult mai complex, aşa cum este în liceul Illyés Gyula din Budaörs, Ungaria. Senatul are câte doi reprezentanţi din fiecare clasă şi este prezidat de vicepreşedinte. Cabinetul, condus de Preşedinte, este puterea executivă; preşedintele şi vicepreşedintele sunt aleşi de consiliul elevilor; mandatul lor este dat de către Senat Curtea are câte un membru din fiecare clasă. Curtea are rolul de mediator în conflictele dintre elevi şi dintre aceştia şi profesori. Obiectivul Curţii este de a ajunge la un consens între părţile în conflict. Membrii consiliului sunt pregătiţi şi sprijiniţi în munca lor de către director. Unul din rezultatele de până acum la liceul Illyés Gyula este că există mai mult respect reciproc şi mai multă înţelegere între profesori şi elevi. De asemenea, profesorii îi văd pe elevi mai mult ca pe nişte parteneri egali.
- 57. 56 Contextul informal Perspectiva personală Pasul1 Satisfacţia dumneavoastră cea mai mare vine din evaluarea bună care se regăseşte în rapoarte. Competiţia este o provocare. Copiii defavorizaţi reprezintă o ameninţare. Încercaţi asta: Întrebaţi-vă: facem lucrurile bine, dar sunt cele corecte? Suntem prea prinşi în lumea aceasta a şcolii? Am pierdut din vedere ceva important? Ce se întâmplă dacă evaluările nu mai sunt bune? Perspectiva personală Cooperare, comunicare şi implicare Pasul 2 Vreţi să lărgiţi contactele şcolii cu lumea exterioară şi baza pentru recrutarea elevilor. Realizaţi că tinerii au nevoie şi de alte calificări, nu numai de note bune, pentru a avea succes în viaţă şi consideraţi că este responsabilitatea dumneavoastră de a le oferi unele din acestea, în şcoală. Încercaţi asta: Folosiţi-vă la început de reţeaua dumneavoastră personală şi invitaţi ONG- urile la şcoală – Salvaţi Copiii, ecologiştii, clubul local de şah sau altele cu care sunteţi familiarizat – care pot dinamiza ziua de şcoală sau care pot inspira elevii la noi şi fructuoase activităţi. Deseori există între tineri o cantitate mare de idealism pe care eşuăm să o recunoaştem. Dacă sunteţi criticat, arătaţi-vă deschis la dialog. Nu fiţi defensiv. Pasul 3 Vă consideraţi un antrenor, mereu susţinător atunci când vedeţi îmbunătăţiri; chiar şi cei mai mici şi nesemnificativi paşi care duc în direcţia potrivită sunt observaţi şi lăudaţi. Încă sunteţi fericit de rezultatele bune, dar atribuiţi o parte a acestei realizări spiritului deschis şi de cooperare în rândul elevilor şi personalului. Poziţia dumneavoastră puternică vă face să fiţi mai generos şi să împărtăşiţi practicile bune şi cu alte şcoli. Sunteţi mândru de şcoală şi de tot ceea ce aţi reuşit împreună. Este clar pentru toţi că toate discursurile dvs. constante despre democraţie şi responsabilitate au fost sincere. Petreceţi mai mult timp în afara biroului. Profitaţi de orice oportunitate de a întări moralul personalului şi al elevilor.
- 58. 57 Întâlniri informale/ discuţiipe coridor Pasul 1 Problemele importante ar trebui discutate în contexte formale. Ceea ce se spune într-o întâlnire neoficială nu poate fi luat în considerare. Mai mult, nu face bine reputaţiei şcolii dacă se aud pe hol comentarii sau discuţii pe seama unei probleme. Încercaţi asta: Nu subestimaţi ceea ce vi se spune într-un context informal. Ceea ce oamenii spun şefilor lor este rareori spontan; probabil că s- au gândit bine înaine. Aşadar, nu vă grăbiţi să răspundeţi la întrebări critice în grabă. Ascultaţi, arătaţi interes şi gratitudine, dar nu vă grăbiţi! Întâlniri informale/ discuţii pe coridor Cooperare, comunicare şi implicare Pasul 2 Uitaţi-vă în jur: cum comunică oamenii? De exemplu, dacă nu vreţi ca elevii să-şi aducă ghiozdanele în sala de lectură, puteţi să îi informaţi în două moduri. Fie le spuneţi „este interzis să intraţi cu ghiozdane în sala de curs” sau puteţi să puneţi un anunţ afară “vă rog, lăsaţi-vă ghiozdanele aici”. Cum întâmpină elevii sau personalul vizitatorii? Care este prima lor impresie? Încercaţi asta: Întotdeauna oferiţi exemple bune de sinceritate şi politeţe. Aveţi grijă ca mesajele sau notificările de pe tablă şi din sălile de clasă să aibă un ton pozitiv. Prevenirea este mereu mai bună decât tratarea, iar dacă un stol de semne le spune elevilor şi personalului ce este interzis şi nu au voie să facă, s-ar putea să înţeleagă că tot ce nu este în mod explicit interzis este permis. Acesta nu este un mod prin care se modelează un cetăţean responsabil şi independent. Pasul 3 A se vedea perspectiva personală de mai sus.
- 59. 58 Administrarea de zicu zi Pasul 1 Încercaţi să faceţi cât mai multe de unul singur. Aşa vă asiguraţi că administrarea zilnică este cum trebuie. Asta înseamnă că nu trebuie să implicaţi profesorii în administrare. Se pot concentra pe predare. Atitudinea generală între membrii personalului este aceea că fiecare îşi vede de treaba lui şi nu intervine în ceea ce fac alţii. Aveţi proceduri scrise şi detaliate pentru fiecare activitate în parte, pentru toate categoriile de personal. Încercaţi asta: Renunţaţi la unele dintre sarcinile nesemnificative. Examinaţi procedurile în cooperare cu personalul implicat. Împreună, cu siguranţă veţi realiza unele mai bune, astfel încât toată lumea să aibă timp pentru alte lucruri. Oferiţi profesorilor o perspectivă mai bună asupra administrării şcolii. Ar putea să vină cu idei bune pentru a creşte eficienţa şcolii sau măcar să nu vină cu cereri nerealiste. Căutaţi soluţii digitale pentru rutina administrativă. De exemplu, în unele ţări, părinţii au acces la internet, aşa că rapoartele obişnuite către aceştia se pot trimite într-un mod mai eficient. Administrarea de zi cu zi Cooperare, comunicare şi implicare Pasul 2 Vă faceţi loc în program pentru activităţi extra-şcolare şi pentru profesorii care doresc să încerce noi metode de cooperare. Cei care nu se ocupă cu predatul sunt încurajaţi să ia parte la activităţi pedagogice. Încercaţi asta: Cu cât mai mulţi oameni se implică în problemele generale, cu atât mai multe responsabilităţi îşi asumă. Nevoia de control se diminuează. Pasul 3 Şcoala împărtăşeşte bunele sale practici şi cu alte şcoli sau cu profesionişti. Invitaţi media la şcoală, chiar şi atunci când aveţi probleme. Asta dovedeşte curajul şi încrederea. Vă comparaţi cu alte organizaţii; o şcoală nu este aşa specială cum credeţi, şi nici administrarea ei nu este. Fiţi deschis la minte atunci când căutaţi cea mai bună practică!
- 60. 59 Soluţionarea conflictelor Soluţionarea conflictelor,ca şi aspect al unei guvernanţe democratice, este tratată mai pe larg în celelalte domenii cheie, unde astfel de întrebări sunt normale. O să oferim aici nişte comentarii suplimentare despre soluţionarea conflictelor, văzută ca un aspect informal al domeniului cheie 3. Nu este mereu înţelept să ascundeţi conflictele, dar trebuie găsit un echilibru: dacă un conflict poate supăra multă lume sau se poate extinde în afara şcolii, ar fi înţelept să informaţi, nu să aşteptaţi şi să reacţionaţi după ce răul a fost făcut. Aşadar, sinceritatea poate fi o bună metodă pentru auto-apărare. Întodeauna este bine ca publicul să aibă versiunea dumneavoastră şi a şcolii prima dată. Într-un climat deschis, conflictele mici nu tind să se extindă. Respectul reciproc şi înţelegerea sunt esenţiale în rezolvarea conflictelor, nu prestigiul personal şi represaliile. Soluţionarea conflictelor Cooperare, comunicare şi implicare
- 61. 60 Domeniul cheie 4:Disciplina elevilor Disciplina este necesară atunci când atât de mulţi oameni lucrează împreună în acelaşi loc. Problema care se pune aici este ce fel de forţe ar trebui folosite pentru a menţine ordinea şi disciplina? Ce-i face pe elevi să urmeze regulile şi ce îi face să le încalce? Problemele disciplinare sunt cunoscute tuturor celor care au fost la şcoală şi ştiu că nu pot fi rezolvate uşor. Motivele problemelor disciplinare variază. Iată câteva: • grupuri mari cu puţini adulţi în preajmă; • materiile studiate nu îi motivează pe elevi; nu înţeleg care sunt beneficiile studierii unor materii; • atitudinea indiferentă a şcolii faţă de interesele elevilor şi valorile acestora; • metodele de predare nu sunt adaptate la stilurile de învăţare ale elevilor. Uneori, sursa problemelor este exterioară şcolii: • alienarea din cauza situaţiei sociale, din cauza etniei sau a unui tip sau altul de handicap; şi bineînţeles, slăbiciunile umane care sunt la fel de comune la elevi, cât şi la adulţi: lenea, neglijenţa, lipsa empatiei şi multe altele. Adăugaţi la acestea faptul că elevii trec prin nişte schimbări extrem de importante şi uneori dificile în dezvoltarea lor personală în timpul şcolii şi veţi realiza că şcolile fac un lucru fantastic, în fiecare zi, oriunde. Astfel, felul în care priviţi disciplina depinde foarte mult de felul în care îi priviţi pe tineri. Sunt ei factori de risc ce trebuie ţinuţi sub un control strict sau sunt oameni ca noi, dar mai tineri şi mai puţin experimentaţi? Noi, ca adulţi, trebuie să urmăm legile şi regulamentele societăţii. Desigur, acelaşi lucru este valabil şi pentru şcoli. Trebuie să existe reguli. Dar, ca şi în societate, regulile unei şcoli trebuie stabilite printr-un proces democratic de către cei care trebuie să le respecte.
- 62. 61 Contexte formale Poziţia personală Pasul1 Credeţi cu tărie că regulile şi autoritatea sunt mijloace de a menţine ordinea. Regulile oferă stabilitate, de vreme ce elevii vor şti mereu cum să se comporte. De asemenea simplifică şi relaţiile sociale din şcoală şi îi salvează pe profesori de la discuţii interminabile. Directorul şcolii are întotdeauna dreptate în capaciatea sa de cea mai înaltă autoritate. Încercaţi asta: Întrebaţi-vă: există cauze structurale ce pot fi eliminate? De exemplu, putem schimba orarul în aşa fel încât profesorii să petreacă mai mult timp cu elevii? Sau, dacă există ceasuri mai mari în multe locuri, pot elevii să ajungă la timp la ore? Ar putea exista căi mai uşoare prin care să creşti eficienţa organizaţiei dvs. şi să reduci timpul şi energia consumată pe măsuri disciplinare. Poziţia personală Disciplina elevilor Pasul 2 Ca director, interpretaţi regulile şi stabiliţi gradul de sancţionare, dar sunteţi dispus să ascultaţi înainte de a decide şi sunteţi mai deschis la nevoile şi interesele studenţilor. Pot exista circumstanţe atenuante; de exemplu, unele probleme disciplinare îşi pot avea rădăcinile în diferenţe culturale. Încercaţi asta: Încurajaţi profesorii să se concentreze mai mult pe motivaţiile elevului decât pe autoritate. Încurajaţi-i pe elevi să creeze reguli. Cereţi sfaturi despre cum să faceţi faţă diferenţelor culturale. Elevii, ca toţi ceilalţi, vor să lucreze în linişte şi pace, nu în haos. În loc să vorbiţi în termeni de reguli şi pedepse, mai bine vorbiţi de responsabilităţi şi drepturi. Pasul 3 Toată lumea este ocupată în efortul permanent de a păstra ordinea şi disciplina. Diferenţa acum este că toată lumea cunoaşte codul de conduită care este asimilat de aproape toţi. Respectul reciproc şi interesele comune reprezintă punctul de pornire pentru stabilirea regulilor în şcoală. Cooperarea este mai importantă decât autoritatea iar regulile sunt revizuite periodic de către elevi, profesori şi director. Autoritatea este ceva ce câştigaţi, nu este ceva ce vine automat cu poziţia pe care o aveţi. Însă, trebuie să fiţi conştient că, la fel ca în lumea exterioară, vor fi întotdeauna oameni care nu se vor adapta uşor la reguli sau care nu se pot auto-disciplina fără ajutorul regulilor sau fără ameninţarea cu sancţiuni. Încercaţi asta: Atunci când trebuie să folosiţi sancţiuni, fiţi clar, dar moderat. Fiţi atent să criticaţi faptele, nu persoana în cauză. Încurajaţi buna purtare prin extinderea libertăţii celor care dau dovadă de responsabilitate şi comportament matur. Ţineţi minte să oferiţi un bun exemplu celor tineri şi că aveţi responsabilitatea de a-i include în societate, nu de a-i exclude.
- 63. 62 Consiliul şcolii În modnormal, un consiliu nu ar trebui să intervină în rutina zilnică a şcolii, aşa că disciplina nu este o temă pe care să o aduceţi în discuţie la şedinţele consiliului. Aceasta este o problemă internă a şcolii. Pasul 1 Ca director al şcolii, sunteţi responsabil cu menţinerea ordinii şi disciplinei. Aceasta poate fi o povară grea. Încercaţi asta: Identificaţi factorii din societate care au un efect asupra şcolii şi care ar putea fi diminuaţi de nişte schimbări în politica şcolară locală. Întrebaţi-vă cum pot consiliul şcolar şi politicienii locali să compenseze pentru segregare şi alte forme de injustiţie? Consiliul şcolii Disciplina elevilor Pasul 2 Realizaţi că disciplina reprezintă o problemă mult mai amplă decât o simplă problemă internă. Ca de obicei, schimbările din societate afectează imediat viaţa la şcoală. Încercaţi asta: Folosiţi-vă de poziţia şi expertiza dumneavoastră pentru a convinge autorităţile locale de necesitatea ajustărilor în distribuţia de resurse. Oferiţi o imagine nuanţată, pentru a neutraliza cereri populiste de genul „lege şi ordine”, dar fără să minimalizaţi îngrijorările sincere. Pasul 3 Consiliul şcolar are o imagine reală legată de felul cum buna purtare a elevilor este încurajată şi menţinută. Şcoala dumneavoastră este văzută ca un bun exemplu. Încercaţi asta: Ajutaţi-i pe cei din consiliu să înţeleagă că cetăţenia democratică începe la şcoală şi că resursele cheltuite aici reprezintă o bună investiţie pentru societate.
- 64. 63 Întâlnirile cu personalul Directorulşcolii trebuie să ţină minte că disciplina elevilor are cea mai mare importanţă pentru profesori. Profesorii sunt primii care se confruntă cu un comportament neadecvat şi adesea sunt singuri întru-un grup mare de elevi. Aşadar, ce putem face să le oferim profesorilor cele mai bune condiţii şi instrumente pentru a putea să creeze un mediu de lucru bun în clasă, atât pentru ei cât şi pentru elevi? Pasul 1 Profesorul deţine autoritatea în clasă. În relaţia cu elevii, întotdeauna susţineţi profesorul atunci când este vorba de probleme disciplinare. Cu toate acestea, aveţi tendinţa de a vedea problemele disciplinare ca pe nişte slăbiciuni ale profesorului, decât un minus de caracter al elevului. Încercaţi asta: Discutaţi despre disciplină în termeni generali. Fiţi atent să nu daţi vina pe indivizi. Aflaţi care sunt cele mai mari obstacole pe care personalul le percepe în menţinerea ordinii. Încurajaţi sinceritatea-: ceea ce pare a fi o problemă personală se poate dovedi a fi o experienţă împărtăşită de toată lumea, sau de aproape toţi. Stabiliţi reguli comune; încearcaţi să ajungeţi la un consens minimal şi insistaţi ca toată lumea să fie loială lucrurilor pe care le-ţi stabilit împreună. Întâlnirile cu personalul Disciplina elevilor Pasul 2 S-au realizat nişte îmbunătăţiri organizaţionale. Însă, opinia generală este încă aceea că elevul trebuie să se schimbe, nu şcoala. Mulţi dintre profesori văd problemele disciplinare ca nişte deficienţe personale şi profesionale. Încercaţi asta: Invitaţi experţi care să le ofere profesorilor cunoştinţe mai bune despre schimbările de valori ce au loc în societate şi despre diferenţele culturale şi etnice. De asemenea, încercaţi să priviţi situaţia din punctul de vedere al elevilor. Ce mecanisme aduc la suprafaţă comportamentul neadecvat? Ce putem schimba? Pasul 3 Problemele disciplinare sunt discutate într-o persepectivă mai largă şi nu sunt văzute ca nişte deficienţe personale în rândul profesorilor şi al conducerii. Este necesară o înţelegere mai profundă a societăţii moderne şi a impactului acesteia asupra copiilor. O bună ordine are o importanţă egală pentru tot. Regulile de comportament sunt stabilite şi revizuite împreună cu personalul, directorul şi elevii. Elevii sunt conştienţi de drepturile lor dar si de responsabilităţile pe care le au.
- 65. 64 Următoarea problemă peagendă este despre şedinţele prea lungi. Are cineva vreo părere despre asta? Elevii Într-o şcoală autoritară, disciplina este o materie în sine. Supunerea este o virtute. Pasul 1 Elevii ar trebui să se supună regulilor şi să nu le pună la îndoială. Încercaţi asta: Lăsaţi-i pe elevi să îşi exprime opiniile. Dacă obiecţiile sunt puternice şi în unanimitate, aţi putea permite mici deviaţii de la o regulă care, în mod limpede, nu este adecvată. După aceea, adaptaţi regula la noile practici. Elevii Disciplina elevilor Pasul 2 Atunci când elevii reacţionează puternic împotriva unei reguli, consideraţi că sunt necesare nişte schimbări ale regulamentului. Încercaţi asta: Implicaţi elevii în elaborarea politicilor. Oferiţi un rol substanţial consiliului elevilor atunci când trebuie stabilite reguli de conduită în şcoală. Experienţa ne-a arătat că elevii sunt adevăraţii experţi atunci când vine vorba despre cum ar tebui să arate regulile ca să fie realiste şi uşor de urmat. Ei vor pace şi linişte, la fel ca noi. Pasul 3 Elevii sunt implicaţi nu numai în discutarea politicilor, ci şi în punerea în practică a acestora. Elevii mai mari au rolul de mentori ai elevilor mai mici. Vedeţi şi întâlnirile cu personalul, pasul 3 de mai sus.
- 66. 65 Contextele informale Perspectiva personală Pasul1 Sunteţi de părere că elevii/copiii nu pot şti ce este bine şi ce este rău. Tot ce trebuie să facă ei este să înveţe să se supună. Încercaţi asta: Întrebaţi-vă de ce interpretarea regulilor de către director trebuie să aibă prioritate? Invitaţi elevi la discuţii pe tema comportamentului şi a regulilor. De asemenea, împărtăşiţi opinii cu colegii. Perspectiva personală Disciplina elevilor Pasul 2 Credeţi că există şi alte motive, decât un caracter rău, pentru lipsa disciplinei. De asemenea, sunteţi autocritic – aţi fi putut evita unele probleme disciplinare dacă aţi fi fost mai flexibil. Încercaţi asta: Oferiţi elevilor mai mari mai multe drepturi într-un anumit domeniu şi vedeţi cum reacţionează. Spuneţi-le clar ce nivel de responsabilitate aşteptaţi să-şi asume. De exemplu, aţi putea să le oferiţi elevilor acces la sala de calculatoare pe o perioadă determinată, cu menţiunea să aibă grijă de echipament. Expuneţi-le clar elevilor relaţia – cu cât sunt mai responsabili, cu atât mai multe drepturi vor avea. Pasul 3 Aveţi încredere în elevi, aşa cum aveţi în profesori. Regulile sunt necesare drept cadru, dar în mod normal nu trebuie să le folosiţi ca argumente principale împotriva unui comportament neadecvat. Responsabilitatea individuală este mai importantă decât supunerea. Pentru a te putea simţi responsabil în mod individual, ai nevoie de respect de sine. Să întărească respectul de sine al unui elev este o adevărată provocare pentru şcoală – fără respectul de sine, nu îi poţirespecta pe ceilalţi. Managementul prin coaching este o metodă folositoare în acest caz, atât pentru profesori cât şi pentru conducerea şcolii.
- 67. 66 Întâlniri informale/ discuţiipe coridor Pasul 1 Obiectivul principal atunci când vă plimbaţi prin şcoală este să vă asiguraţi că ordinea predomină. Este important, de asemenea, să insuflaţi respectul faţă de director printre elevi şi colegi. Încercaţi asta: Întrebaţi-vă dacă elevii se comportă altfel când nu sunt adulţi prin preajmă? Dacă da, de ce? Întâlniri informale/ discuţii pe coridor Disciplina elevilor Pasul 2 Adulţii din şcoală oferă întotdeauna exemple bune: sunt punctuali, politicoşi şi bine pregătiţi pentru orice activitate. Desigur, aveţi aceleaşi pretenţii şi de la elevi. Încercaţi asta: Atunci când întălniţi un comportament neadecvat, aveţi ocazia de a interveni pozitiv: daţi dovadă de interes, încercaţi să nu judecaţi de la început. De asemenea, nu vă limitaţi numai la a corecta doar comportamentul nepotrivit. Dacă aveţi relaţii amicale cu elevii, aveţi un punct de pornire mult mai bun în a-i disciplina într-un mod constructiv şi pozitiv. Pasul 3 Elevii şi personalul interacţionează relaxat, dar respectuos şi elevii simt că profesorii îi spijină şi sunt interesaţi de dezvoltarea lor personală şi de bunăstarea lor. Elevii se comportă exemplar şi atunci când nu sunt adulţi pe lângă ei să îi verifice şi nu există acte de intimidare sau de vandalism. Elevii şi personalul sunt loiali şcolii lor.
- 68. 67 Administrarea de zicu zi Soluţionarea conflictelor Pasul 1 Răspunsurile la multe întrebări pot fi găsite în documentele oficiale. Directorul şcolii este un expert în legislaţie. Încercaţi asta: Întrebaţi-vă: de ce este aşa de important pentru mine? Un comportament rău costă timp şi energie. Există alte stimulente pentru un comportament bun decât regulile? Soluţionarea conflictelor Disciplina elevilor Pasul 2 Aţi început prin a oferi mai multă libertate personalului să îşi îndeplinească sarcinile într-un mod mai independent. Aţi minimalizat controlul zilnic aşa că puteţi petrece mai mult timp cu elevii şi personalul. Încercaţi asta: Apelaţi la părţile bune ale comportamentului uman în loc să tot faceţi efortul de a le reprima pe cele rele. Accentuaţi responsabilitatea tuturor pentru atmosfera din şcoală. De exemplu, puneţi întrebări de felul: ţi-ar plăcea să te ai pe tine ca coleg de cancelarie sau de clasă? Facilitaţi şi încurajaţi munca în echipă între profesori, de exemplu prin numirea unui grup de profesori pentru un grup mai mare de elevi, în loc de modul tradiţional de numire a unui singur profesor la un număr de elevi dintr-o clasă sau un an. Fiţi deschis în legătură cu daunele cauzate de violenţă. Promovaţi în mod activ principiile şi metodele pacifiste de soluţionare a conflictelor. Pasul 3 Şcoala dumneavoastră este un loc dinamic şi nu deţineţi mereu controlul total asupra lucrurilor, ceea ce vă îngrijorează câteodată. Multe cazuri de insubordonare sunt rezolvate înainte să aflaţi despre ele. Sunteţi uneori surprins de ideile membrilor personalului şi elevilor şi simţiţi că faceţi parte dintr-o echipă. Arătaţi că aveţi încredere! Atunci când oferiţi personalului mai multă independenţă, trebuie să vă arăţi generos când apar greşeli. Consideraţi conflictele dintre colegi ca nişte divergenţe de opinie, nu în termeni neapărat de bine sau de rău. Întotdeauna arătaţi o atitudine pozitivă faţă de sugestii şi critici şi lăsaţi elevii şi personalul să evalueze periodic felul în care conduceţi şcoala.
- 69.
- 70. 69 7. Întrebări frecventedespre guvernanţa democratică a şcolii Zilnic, media ne hrăneşte cu imagini despre probleme şcolii: vandalismul, insubordonarea, absenteismul, intimidarea pentru a menţiona doar câteva. Foarte multe autorităţi naţionale sunt îngrijorate de statisticile din ultimele rapoarte PISA9 cu privire la performanţele elevilor, iar multe universităţi se plâng că prea mulţi elevi nu au cunoştinţele necesare pentru a urma studii superioare. Mai multă ordine şi reguli mai stricte, excluderea elementelor indisciplinate din şcoli; acestea şi alte măsuri represive sunt răspunsul standard oferit atât de scrisorile din partea cititorilor către editorii media, cât şi de ordinele ministeriale. În această situaţie, mulţi se întreabă dacă este bine să li se ofere elevilor mai multă putere, când este limpede că ei nu pot să îşi asume răspunderea pentru lucruri simple cum ar fi să îi asculte pe profesori în timpul orelor. Cu toate acestea, suntem siguri că este nevoie de mai multă, şi nu de mai puţină democraţie. Dacă tratezi elevii cu respect, cu siguranţă vei fi respectat. Adevărata autoritate trebuie câştigată de la cei pe care vrei să îi conduci. Nu este un lucru care vine în mod natural odată cu poziţia ocupată. Dar, mai presus de orice, noi credem că respectarea individului, egalitatea pentru toţi şi dreptul de a-ţi exprima opiniile sunt fundamentale. Şcoala nu face excepţie. Suntem de asemenea convinşi că, dacă vrem ca democraţia să se păstreze în societate, trebuie să le oferim tinerilor şansa de a o practica şi de a-i vedea beneficiile, în timpul anilor de şcoală. Având în vedere problemele actuale – tulburările sociale, restricţiile economice şi schimbările demografice – este normal să ne îngrijorăm. Dacă slăbim lanţurile, ce se poate întâmpla? În acest capitol, încercăm să răspundem sau cel puţin să comentăm unele din cele mai frecvente întrebări legate de guvernanţa democratică. Ce se întâmplă cu ... Ordinea? Democraţia în şcoli nu înseamnă că nu există reguli. Şcoala nu diferă de restul societăţii în această privinţă. Experienţa noastră ne-a arătat că elevii, indiferent de vârstă, au aceeaşi atitudine legată de lege şi de ordine ca şi adulţii, şi anume că regulile sunt necesare! Dar este mult mai uşor să înţelegi şi să te supui regulilor dacă te-ai implicat personal în crearea lor. De fapt, implicarea elevilor în stabilirea regulilor şcolii este unul dintre cele mai simple şi mai sigure puncte de plecare pe acest drum către guvernanţa democratică. Rezultatele? Mulţi profesori şi lideri se tem că împuternicirea elevilor ar putea să îi facă mai puţin preocupaţi de rezultate. Profesorii au o perspectivă generală despre ce şi cum să predea. Da, profesorii sunt experţi când vine vorba de predare, dar învăţarea este ceva personal şi nimeni nu ştie mai bine decât elevul care sunt cele mai bune metode de învăţare pentru el. O modalitate de a-i trata pe elevi cu respect este aceea ca profesorul să se axeze pe învăţare, şi nu pe predare. Cercetările pedagogice moderne arată că această metodă îmbunătăţeşte rezultatele elevilor. 9 Learning for Tomorrow’s World 2003: OECD Programme for International Student Assessment
- 71. 70 Respectul pentru profesori? Cese va întâmpla dacă elevul va avea dreptul de a critica profesorii? Dacă elevilor li se va permite să evalueze profesorii, ce vor spune? Adevărul este că elevii apreciază acelaşi tip de predare ca şi profesorii înşişi, anume acel tip de profesor competent, bine organizat, prietenos şi dedicat care are mari aşteptări de la elevi şi care are bune abilităţi de conducere. Desigur, există riscul ca elevii care se simt nedreptăţiţi sau trataţi incorect de către un profesor să îşi exprime opinia într-un mod jignitor. Dar cu creşterea în experienţă şi cu o relaţie cu profesorii bazată pe respect reciproc, aceste obiceiuri rele tind să dispară. Mai degrabă sentimentele de alienare şi inferioritate scot la iveală comportamentul neadecvat. Drepturi fără responsabilităţi? Dacă elevii sunt trataţi ca nişte indivizi ignoranţi şi iresponsabili care ar trebui să fie recunoscători pentru ce le oferă lumea adulţilor, atunci nu este uşor pentru ei să ştie ce să ceară în mod rezonabil de la profesori şi de la şcoală. Dar dacă le oferi informaţii în mod constant şi le ceri sincer să îşi exprime opiniile bazate pe judecata personală, elevii vor fi mai înclinaţi să se comporte matur. Ei pot înţelege conexiunea dintre responsabilităţi şi drepturi şi vor aprecia faptul că nu pot să îşi ceară propriile drepturi în detrimentul celorlalţi. Lipsa de rezultate şi de motivaţie? Lipsa rezultatelor poate avea multe motive; maturizarea este un proces aventuros în care orice se poate întâmpla. Oferindu-le mai multă influenţă asupra situaţiei lor şcolare, puteţi reduce măcar cu puţin problemele consumatoare de energie cu care se confruntă tinerii. Un curriculum strict sau alegerile de tip dictatorial ale profesorului cu privire la conţinuturi pot tăia mult din avântul elevilor. Oferindu-le mai multă libertate de a alege, atât în ceea ce priveşte materia, cât şi metodele de învăţare, se pot simţi mai motivaţi. Elevii cu probleme de învăţare? Într-o şcoală democratică, te lupţi pentru includere. Ce ar trebui să facem cu cei care învaţă mai încet? Nu există riscul de a-i încetini şi pe ceilalţi? Desigur, există o limită a incluziunii în mediul democratic şcolar, dar statisticile arată că acest risc este deseori exagerat. Puteţi vedea, aşa cum reiese din raportul PISA menţionat mai sus, că acele ţări în care elevii mai înceţi sunt separaţi de restul la o vârstă fragedă, nu dau dovadă de progrese faţă de ţările unde toţi sunt păstraţi în aceeaşi grupă de vârstă pe toată durata învăţământului obligatoriu. Elevii care fac alegeri greşite? Dacă le oferim elevilor o mai mare libertate de alegere, cum putem fi siguri că fac alegerile potrivite? Întrebarea nu este corectă; ar trebui să reformulată: cine decide ce înseamnă alegeri potrivite? Dacă elevului i se oferă măcar o oarecare libertate de alegere, rezultatul per total va fi cu siguranţă mai bun. Iar abilităţi precum gândirea analitică şi critică pot fi învăţate pe multe căi, nu doar din tradiţionalele manuale sau materii şcolare. Timpul pe care îl ocupă democraţia? Dacă elevii trebuie să se implice în procesele democratice, de unde va fi luat acest timp? Se va acorda mai puţin timp predării? Răspunsul este, bineînţeles, că practicarea democraţiei este la fel de importantă ca oricare altă disciplină şcolară şi că toate procesele sociale şi de învăţate vor avea de câştigat. Guvernanţa democratică a şcolii la lucru Un bun exemplu de guvernanţă democratică în şcoală este Şcoala Elementară Roihuvuori din Helsinki, Finlanda. Ei au ajuns departe în toate cele 4 domenii cheie din ECD, descrise în această carte. Guvernanţa, conducerea şi responsabilitatea publică
- 72. 71 Toată munca şcoliieste organizată pe echipe autonome, care au şi un rol major în administrare. Misiunea şcolii este definită de către personal, elevi şi părinţi la un loc. Consiliul elevilor este foarte activ şi sprijinit de cei din şcoală. În negocierile cu Consiliul local, şcoala votează cine o va reprezenta. S-a întâmplat ca şcoala să fie reprezentată şi de elevi în vârstă de doar 7 ani, care au avut nevoie de asistenţi care să le citească documentele oficiale! Metoda evaluării răspunderii în şcolile din Helsinki este autoevaluarea, prezentată în scris sub formă de raport consiliului. Pe baza rezultatelor academice, şcoala primeşte fonduri pentru anul următor. Şcoala Elementară Roihuvuori a avut aşa mare succes, încât a primit fonduri substanţiale care au fost folosite pentru formarea la locul de muncă şi pentru stagii internaţionale de formare pentru personal. Educaţia centrată pe valori ECD este promovată în toate activităţile şcolare. Valori precum egalitatea şi demnitatea umană sunt puncte forte în toate metodele de predare; chiar şi sălile de clasă se presupun a fi un mediu de învăţare democratic. Abilităţile sociale şi deprinderile de viaţă sunt importante. Elevii sunt organizaţi în grupe mixte de vârstă, iar în aceste grupe sunt incluşi şi elevii cu probleme de învăţare sau cu nevoi speciale. Cooperarea şi comunicarea, competitivitatea şi autodeterminarea Elevii mai mari se comportă ca nişte fraţi şi surori mai mari pentru cei tineri. Multe conflicte sunt mediate de către elevii din grupele mai mari de vârstă (11-12 ani). Mediatorii sunt pregătiţi de către Crucea Roşie din Helsinki. Tuturor elevilor li se oferă educaţie în media, internet gratis şi acces la e-mail. Părinţii evaluează şcoala anual. Disciplina elevilor Gândirea reflexivă şi dialogul cu ceilalţi sunt metode prin care elevii învaţă să îşi asume responsabilitatea şi să înţeleagă ce efect au acţiunile lor asupra celorlalţi. Toată lumea este responsabilă pentru crearea unei atmosfere prietenoase, sigure şi a stării de bine. Nu sunt acceptate forme de violenţă, discriminare sau rasism. Personalul decide ce conflicte pot fi mediate şi ce conflicte duc la sancţiuni formalizate. Rezultatele ultimei evaluări a şcolii Materiile esenţiale şi performanţele elevilor au atins acelaşi nivel cu alte şcoli, dar elevii au avut abilităţi sociale mult mai bune, iar atitudinea faţă de şcoală a fost mult mai bună în raport cu scorul mediu. Se pare că au fost mult mai toleranţi în situaţii conflictuale şi au dat dovadă de mai multă iniţiativă. Jucând împreună într-o piesă de teatru la Şcoala Elementară Roihuvuori, din Helsinki, Finlanda.
- 73.
- 74. 73 8. Exemple debune practici din Europa Anul 2005 a fost numit de către Consiliul Europei ca Anul European al Cetăţeniei prin Educaţie, iar statele membre au fost încurajate să raporteze exemple de succes către Consiliu. Cele mai multe exemple din acest capitol sunt luate din acele rapoarte. Rolul unui director în acest proces de schimbare a valorilor şi procedurilor şcolare nu trebuie subestimat. 8.1 Drepturi şi responsabilităţi Profesorii se tem câteodată că elevilor li se oferă drepturi fără a avea cunoştinţă de responsabilităţile care le urmează, pe când elevii se plâng de multe ori că au prea multe responsabilităţi şi prea puţine drepturi. Prin urmare, trebuie să existe o balanţă, o conexiune: cu cât ai mai multe responsabilităţi, cu atât mai multe drepturi vei avea. Unui student matur, independent i se poate oferi o mai mare libertate de a alege ce şi cum studiază. Şi atunci rolul profesorului se transformă. Multe şcoli din Norvegia experimentează în momentul de faţă mai multe grade de autonomie în învăţare. Acesta este un raport al unui elev dn ultimul an de şcoală obligatorie din Norvegia. “Săptămâna viitoare vom începe orele de studiu. În această perioadă urmăm un program de două săptămâni. Este responsabilitatea noastră să facem planul de studiu. Dacă eşti eficient, temele se vor reduce în mod considerabil. Pe lângă asta, sunt mulţi profesori prezenţi pe durata acestei perioade care ne pot ajuta la toate materiile de studiu. De asemenea, putem lucra împreună cu alţi elevi, putem lucra în bibliotecă sau să ne ajutăm de calculator. La noi, anul şcolar este împărţit în 5 semestre, fiecare semestru având orarul său. În mijlocul zilei, avem o pauză lungă, în care putem să alegem dintr-o mulţime de activităţi, unele dintre ele organizate chiar de elevi, ca de exemplu sporturi sau o cantină administrată de elevi. Aceste lucruri aduc elevii împreună şi creează o atmosferă bună în şcoală.” (De la un elev de clasa a 9-a de la Şcoala Taerudden, Norvegia) Când sunt copiii destul de mari ca să înceapă să înveţe despre drepturile şi responsabilităţile lor ca cetăţeni? Răspunsul este, bineînţeles, că nu sunt niciodată prea tineri chiar şi pentru a aborda aceste valori măcar din punct de vedere teoretic. La şcoala primară ASBL Philomène din Bruxelles se foloseşte filosofia ca metodă de a-i face pe copii mai conştienţi de aceste lucruri. Scopul este de a stimula gândirea independentă, critică şi analitică cu ajutorul discuţiilor filosofice între grupuri de elevi cu vârste cuprinse între 6 şi 11 ani, axându-se în special pe copiii care vin din familii defavorizate. Grupurile se întâlnesc o dată sau de două ori pe lună. Primul lucru pe care liderii grupurilor îl fac este să lanseze o întrebare elevilor cu privire la atitudini şi prejudecăţi, dar şi despre regulile şi normele pe care trebuie să le urmeze câteodată fără a le pune la îndoială. Copiii practică, de asemenea, şi cetăţenia activă prin situaţii concrete, de zi cu zi. Valorile care au prioritate în aceste discuţii sunt respectul reciproc, responsabilitatea, implicarea, conştiinţa şi gândirea critică. Originalitatea acestui proiect constă în abordarea filosofică – nici dogmatică, nici pretenţioasă. A gândi singur nu înseamnă să repeţi ce a zis altcineva, oricât de bine ar zice, ci înseamnă să asimilezi o idee şi să îi dai substanţa care are sens pentru tine. O altă calitate a acestei abordări are legătură cu baza gândirii filosofice: nu se pune problema dacă ideea sau conceptul analizat de tine este bun sau rău ori dacă gândirea analitică este bună sau rea, ci este vorba de capacitatea acestora de a îmbunătăţi abilităţile de gândire ale copiilor şi de a justifica pe ce se bazează atitudinile şi valorile lor. Pentru conducerea şcolii este mult mai uşor să îmbrăţişeze valorile democratice dacă au suport din partea autorităţilor naţionale. Ambiţia de a întări valorile democratice pare să fie puternică şi este văzută ca pe un lucru esenţial pentru curricula din multe state membre şi, în special, în statele mai tinere. În Azerbaijan, de exemplu, după o serie de conferinţe şi seminare legate de ECD, programa materiei pentru
- 75. 74 liceu „Om şisocietate” (educaţie civică) a fost schimbată în totalitate. Noi teme care nu au fost prezente înainte (precum toleranţa, cetăţenia democratică, participarea în mod democratic la viaţa şcolii) au fost incluse în noua programă. Un proiect similar, care se adresează adulţilor şi în care sunt implicate un număr de organizaţii guvernamentale şi non-guvernamentale, se desfăşoară in Georgia. 8.2 Participarea Activă Elevii mai mari învăţându-i pe cei mai mici, la Şcoala Tullinge, Suedia. Şcoala primară Fillip Filipovic din Belgrad, Serbia, a dezvoltat o strategie care să-i implice pe toţi cei interesaţi. În 2004, au lansat un proiect intitulat Planificarea dezvoltării şcolare, condus de o echipă de dezvoltare şcolară formată din directorul şcolii, un profesor şi doi consultanţi externi. „Pentru a accentua dorinţa noastră de implicare a întregii comunităţi în procesul de îmbunătăţire a şcolii noastre, am ales sloganul Noi suntem din cartierul tău. Primele seminarii pentru toţi cei implicaţi au avut loc în aprilie 2004. Scopul a fost de a schiţa principiile unui plan de dezvoltare şcolară. După aceea, în iunie, am organizat ateliere de lucru separate, pentru grupurile interesate, pentru a elabora o viziune de dezvoltare şcolară care se întinde pe o durată de cinci ani şi are în vedere schimbarea modului de predare, de comunicare, atmosfera, administraţia, organizarea şi infrastructura, activităţile extra-curriculare şi dezvoltare profesională a cadrelor didactice. Cel mai slab răspuns a venit din partea comunităţii locale, dar, per ansamblu, atelierele au fost constructive. Părinţii şi elevii s-au implicat prin intermediul profesorilor şi prin organizaţiile de părinţi. Cele 300 de produse rezultate din ateliere au fost expuse pe holul şcolii. Pe baza acestor rezultate, s-a alcătuit forma finală a planului de către echipa de dezvoltare.” Statisticile arată că rezultatele şcolii s-au îmbunătăţit sub toate aspectele esenţiale. De exemplu, implicarea societăţii civile a ajutat la rezolvarea problemelor financiare, atât prin sponsorizări, cât şi prin presiunile asupra politicienilor locali exercitate de către părţile implicate. Adesea, un mod bun de a porni în această călătorie spre cetăţenia activă este o problemă concretă, cum ar fi de exemplu, circulaţia periculoasă din jurul şcolii. Dintr-o varietate de probleme legate de siguranţă, elevii şcolii Jovan Jovanovic Zmaj din Vranje, Serbia, au ales problema siguranţei copiilor în trafic. Toţi au fost de acord că cea mai bună soluţie la această problemă ar fi plasarea de semafoare în aproprierea şcolilor. Pentru a obţine sprijin şi ajutor adecvat, ei au organizat întâlniri cu reprezentanţii Poliţiei Rutiere, cu Direcţia pentru Construcţii şi cu o organizaţie internaţională (UNDP), ca şi potenţial finanţator. Elevii s-au adresat şi presei pentru ca şi opinia publică să fie conştientă de această problemă, şi au apărut la emisiunile TV locale, împreună cu reprezentanţi ai Poliţiei Rutiere, ai Direcţiei pentru Construcţii şi ai UNDP. Acţiunea elevilor a avut ca rezultat amplasarea semafoarelor în aproprierea tuturor şcolilor şi grădiniţelor din Vranje. Ceea ce au învăţat elevii şcolii Jovan Jovanovic este că opinia lor contează şi că este luată în considerare.
- 76. 75 Câteodată, dar numereu, iniţiativa de a participa vine de la celelalte părţi din societate. Aşa s-a întâmplat şi în Departamentul Zadar, Croaţia, unde poliţia a dorit să schimbe atitudinea elevilor faţă de serviciile sale. Aşa că a invitat şcolile să se alăture într-un proiect care a avut ca scop schimbarea percepţiei legate de poliţie – de la o forţă represivă, la serviciu adus comunităţii care acţionează în societatea civilă şi care ajută la construirea unui mediu mai sigur, unde valorile democratice si drepturile omului sunt respectate. Proiectul a fost sprijinit de Ministerul Croat al Educaţiei, de Academia de Poliţie din Zagreb şi diferite ONG-uri, dar la început nu a fost privit cu ochi buni de către directorii de şcoli. Cu toate astea, într-un final, 8 din cele 14 şcoli au acceptat invitaţia. Rezultatul proiectului nu numai că a dus la relaţii mai bune între poliţia locală şi elevii implicaţi, dar au fost şi alte efecte pozitive. Profesorii şi ofiţerii au aflat astfel că „imaginile noastre despre cei tineri erau foarte diferite, dar şi disponibilitatea de a asculta ceea ce tinerii ar gândi şi decide. Cu toţii trebuie să ne îmbunătăţim încrederea reciprocă, abilităţile de învăţare şi predare utilizând noi metode, dezvoltând astfel ambele profesii pentru a fi pregătite şi competente în utilizarea metodelor participative de lucru cu tinerii.” (Maya Uzelac, unul din liderii proiectului) Evaluarea proiectului (acesta având durata de un an) indică o mai bună conştientizare a problemelor din societate, dezvoltarea unor relaţii mai bune între colegi, elevi şi alţi participanţi, mai multă încredere, o abordare mai relaxată şi o mai bună înţelegere a problemelor tinerilor, crearea unui mediu mai prietenos de învăţare în care elevii devin mai interesaţi de învăţare şi predarea devine mai eficientă. 8.3 Valorizarea diversităţii Elevi ai şcolii Tullinge, Suedia Avem două exemple din Portugalia. Proiectul MUS-E din Evora face parte din reţeaua internaţională MUS-E, fondată de Maestrul Yehudi Menuhin acum mai bine de un deceniu, cu scopul planificării unor intervenţii artistice în şcoli. MUS-E Evora s-a concentrat pe activităţile din şcoala elementară Cruz da Picada, încearcând să integreze minorităţile în societate prin practicarea artelor în şcoală şi luptând cu excluderea socială şi culturală. Metoda folosită în acest proces al pregătirii prin acţiune de către artiştii din reţea este aceea de a lucra cu elevii şi cu profesorii dintr-o perspectivă interdisciplinară, în primul rând cu teatrul, dansul şi artele vizuale. În anul academic anterior (2004-2005) munca intensă depusă a avut ca rezultat Bâlciul imaginilor fantastice care s-a ţinut în tot oraşul, în diferite spaţii publice. Acest bâlci extraordinar al lucrurilor nelumeşti a fost creat şi pus în practică de către elevi şi artişti, cu ajutorul Grupului de Teatru PIM-Teatro şi CDE (Centrul de Detenţie Evora) şi, de asemenea, cu ajutorul părinţilor şi profesorilor. În cadrul acestui bâlci fantastic, puteai găsi aporoape orice - poţiuni magice, pălării zburătoare şi cărţi vorbitoare. Acolo puteai întâlni muzicieni, jongleri, acrobaţi şi monştri. Într-o zonă cu multe minorităţi etnice şi copii defavorizaţi, poveştile şi imaginaţia au fost un domeniu în care fiecare a putut participa la acelaşi nivel.
- 77. 76 Caracterul interdisciplinar şiartistic al proiectului a creat noi reţele în comunitatea locală şi parteneriate cu instituţiile culturale locale şi cu agenţi sociali. „Amprente de toate culorile” este un proiect creat de Serviciul Refugiaţilor Iezuiţi (SRI), o organizaţie internaţională non-guvernamentală a cărei misiune este să însoţească, să servească şi să pledeze pentru refugiaţii şi persoanele dislocate din toată lumea. În Portugalia, SRI oferă servicii pentru refugiaţi şi migranţii economici. „De-a lungul activităţii noastre cu imigranţi, am realizat că am face un bine dacă am împărtăşi experienţele noastre cu tinerii din şcoli. Aşa a început Amprente de toate culorile, cu fonduri primite de la Înaltul Comisariat Portughez pentru Imigranţi şi Minorităţi Etnice (ACIME). Organizăm sesiuni de o oră, o oră şi jumătate pentru grupuri mici (30-40 de elevi, profesorii lor şi alţi membri ai şcolii), pentru a discuta despre imigraţie. Vizităm în special şcoli pentru elevii din clasele 5-9, dar uneori mergem şi la liceu, la clasele 10-12, în cartierele din Lisabona şi Setubal. Proiectul tratează probleme ca migraţia, societatea multiculturală şi incluziunea. Aceste aspecte sunt foarte importante în domeniul ECD. Scopul este de a-i face pe oameni să fie mai conştienţi de aceste probleme şi de a promova o atitudine de deschidere, respect şi solidaritate faţă de muncitorii imigranţi. Problemele sunt tratate atât din punct de vedere politic, cât şi din perspectiva personală; de exemplu, impactul imigranţilor în Portugalia nu este discutat doar la nivelul politic şi al dezvoltării macro-sociale, dar şi la nivel personal şi al familiei. Opţiunea pentru o abordare metodologică ce implică istorii individuale şi mărturii personale este crucială în motivarea elevilor şi apropierea lor de realitatea migraţiilor. Elevii sunt mult mai interesaţi de conţinutul faptic al întâlnirii odată ce simt că pot relaţiona cu experienţa reală de a fi un imigrant.” (Raport făcut de Rita Raimundo, SRI Lisabona). O problemă cu care se confruntă societatea noastră multiculturală este rasismul sau discriminarea pe care le vedem zi de zi în autobuze, în supermarket-uri, în locurile publice sau în sălile de clasă. Organizaţia austriacă ZARA a dezvoltat un program de pregătire practică în curajul civic (Zivilcourage, în limba germană) care se bazează pe credinţa fermă că toţi putem şi trebuie să luăm atitudine în faţa acestor tipuri de discriminare, să intervenim acolo unde vedem că are loc. Este singura modalitate prin care putem să schimbăm atitudinile în societate. ZARA (Zivilcourageworkshops an Schulen) a dezvoltat un concept de ateliere care te ajută să treci de la nivelul de a vrea să faci ceva la nivelul la care chiar faci ceva. ZARA a lucrat cu elevii timp de 5 ani. Această metodă are 3 paşi : • discuţii de grup pentru a identifica discriminarea, bazate pe experienţele elevilor; • jocuri de rol pentru o mai bună cunoaştere a sinelui, pentru mai mult curaj şi empatie; • dezvoltarea strategiilor: ce pot eu să fac atunci când văd pe cineva care este tratat rău în autobuz? ce se poate întâmpla dacă încerc să mă comport ca un erou? dacă şi ceilalţi pasageri sunt rasişti? Prin acest program, mulţi elevi au căpătat curajul de a face paşi mici, dar importanţi în direcţia potrivită. Nu este vorba de a face lucrul cel mai bun într-o situaţie neplăcută, ci pur şi simplu de a face ceva ca un act de solidaritate10 . 8.4 Predarea democraţiei şi a cetăţeniei active În cele mai multe exemple de bune practici, am identificat tiparele comune în alegerea metodelor de predare, care se axează mai mult pe învăţare decât pe predare: • Jocul de rol: elevii aleg sau li se dau roluri în scenarii cum ar fi crearea unei societăţi ideale, a unui parlament simulat, ori în scenarii care expun o dilemă etică. 10 Pentru mai multe informaţii cu privire la aceste exemple de bună practică şi altele, vezi publicaţia No DGIV/EDU/CAHCIT (2006) 18, Ad hoc Committee of Experts for the European Year of Citizenship Through Education (CAHCIT).
- 78. 77 • Întrebări deschise:Ce putem face pentru un viitor mai bun al oraşului nostru? Să exploatăm resursele naturale sau să protejăm mediul? Să construieşti o autostradă sau să ajuţi la protejarea păsărilor? • Învăţarea bazată pe probleme reale: Cum poate deveni drumul spre şcoală un mediu mai sigur? De ce a fost Benjamin ucis şi ce putem face pentru ca asemenea lucruri să nu se mai întâmple? (dintr-un exemplu norvegian de rasism violent) • Cooperarea cu lumea exterioară: ONG-uri, sponsori, companii locale, experţi şi media. Cooperarea poate funcţiona în ambele sensuri. Elevii pot ajuta autorităţile locale sau companiile locale cu ajutorul chestionarelor, măsurând aciditatea din lacuri sau creând pagini de internet sau broşuri pentru micile organizaţi locale. • Deschiderea: organizarea de expoziţii, târguri şi spectacole, intrarea în competiţii, invitând presa în şcoală. Pentru un astfel de mod de predare este nevoie de curaj deoarece nu cunoşti dinainte rezultatul. Se poate întâmpla uneori ca acest joc de roluri să se termine în haos sau să se transforme în ceva nerealist. Se poate ca elevii să aibă şi mai multe întrebări fără răspuns decât aveau la început sau ca autorităţile să nu le ia în serios sugestiile. O modalitate pentru a întări curajul profesorilor este de a le oferi o justificare teoretică solidă pentru a testa noile metode de predare. În cadrul unui proiect EU/Comenius în care sunt implicate mai multe ţări, filosoful danez Finn Thorbjörn Hansen de la Universitatea Pedagogică Daneză din Copenhaga a dezvoltat un model de planificare pentru predarea cetăţeniei active. Proiectul ACTIVE este un exemplu excelent de ce se poate realiza în acest domeniu. ACTIVE- cetăţenia activă prin Educaţia corelată cu Valorile Interpersonale11 . Istoric Noul context european a adus cu sine noi provocări, precum democraţia ca sistem comun de guvernare pentru toţi europenii, cetăţenie europeană, probleme legate de coeziunea socială şi participarea civică, o piaţă comună, tehnologia informaţiei, mobilitatea tinerilor, societatea învăţării. Din această cauză va fi nevoie de cetăţeni care îşi asumă responsabilitatea legată de dezvoltarea economică, socială şi culturală a întregii Europe. Încă există nevoia de a-i pregăti pe tineri pentru a putea participa în mod responsabil în societate, la nivel local, regional, naţional, european şi global. Mai mult, acest nou context european crează noi probleme de identitate. Ideea de cetăţenie implică identitate culturală. Aşadar, pentru ca oamenii să înceapă să se gândească la ei înşişi ca la nişte cetăţeni, trebuie mai întâi să conştientizeze cine sunt ei şi de care comunităţi aparţin. În Europa, există o mare diversitate în ceea ce priveşte munca profesorului. Există o posibilitate de a împărtăşi din experienţele profesorilor şi de a determina care sunt nevoile educaţionale pentru a putea crea o nouă abordare comună în ceea ce priveşte educaţia pentru cetăţenie. Metodologii, instrumente şi tehnologii folosite/ care pot fi folosite Una dintre căile de răspuns la aceste întrebări a fost ca partenerii proiectului ACTIVE să dezvolte un cadru comun pentru un program de formare a profesorilor din toate ţările. Acest cadru este reprezentat printr-un triunghi care are 3 abordări ale cetăţeniei active : 1. Pedagogic-profesională (conţinutul) 2. Politic-democratică (procesul/forma) 3. Etic-existenţială (atitudinile/valorile) 11 Pentru mai multe informaţii, vezi catalogul Comenius “Teach Active – Learn Active” – reference number DK-2007-001.
- 79. 78 Ultima abordare esteîn mod special importantă pentru proiectul ACTIVE. Se ocupă în mod explicit de importanţa „valorilor pentru viaţă”, pentru a-i motiva pe tineri în susţinerea cetăţeniei active şi nu trebuie confundate cu „valorile democratice şi virtuţile politice” sau cu competenţele profesionale bune din „curricula diferitelor materii”. Această a treia abordare este privită ca o inovaţie în gândirea educaţiei pentru cetăţenie activă, care, după ştiinţa noastră, nu a mai fost folosită înainte. Modelul de planificare Cum poate un profesor să predea cetăţenia activă dacă stă tot timpul în sala de curs? Aceasta a fost una din întrebările puse în perioada proiectului. Ca răspuns, ACTIVE a creat acest model de planificare pentru profesori. Folosindu-l, profesorul îi va putea provoca pe elevi să înveţe cum să folosească resursele din afara sălii de clasă şi cum să fie activi. ÎN sala de clasă ÎN AFARA sălii de clasă 1. Dimensiunea pedagogică 2. Dimensiunea socială 3. Dimensiunea politică 4. Dimensiunea valorilor/eticii (Dezvoltat de Finn Thorbjørn Hansen, DPU, în colaborare cu ACTIVE) 8.5 Evaluarea predării şi învăţării de către elevi Consiliile Şcolare UK conduc Proiectul de Cercetare şi Cetăţenie al Şcolilor Secundare din Londra, finanţat de Deutsche Bank (LSSCARP), având ca scop implicarea elevilor ca cercetători ai procesului de predare şi învăţare. Profesorii negociază cu elevul observator (care nu face parte din clasa respectivă) care aspecte ale lecţiei vor fi monitorizate. Acest proces poate presupune: cartografierea mişcărilor profesorului în clasă, câtă atenţie acordă el/ea băieţilor din clasă în comparaţie cu fetele, câte comentarii negative face el/ea în comparaţie cu cele pozitive. Elevul poate, de asemenea, să observe problemele de comportament ale unor elevi şi să aprecieze cât de mult (sau puţin) sunt implicaţi acei elevi în sarcinile de lucru. Evaluările timpurii au sugerat că observaţiile elevilor au o contribuţie mare la îmbunătăţirea procesului de predare şi învăţare în acele şcoli unde proiectul s-a derulat. 8.6 În cele din urmă ... ca şi conducător al unei şcoli, trebuie să fiţi foarte clar: conducerea democratică nu înseamnă că renunţaţi la conducere. Din contră, în acest proces de schimbare trebuie să: • Oferiţi o conducere puternică. Nu puternică în sensul de autoritară, ci în sensul forţei obiectivelor, al păstrării valorilor dvs. democratice atunci când întâmpinaţi dificultăţi. Pentru a Valori etice-existenţiale Procese politice-democratice Conţinut pedagogic
- 80. 79 da dovadă detenacitate şi modestie, este nevoie de o mai mare putere de caracter decât de exercitarea puterii. • Îi spijiniţi şi îi încurajaţi pe profesori, nu doar cu vorbe, ci şi prin acţiuni. Arătaţi că sunteţi interesat, fiţi prezent, fiţi activ în toate acţiunile la care puteţi participa. • Oferiţi-le profesorilor o pregătire continuă bună, nu numai teoretică, ci şi practică. Profesorii au nevoie de o bună orientare în dezvoltarea socială, culturală şi economică a societăţii, la nivel local sau internaţional. Şi, de asemenea, au nevoie de practică, fără să se teamă de eşec. • Profitaţi de fiecare oportunitate pentru a le explica părinţilor şi celorlalte părţi implicate în plan local de ce folosiţi noi metode de predare. Totodată, asiguraţi-vă că rezultatele bune, atunci când încep să apară, sunt făcute cunoscute tuturor (adică societăţii, deoarece – practic - toată lumea are opinii legate de şcoală, de modul de predare şi de cum este condusă). • Aveţi gijă de propria dumneavoastră formare continuă. De ce să nu dedicaţi un minim de 3 ore pe săptămână pentru dezvoltarea dumneavoastră personală? Nu atât în abilităţile de administrare, dar mai ales în studierea sistematică a lumii care ne înconjoară, aşa cum apare ea în media, în ultimele cercetări, în viaţa politică şi culturală din jurul dvs. Gândirea necesită timp, iar dvs., ca lider, trebuie să vă acordaţi timp să anticipaţi. • Demonstraţi că aveţi dreptate ! Părerile dvs. ferme nu sunt de ajuns pentru a convinge părţile implicate, şi nici elocvenţa nu ajută. Evaluaţi sistematic progresul făcut de şcoală, adunaţi statistici şi dovezi şi fiţi onest. Nu vă temeţi să recunoaşteţi înfrângerile. Aşa cum am spus şi înainte, drumul către o adevărată guvernanţă democratică poate fi cu hopuri, dar este singura cale de urmat! Cât despre liderii buni, oamenii nu le observă niciodată existenţa. • Pe următorul lider oamenii îl laudă. • De următorul lider oamenii se tem. • Pe liderul anterior, oamenii îl urăsc. • Când treaba liderului bun se termină, oamenii spun „am reuşit singuri”. Lao Tseu
- 81.
- 82. 81 9. Guvernanţa democratică:tipare şi caracteristici comune Dacă în capitolul anterior ne-au fost prezentate problemele şi anxietăţile procesului de democratizare, această ultimă parte a ghidului ne permite să privim orizontul democraţiei cu speranţă şi optimism. Caracteristicile descrise în acest capitol sunt indicatori ai unei practici democratice în cadrul guvernanţei şcolare. Dar aceste caracteristici sunt mai mult decât atât. Acolo unde sunt prezente, ele sunt mai mult decât simptome. În acelaşi timp, aceşti indicatori ajută la promovarea proceselor democratice în acţiune: de altfel, democraţia se “hrăneşte” din propria substanţă şi din rezultatele pe care le generează. Astfel, cu cât mai mulţi profesori sunt creditaţi că vor lua decizii corecte şi adecvate, cu atât mai mult o vor face. Şi cu atât mai mult profesorii vor putea mai mult şi vor fi consideraţi de încredere. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu elevii şi, desigur, cu toţi participanţii care vor lucra împreună într-o varietate de combinaţii şi de contexte, formale sau informale. După ce veţi citi acest capitol, poate veţi dori să recitiţi capitolul 6, care a prezentat felul în care puteţi construi treptele de care aveţi nevoie pentru a vă orienta şcoala de-a lungul drumului democraţiei. Tiparele şi caracteristicile prezentate aici pot fi văzute ca repere sau indicatoare – numai că în cazul democraţiei, dacă de-a lungul acestui drum lipseşte un indicator, puteţi să îl înlocuiţi cu altul care poate să vă aparţină şi tot vă va ajuta! De exemplu, dacă într-o şcoală este promovată democraţia, la un moment dat, elevii vor solicita să li se facă auzită vocea printr-o formă sau alta de consiliu al elevilor sau parlament al şcolii (a se vedea mai jos). Însă nu trebuie să aşteptaţi să se întâmple asta – puteţi să luaţi iniţiativa (sau să îi încurajaţi pe elevi să aibă iniţiativă). Poate că nu va funcţiona perfect la început, dar aşa le arătaţi imediat elevilor că sunt respectaţi şi că aveţi încredere în ei. În timp, prin practică şi experienţă, vă veţi dezvolta şi îmbunătăţi ca şcoală şi totodată, cu ajutorul consiliului elevilor, aceştia vor deprinde şi dezvolta abilităţi democratice care la rândul lor vor genera alte dezvoltări democratice şi îi vor ajuta să le transforme în succese. Acesta este modul prin care democraţia creşte – în mod exponenţial. O dezvoltare duce la altă dezvoltare, care duce la alta. Aşa că nu trebuie să faceţi schimbări într-o anumită ordine. Trebuie doar să profitaţi de oportunităţi şi să le popularizaţi acolo unde se poate. Cadre formale/structurale Descentralizarea autorităţii către şcoală În cea mai bună formă de guvernanţă, autorităţile locale sau naţionale ar trebui să se ocupe de deciziile strategice mai vaste, lăsând şcolile să decidă individual cum ar trebui implementate strategiile naţionale. Se pare ca în Europa secolului 21, politicienii vorbesc foarte mult despre descentralizare, dar arareori o pun în aplicare. Astfel, şcolile sunt nevoite să se descurce singure – într-un mod democratic, sperăm noi (a se vedea mai jos) – cu o multitudine de legi şi reglementări care în mare parte le constrâng activitatea. Metodele de guvernanţă sunt orientate către obiective (ţeluri, nu reguli sau instrucţiuni) Într-o şcoală care funcţionează democratic, deciziile sunt luate în beneficiul elevilor şi celorlalte părţi implicate. Scopul este de a face în aşa fel încât instituţia să ofere ce poate mai bine celor pentru care ea există. Acest lucru se reflectă în modul în care este guvernată, iar structurile care se ocupă de luarea deciziilor sunt proiectate să asigure acest lucru, nu să protejeze autoritatea personală sau poziţia directorului (sau a oricui altcuiva), nici să urmeze intrucţiunile şi regulile venite de la o autoritate mai înaltă. Într-adevăr, dacă acea autoritate pare să acţioneze împotriva intereselor şcolii (de exemplu, blocarea de resurse într-un moment de reducere a cheltuielilor), atunci metodele de guvernanţă ar putea fi redefinite în aşa fel încât să diminueze efectele şi să limiteze daunele cauzate.
- 83. 82 Profesori împuterniciţi princomisii formale sau grupuri de interese Implicarea profesorilor în luarea deciziilor nu trebuie întotdeauna făcută prin întâlnirile formale, iar deciziile nu trebuie luate neapărat prin vot. Într-o şcoală unde participanţii tind să împărtăşească aceleaşi principii şi obiective se poate ajunge la consens printr-o simplă discuţie liberă. Nu este neapărat să convoci profesorii la şedinţe pentru a promova democraţia; din contră, proliferarea unor astfel de şedinţe poate demoraliza şi deveni contra-productivă. Uneori, se poate organiza un grup de lucru pentru ca profesorii să se poată întâlni ori de câte ori este nevoie pentru a se decide asupra unei politici, pentru ca apoi să fie dizolvat. Membrii acestui grup se pot autoselecta. Cei care sunt interesaţi de rezultate se pot oferi voluntari, însă ar putea fi responsabilitatea dumneavoastră să vă asiguraţi că există o balanţă a opiniilor în grup şi că bunele practici sunt respectate. Cu alte cuvinte, trebuie să vă asiguraţi că minorităţile sunt reprezentate şi că echitatea şi sinceritatea sunt elemente centrale în discuţie. Autorităţile centrale au metodele lor de a crea aceste grupuri de lucru pentru a putea recomanda o politică naţională, după care să nu fie de acord cu rezultatele şi să le ignore. Este imprudent pentru un director de şcoală să procedeze la fel! Elevi împuterniciţi prin comisii formale sau grupuri de interese Este greu să ne imaginăm o şcoală democratică fără un consiliu sau un parlament al elevilor ca centru al democraţiei. Acest consiliu trebuie ales în mod corect şi transparent dacă doreşte să aibă credibilitate în faţa elevilor (sunt destul de multe sfaturi despre cum să creezi un astfel de consiliu – a se vedea lista de resurse). Pe lângă asta, există multe alte posibilităţi prin care puteţi implica elevii în luarea deciziilor şi stabilirea politicilor, nu doar în planificarea activităţilor şcolare (precum serbări şi festivaluri), ci şi în probleme fundamentale pentru educaţia lor. De exemplu, în comitete care se ocupă cu hrana, cu disciplina sau cu opţiunile în plan academic. De asemenea, pot fi implicaţi în activităţi importante, care în trecut erau considerate doar pentru profesori, dar care acum sunt îmbunătăţite datorită implicării elevilor: recrutarea şi numirea profesorilor şi chiar observarea modului de predare şi popularizarea bunelor practici.
- 84. 83 Cadrul informal Încrederea şisinceritatea ca atitudini dominante Într-o şcoală care într-adevăr este pe cale de a deveni democratică, aceasta se simte peste tot: în sălile de clasă, în cadrul întâlnirilor, pe coridoare. Încrederea şi sinceritatea se propagă într-un cadru democratic, aşa cum teama şi intimidarea se propagă într-un climat tradiţional, autoritar. Dacă vi se pare că nu sesizaţi acest ethos al încrederii în şcoala dvs., găsiţie o cale prin care să demonstraţi că elevii sau profesorii pot fi persoane de încredere (puteţi folosi unul dintre exemplele noastre sau puteţi veni cu o soluţie). Puteţi începe cu paşi mici, nu trebuie să aveţi aşteptări foarte mari încă de la început; şi în orice caz, oamenii au nevoie de oportunităţi pentru a învăţa cum să aibă încredere şi cum să îşi asume şi să îşi manifeste responsabilităţile. Odată ce se acordă încrederea, rareori rămâne nerăsplătită. Participarea activă este încurajată şi răsplătită Atunci când elevii răsplătesc încrederea ce le-a fost acordată, o şcoală democratică se asigură că ei vor fi încurajaţi şi răsplătiţi. În special, dacă şcoala se află la început de drum, veţi dori să faceţi publice şi să aplaudaţi realizările lor. Chiar şi dacă au realizat lucruri mici, este bine să le încredinţaţi – din nou, în public –probleme şi mai dificile. Elevii implicaţi activ pot fi răsplătiţi într-un mod vizibil. În şcolile şi ţările care au tradiţie în a oferi elevilor mai mari autoritate formală, printr-un sistem al „prefecţilor” sau „monitorilor”, statutul este oferit în mod democratic. Desigur, acest tip de sistem poate fi şi opusul democraţiei, mai degrabă întărind şi mai mult forma tradiţională de autoritate. Într-adevăr, în Marea Britanie, unde acest sistem al prefecţilor este obişnuit, este probabil ca doar o mică parte dintre şcoli să opereze acest sistem în mod democratic. Dar recompensele pentru participarea activă nu trebuie să facă parte dintr-un sistem – elevii care preiau iniţiativa au tendinţa de a se evidenţia şi capătă respect din partea colegilor, fiind vizibil că îl merită. Dacă, pe lângă respect şi atenţie, contribuţia lor este recunoscută public, atunci cu siguranţă se vor simţi cu adevărat răsplătiţi. ONG-urile sunt cu uşurinţă invitate în şcoală şi se implică activ O şcoală democratică este interesată să aibă parteneriate active cu alte organizaţii ca o oportunitate benefică. Astfel, organizaţiile părinţilor, instituţiile culturale şi firmele locale sunt toate invitate să contribuie la educaţia elevilor şi să beneficieze în schimb de pe urma acestei asocieri. O şcoală democratică nu este defensivă. Nu se simte ameninţată de alte organizaţii care vin şi se implică şi, cu siguranţă, nu doreşte să stabilească graniţe. Invitarea unor ONG-uri în şcoală reprezintă un prim pas în eliminarea graniţelor. Elevii sunt încurajaţi să îşi exprime opiniile Un ziar sau o revistă scrisă şi produsă de elevi poate elibera o cantitate imensă de energie. Permiţând sau încurajând astfel de activităţi, dovediţi încrederea pe care o aveţi în elevi, de vreme ce toată lumea vede că este nevoie de curaj. Ce se întâmplă dacă sunt criticaţi profesorii? Sau şcoala? Sau guvernul? Sau, şi mai rău, directorul? S-ar putea să fie nevoie să se cadă de acord asupra unor limite – dar astfel de discuţii sunt un bun prilej de a învăţa abilităţi democratice de negociere şi de compromis şi chiar de a învăţa ce înseamnă un discurs liber într-o societate democratică, tolerantă şi diversificată. Elevi implicaţi în consiliere, mediere şi suport Având în vedere că acţiunea de consiliere - şi, se pare, nevoia de consiliere - a început să devină ceva obişnuit în şcolile din Europa, tinerii sunt nerăbdători să urmeze cursuri de bază pentru a putea acţiona drept consilieri amatori - persoane care ştiu să asculte şi, în caz de conflict, să medieze. Aceia care devin puncte de sprijin sau mentori ai colegilor (termeni folosiţi în special în Marea Britanie) cu siguranţă vor învăţa atât din activităţi, cât şi de la ceilalţi elevi pe care îi ajută. Pentru şcoală, reprezintă o altă
- 85. 84 oportunitate de aoferi elevilor responsabilităţi şi încrederea că activităţile lor pot ajuta tânăra comunitate. Aceasta poate fi o formă avansată şi puternică de participare democratică. Spaţiile de recreere sunt împărţite între personal şi elevi Acesta este un exemplu de temă potenţial conflictuală, dar este şi o temă în care reflecţia şi negocierea pot oferi experienţe de învăţare democratică preţioase. Personalul are dreptul moral şi legal la perioade de odihnă. Ar trebui să aibă un spaţiu separat pentru odihnă? Este statutul elevilor cu totul diferit? Au existat cercetări, în 1998, cu privire la relaţia dintre consiliile elevilor şi comportamentul îmbunătăţit. În Marea Britanie, într-o şcoală nu exista un spaţiu separat pentru profesori - ca să se îndepărteze de elevi, dar nu era foarte clar dacă această decizie a fost luată într-un spirit democratic. Din contră, părea mai mult a urma un model ocupaţional: profesorii erau acolo pentru elevi, deci trebuiau să fie disponibili tot timpul, nu să se retragă în spaţii private. Davies, L (1998), Consiliile elevilor şi excluderea elevilor, Centrul pentru Educaţie, Universitatea din Birmingham (publicat de Consiliile Şcolare din Marea Britanie www.schoolcouncils.org). Dacă şcoala nu este încă pregătită să discute despre acest subiect sau chiar să negocieze cu succes când sunt profesorii disponibili pentru elevi şi când nu, ar putea lua în considerare activităţile comune. În unele şcoli, profesorii şi elevii aleargă sau vor să folosească echipamentul din sala de gimnastică împreună. Indiferent de vârstă, au acelaşi interes în îmbunătăţirea condiţiei lor fizice şi a rezistenţei. Deci de ce să lucreze împreună, să înveţe unii de la alţii şi să se încurajeze reciproc? Este o situaţie unde nu există ierarhie şi autoritate, aşadar este o bună metodă de a insufla spiritul democratic în şcoală. School Councils, UK
- 86. 85 10. Concluzii Democraţia nueste un scop, ci este o cale; nu este o realizare, ci un proces... Când vom întelege acest lucru şi vom începe a trăi democraţia, doar atunci vom avea democraţie. (Mark Parker Follett (1918), Noul Stat, p.58) În acest moment, cu siguranţă v-aţi creat o imagine despre care sunt posibilele căi spre democraţie pe care şcoala dumneavoastră le poate urma. Şi, de asemenea, cu siguranţă aţi recunoscut unele elemente din viaţa şcolară care sunt descrise aici: aceste elemente vă pot ajuta să vă daţi seama unde se află şcoala dumneavoastră în acest moment. Acest ghid descrie doar câteva simptome ale democraţiei ce pot fi identificate ca dezvoltându-se în şcoală. Unele trăsături dezvoltă în mod activ democraţia, pe când în alte cazuri, discuţia şi negocierea cu privire la acestea ajută la înţelegerea şi practicarea democraţiei. Schimbările nu au loc peste noapte. Ele trebuie să prindă rădăcini. Pare să dureze la infinit şi nu puteţi schimba totul deodată. Dar puteţi merge înainte în acele domenii unde simţiţi că faceţi progrese. Şi, când vă veţi uita în spate, după doar un an sau doi, veţi fi surprins când veţi vedea cât de departe a ajuns şcoala dumneavoastră. Schimbările democratice tind să fie durabile. Sunt încorporate şi cresc atâta timp cât se lucrează consecvent în acest sens. Este drumul cel bun, dar poate fi mult de muncă. Procesul de analiză, planificare şi implementare trebuie repetat în mod constant. Aşa că, dacă aveţi impresia că analizând domeniile-cheie – ale noastre sau ale dvs. – folosind grilele din capitolul 4, identificând valori şi comportamente (capitolul 5) şi apoi planificând dezvoltarea pas cu pas (capitolul 6), începeţi să vă simţiţi descurajat(ă), nu abandonaţi. Poate că nu vă simţiţi capabil(ă) să abordaţi mereu aceste probleme. Poate veţi dori să vă abateţi de la acest proces metodic; uitaţi-vă la unul dintre exemplele prezentate aici sau în capitolul anterior şi vedeţi dacă puteţi promova acelaşi lucru la dvs. în şcoală. Un câştig rapid într-un domeniu limitat, autonom, ar putea să vă ajute să fiţi mai încrezător şi vă va ajuta să dovediţi că sunteţi hotărât(ă). Consiliul Europei a produs şi alte materiale pentru ECD, pe care poate doriţi să le citiţi pentru a vă informa mai bine sau pentru a compara. De exemplu, un lucru similar se întâmplă în universităţi. Pentru mai multe informaţii, vedeţi lista de resurse. Să propagaţi democraţia în şcoală poate fi un lucru stresant. Prin chiar natura sa, democraţia provoacă vechile autorităţi şi ierarhii, iar conflictele ce pot rezulta de aici pot fi de multe ori dureroase şi obositoare. Trebuie să fiţi puternic, nu (aşa cum am scris mai devreme) în sensul de a fi autoritar şi rigid, ci trebuie să fiţi puternic prin curajul necesar acceptării realităţii dezacordului, să aveţi o minte deschisă şi să căutaţi întelegere prin negociere şi compromis. Dacă vă permiteţi să vă ghidaţi după cele trei principii ale ECD, atunci nu veţi lua decizii greşite. Şi dacă ţineţi minte că această călătorie spre democraţie, care se face pas cu pas, nu se va termina niciodată (aşa cum scria Mary Parker Follett, în 1918), sperăm că veţi găsi, de asemenea, şi răbdarea! Nu trebuie să vă simţiţi singur. Democraţia înseamnă parteneriat, aşa că lucraţi cu partenerii dvs. şi căutaţi ajutorul lor la nevoie. Democraţia încă se dezvoltă în Europa, aşa că faceţi parte dintr-un grup mare şi în continuă creştere, în care puteţi să găsiţi prieteni şi aliaţi. Căutaţi-i, deoarece ca o persoană democrată faceţi parte din curentul central, nu din cel periferic. Şi fiecare pas înainte va aduce o răsplată, atât personală, cât şi la nivelul instituţiei care cu siguranţă vă va încuraja în a depune şi mai mult efort. Aceste îmbunătăţiri în şcoală şi în ethosul ei vor fi palpabile. Aşa ca puteţi privi cu un anumit entuziasm şi satisfacţie care vor acoperi perioadele de încercare. Dificultăţile sunt importante, dar răsplata este imensă. Cauza democraţiei este cea dreaptă. Sperăm că acest ghid vă va ajuta în călătoria dvs. şi vă dorim atât curajul necesar, cât şi succesul care va veni. Mult noroc!
- 87.
- 88. 87 Anexa I –Tabelul de planificare Domeniile- cheie ale ECD sau domeniile alese de dvs. În ce stadiu consideraţi că se află şcoala dumneavoastră în relaţie cu cele trei principii ale ECD? Principiile ECD Drepturi şi responsabilităţi (stadiul 1, 2, 3 sau 4?) Participarea activă (stadiul 1, 2, 3 sau 4?) Valorizarea diversităţii (stadiul 1, 2, 3 sau 4?) Din punct de vedere al: conducerii stadiul stadiul stadiul scurtă descriere a caracteristicilor caracteristici caracteristici elevilor stadiul stadiul stadiul caracteristici caracteristici caracteristici profesorilor stadiul stadiul stadiul caracteristici caracteristici caracteristici părinţilor stadiul stadiul stadiul caracteristici caracteristici caracteristici comunităţii stadiul stadiul stadiul caracteristici caracteristici caracteristici
- 89. 88 Drepturi şi responsabilităţiParticiparea activă Valorificarea diversităţii Acţiuni necesare pentru a trece la următorul pas Cine întreprinde aceste acţiuni ? Metode/indicatori pentru a măsura succesul Când ar trebui revizuite acţiunile ? Cine revizuieşte acţiunile? Rezultatele revizuirii
- 90. 89 Anexa II Scopul acesteianexe este de a schiţa conţinutul acestei cărţi – politicile educaţionale din ultimii ani şi activitatea Consiliului Europei în domniul educaţiei pentru cetăţenie democratică (ECD). Folosirea şi implicaţiile aceste cărţi vor fi mult mai clare dacă cititorul ia în considerare contextul european şi mondial de educaţie, are în vedere progresele făcute de Consiliul Europei în ECD şi are cunoştinţă şi de alte instrumente şi documente care pot oferi şi mai multe informaţii cu privire la politica si practica ECD. Reforma în educaţie: o provocare pentru democraţie În ultimii ani, au avut loc mai multe reforme în educaţie în Europa şi nu numai. Problemele sociale care sunt prezente în multe ţări, precum creşterea şomajului şi a violenţei, inegalitatea socială, i-au forţat pe liderii nationali să întreprindă reforme care se ducă la un învăţământ de calitate, o mai bună adecvare între formare, angajare şi nevoile societăţii şi o educaţie orientată către valori care să îi înveţe pe tineri cum să trăiască ca membri ai societăţii. La cea de 19-a Conferinţă Permanentă a Miniştrilor Educaţiei din Europa (Kristiansand, Norvegia, 1997), miniştrii au căzut de acord asupra importanţei „găsirii unui echilibru între scopurile şi obiectivele învătământului secundar, egalitate în domeniile academice şi profesionale, dobândirea de cunoştinţe şi de abilităţi şi pregătirea cetăţenilor pentru a trăi într-o societate democratică”. Noile politici educaţionale au în comun accentul pus pe voinţa de atingere a unei eficienţe mai mari dar cu costuri mai mici şi combinarea acestei eficienţe economice cu promovarea valorilor democratice. Acestea se centrează pe 4 mari obiective: • îmbunătăţirea abilităţilor dobândite pentru a putea răspunde cerinţelor economice; • educaţia pentru cetăţenie şi pentru respectarea drepturilor omului; • dezvoltarea de parteneriate educaţionale pentru a promova cooperarea dintre şcoli, familii şi diverse organizaţii; • folosirea noilor informaţii şi tehnologii în educaţie. Educaţia pentru cetăţenie şi dezvoltarea parteneriatelor educaţionale reprezintă obiective cu totul speciale în Europa. În ultimii ani, ţările europene au început să-şi remodeleze politicile educaţionale în jurul conceptului de diversitate. Reforma educaţională se axează pe diversitatea socială, culturală, religioasă şi lingvistică – acum tipică pentru Europa – pentru a putea face faţă provocării de a asigura coeziunea socială. Această recunoaştere a existenţei aspectelor multiculturale ale societăţilor europene şi atenţia care se acordă acestora în sfera educaţională reflectă preocuparea clădirii unei societăţi democratice care respectă diversitatea prin educarea cetăţenilor încă de la vârste fragede. Unul dintre scopurile acestui tip de educaţie este de a combate problemele asociate cu abandonul şcolar, excluderea din societate şi stigmatizarea. La cea de a 19-a Conferinţă Permanentă a Miniştrilor Educaţiei din Europa (citată mai sus), miniştrii şi-au arătat convingerea că educaţia poate face faţă provocărilor cu care se confruntă majoritatea statelor europene prin, de exemplu, „reafirmarea valorilor culturale ca o sursă comună de bogăţie şi învăţarea valorilor etice bazate pe respectul pentru drepturile celorlalţi, toleranţă şi solidaritate, lupta împotriva rasismului şi a antisemitismului”.
- 91. 90 Istoric vorbind, copiiilorli s-a acordat o mai mare importanţă ca şi cetăţeni activi în propria educaţie. Erau obişnuiţi să aibă un statut pasiv, dar în ultimul timp li se cere tot mai mult să aibă un rol activ în învăţare. Ascultându-le aspiraţiile şi sentimentele în cadrul şcolar şi oferindu-le o parte de responsabilitate faţă de procesul de învăţare reprezintă evoluţii recente care arată că politicile educaţionale se dezvoltă constant în direcţia educării copiiilor pentru participare şi asumare a responsabilităţii şi, pas cu pas, spre cetăţenie. Convenţia Internaţională a Drepturilor Copiilor (1989), semnată şi ratificată de 191 de ţări, spune în Articolul 29 că „educaţia copilului trebuie direcţionată către dezvoltarea la maxim a personalităţii, talentelor, abilităţilor fizice şi psihice ale copilului”. Elaborarea şi adoptarea acestei convenţii a marcat un pas imens înainte în termenii poziţiei copilului în societate. Pentru mai bine de două decenii, rolul educaţiei în edificarea unei societăţi mai drepte, mai democratice şi care face dovada unui respect mai mare pentru drepturile omului a stat în centrul dezbaterilor teoretice şi al cercetărilor în educaţie. Schimbările politice şi sociale care au avut loc în societăţile din Europa, au avut un impact major asupra sentimentului de cetăţenie şi ideea educării pentru o cetăţenie democratică a ajuns încetul cu încetul în prim-plan. La prima Conferinţa privind Educaţia pentru Dezvoltare Democratică şi Stabilitate în Europa de Sud-Est neoficială (Strasbourg, 1999), Miniştrii Educaţiei din Europa de Sud-Est au spus că „sunt convinşi că educaţia şi cooperarea educaţională au un rol fundamental în dezvoltarea toleranţei, înţelegerii reciproce şi a conştiinţei comune,atât în interiorul statelor cât şi între statele membre în context european.” Ideea de a implica familia în procesul de educare, care a fost pusă în practică pentru prima dată în şcolile alternative, câştigă teren în reformele educaţionale, care subliniază tot mai mult cât de importante sunt legăturile mai strănse dintre şcoală şi familie. Această acţiune poate scoate unele familii din izolarea lor şi prin urmare poate avea un impact pozitiv asupra relaţiei dintre copil şi şcoală. Arată cât de important este mediul şcolar pentru procesul de învăţare. La cea de 20-a Conferinţă Permanentă a Miniştrilor Educaţiei (Krakow, Poland, 2000) s-a convenit că în educaţia pentru cetăţenie democratică „promovează şi este promovată de (...) o abordare orientată către şcoală ca un întreg, asta însemnând ethosul şcolii, metode de învăţare şi predare, participarea elevilor, a elevilor, a personalului şi a părinţilor în luarea deciziilor, şi pe cât se poate, în determinarea curricula formale şi informale.” În Europa, în ultimii ani, puterile guvernelor centrale în domeniul educaţiei au fost transferate către regiuni sau instituţii de învăţământ. Devoluţia oferă şcolilor mai mult spaţiu de desfăşurare, le oferă o posibilitate mai mare de a creea legături mai strânse cu comunitatea educaţională în sens larg şi le permite şă aplice o democraţie participativă reală în procesele decizionale. Datorită acestui transfer, implicarea părinţilor ajută la iniţierea dialogului şi să promoveze implicarea întregii comunităţi în educaţia copiilor. Reformele din Europa şi din lume demonstrează aşadar că şcoala reprezintă o pârghie pentru construirea unei democraţii. Cu toate acestea, aşa cum arată C. Bîrzea şi Studiul pan-european privind politicile în domeniul educaţiei pentru cetaţenie democratică12 , încă există un decalaj între politicile adoptate şi practică. Mai mult, studiile recente par să indice că tinerii europeni îşi pierd interesul faţă de politică şi devin din ce în ce mai puţin implicaţi în societatea civilă. 12 C. Bîrzéa, “Part 1: EDC Policies in Europe – A Synthesis”, All-European Study on Education for Democratic Citizenship Policies, Council of Europe, Strasbourg, 2004, ISBN 92-871-5608-5.
- 92. 91 De aceea ConsiliulEuropei activează în sensul ofertei de instrumente către autorităţile locale prin care acestea pot întreprinde activităţi care au ca scop construirea unui mediu democratic şcolar mai bun. Acţiunile la nivel local ajută la crearea unui punţi peste acest decalaj dintre politică şi practica efectivă. Mai mult, cei implicaţi în educaţie la nivel local pot evalua în mod direct rezultatele muncii lor şi pot adapta activităţile lor la contextul în care ei operează. Acesta este scopul cărţii. Le oferă liderilor şcolari, directorilor de şcoală, administratorilor şi profesorilor resurse pentru a promova o guvernanţă democratică în şcolile lor. Educaţia pentru cetăţenie democratică (ECD) în cadrul Consiliului Europei – de la iniţierea politicilor până la practică De când a fost înfiinţat în 1949, Consiliului Europei a activat pentru a crea o legătură mai strânsă între membrii săi şi a întări democraţia şi respectarea drepturilor omului în Europa. Educaţia reprezintă un domeniu cheie în îndeplinirea acestor obiective şi este recunoscută ca unul dintre stâlpii democraţiei; Consiliul Europei vede democraţia ca pe un proces de învăţare şi urmăreşte propriile politici educaţionale şi activităţile sale din perspectiva construirii unei mai bune societăţi democratice europene. Activităţile culturale şi educaţionale sunt stabilite în Convenţia Culturală Europeană, adoptată în 1954 şi semnată până acum de 48 de state. Dorind să facă din educaţie un mijloc de formare a unor cetăţeni activi şi responsabili, Consiliul Europei a înfiinţat proiectul Educaţia pentru cetăţenie democraticăă (ECD), care a fost lansat oficial în 1997. Scopul acestui proiect a fost să se determine ce valori şi abilităţi individuale sunt necesare pentru ca cineva să poată deveni un cetăţean activ şi prin ce metode ar putea să le obţină şi să le dea mai departe celorlalţi. Educaţia pentru cetăţenie democratică este un răspuns la provocările majore din societăţile noastre, inclusiv ascensiunea intoleranţei şi a rasismului în Europa, creşterea individualismului, discriminării şi excluderii sociale, implicarea slabă în politică şi problemele societăţii civice şi încrederea scăzută în instituţiile democratice. Proiectul a avut două etape. Prima etapă (1997-2000) a avut ca scop definirea clară a conceptelor ECD, dezvoltarea strategiilor şi schiţarea unei baze teoretice pentru politicile ECD. În faza a doua (2000-2004), s-au folosit rezultatele din faza I pentru a dezvolta standardele politice pentru ECD şi a fi mai apoi adoptate şi puse în practică de către statele membre. Experţii au examinat, de asemenea, şi dificultăţile de ordin practic cu care s-ar putea confrunta statele membre. În cele din urmă, crearea unei reţele paneuropene de coordonatori naţionali i-a permis Consiliului Europei să aibă o imagine mai clară asupra situaţiei şi să întreprindă acţiuni specifice fiecărui stat membru. De asemenea, a facilitat pilotarea şi coordonarea activităţilor din proiect la nivel local. Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei a declarat anul 2005 ca An European al Cetăţeniei prin Educaţie, demonstrând că ECD se află în centrul preocupărilor Europei. Ce este EDC? Educaţia pentru cetăţenie democratică este un set de practici şi activităţi create pentru a-i pregăti pe oameni cum să trăiască într-o societate democratică şi care asigură că-şi vor exercita în mod activ drepturile şi responsabilităţile. Include educaţia drepturilor omului, educaţia civică şi educaţia interculturală. ECD este în strânsă legătură cu ideea de participare, având în vedere că nimeni nu poate transmite cetăţenia democratică dacă nu o practică.
- 93. 92 Schiţând diferitele stadiiale muncii Consiliului Europei în acest domeniu, va fi mult mai uşor să înţelegeţi cum a luat naştere şi cum s-a dezvoltat procesul. Educaţia pentru cetăţenie democratică a luat naştere în anii ’90, ca o prioritate pentru Consiliul Europei, având un impact puternic asupra activităţilor sale, mai ales datorită a cinci evenimente importante: 1. Al doilea summit al şefilor de stat şi de guvern din statele membre ale Consiliului Europei (Strasbourg, 10-11 octombrie 1997) a fost locul unde Educaţia pentru cetăţenie democratică şi educaţia pentru drepturilor omului au devenit o prioritate pentru Consiliul Europei. Atunci a fost lansat oficial proiectul ECD. Primul summit, care a avut loc la Viena în 1993, se concentrase pe problema minorităţilor, care se demonstra a fi la momentul respectic o îngrijorare centrală în anii '90. Încă de atunci a fost accentuată nevoia unei administrări politice pluraliste a societăţii, dificultatea obţinerii acestui lucru şi necesitatea unor măsuri care să întărească respectul pentru diversitate. 2. Declaraţia de la Budapesta asupra drepturilor şi responsabilităţilor cetăţenilor (Declaraţia şi Programul ECD, bazate pe drepturile şi responsabilităţile cetăţenilor adoptate de către Comitetul Miniştrilor în data de 7 mai 1999 la cea de a 104-a întălnire). Declaraţia recunoaşte rolul ECD ca fiind unul de bază în construirea unei societăţi democratice care se defineşte pe respectul pentru diversitate şi pe coeziune socială. Comitetul a declarat că ECD: ii. îi învaţă pe oameni cum să aibă un rol activ în viaţa publică şi cum să îşi modeleze într-un mod responsabil destinul lor şi pe cel al societăţii; iii. urmăreşte să insufle o cultură a drepturilor omului care va asigura un respect deplin al acestor drepturi şi înţelegerea responsabilităţilor care vin derivă din aceste drepturi; iv. îi învaţă pe oameni cum să trăiască într-o societate multiculturală şi cum să facă faţă diferenţelor culturale cu competenţă, toleranţă, sensibilitate şi etică; v. întăreşte coeziunea socială, înţelegerea reciprocă şi solidaritatea. 3. Rezoluţia Conferinţei Miniştrilor Educaţiei din Europa adoptată în 2000 la Krakov, subliniază cât de important este un mediu educaţional democratic, existenţa parteneriatelor dintre părţile implicate în comunitatea educaţională şi participarea elevilor. 4. Recomandarea (2002) 12 a Comitetului de Miniştri către statele membre privind educaţia pentru cetăţenie democratică (adoptată pe data de 16 octombrie 2002 la cea de a 802a întâlnire a miniştrilor adjuncţi) reafirmă importanţa dezvoltării unei educaţii pentru o cetăţenie democratică pentru siguranţa, stabilitatea şi dezvoltarea societăţilor democratice. Comitetul Miniştrilor declară: “că educaţia pentru cetăţenie democratică reprezintă un factor pentru coeziunea socială, înţelegerea mutuală, dialogul intercultural şi inter-religios şi solidaritate; că aceasta contribuie la promovarea principiilor de egalitate între femei şi bărbaţi şi că încurajează stabilirea unor relaţii armonioase şi paşnice în interiorul şi între popoare, precum protecţia şi dezvoltarea societăţii şi culturii democratice; că educaţia pentru cetăţenie democratică, în sensul cel mai larg, ar trebui să fie nucleul reformei şi implementărilor politicilor educaţionale.” 5. Declaraţia miniştrilor europeni ai educaţiei privind educaţia interculturală în noul context european (Conferinţa Permanentă a Miniştrilor Educaţiei din Europa, cea de a 21a sesiune, Atena, Grecia, 10-12 noiembrie 2003). Această declaraţia introduce ideea importanţa guvernanţei democratice în şcoli. Miniştrii Europeni au afirmat că ECD ar trebui: „să susţină iniţiativele şi experimentele care au legătură cu guvernanţa democratică în şcoli, în special cele legate de parteneriate, participarea tinerilor şi cooperarea cu comunitatea, parinţii şi societatea
- 94. 93 civilă; să identificemodele de bune practici în ariile de guvernanţă democratică şi de asigurare a calităţii în şcoli şi să îi pregătească pe potenţialii utilizatori să fie în măsură să le folosească.” Aceste documente oficiale demonstrează progresul substanţial şi constant făcut în recunoaşterea importanţei Educaţiei pentru o Cetăţenie Democratică pentru societatea viitorului şi pentru dezbaterile cu privire la căile, mijloacele, metodele şi exemplele de bune practici neesare implementării ECD. Studierea democraţiei a devenit un obiectiv precizat ca atare în toate sistemele educaţionale din ţările europene. ECD este fie privită explicit ca un obiectiv educaţional, fie este încorporată în curricula ca o materie separată. Aşadar, în ciuda diferenţelor vizibile dintre sistemul de educaţie şi perspectivele lor asupra educaţiei, importanţa educaţiei pentru o cetăţenie democratică este recunoscută de toate statele membre. Proiectul ECD este sprijinit în mod activ de Uniunea Europeană, care participă la dezvoltarea lui. De asemenea, este în centrul parteneriatelor cu alte organizaţii internaţionale precum UNESCO, UNICEF, OECD şi OSCE. În baza acestor decizii politice, Consiliul Europei lucrează la implementarea ECD în statele membre prin • desfăşurarea de seminarii şi conferinţe; • organizarea activităţilor în statele membre prin intermediul şcolilor şi/sau ONG-urilor; • dezvoltarea unor instrumente precum pachetul ECD, care conţine manuale pentru formare profesională; • organizarea Anului European a Cetăţeniei prin Educaţie (2005). Această carte, unul din instrumentele pachetului ECD, a fost creată de Consiliu Europei pentru a oferi suport şi propune metode tuturor celor care sunt implicaţi în conducerea şcolilor în Europa şi care doresc să facă din şcoala lor una mai democratică. Este parte a activităţilor în desfăşurare ale Consiliului Europei legate de proiectul Educaţia pentru Cetăţenie Democratică şi de Anul European al Cetăţeniei prin Educaţie 2005. Axându-se pe guvernanţă, este un instrument care sprijină acţiunile directe în şcoli şi în acelaşi timp reflectă anii de atentă reflecţie politică şi aria largă de experienţe practice din ţările europene din ultimii nouă ani. Educaţia pentru Cetăţenie Democratică şi Guvernanţa Democratică Importanţa unei conduceri democratice a devenit repede evidentă în proiectul Educaţia pentru cetăţenie Democratică. Sloganul „a învăţă şi trăi democraţia” arată nevoia experienţei democratice în şcoală pentru a putea interioriza practicile şi valorile democratice. La Conferinţa Permanentă a Miniştrilor Educaţiei din Europa (Atena, Grecia, 10-12 noiembrie 2003), o serie de întrebări deschise au fost puse în faţa decidenţilor politici. Au fost identificate trei sisteme ce pot ajuta la îndeplinirea obiectivelor educaţiei interculturale: curricula, conducerea şi administrarea şcolii şi formarea profesorilor. Guvernanţa şcolii este primul nivel de luare a deciziilor care are un impact asupra vieţii de zi cu zi a elevilor. Dacă şcolile doresc să educe tineriii pentru a deveni cetăţeni democratici, primul pas este acela de a construi o şcoală democratică. Pare un lucru imposibil să vrei să împărtăşeşti aceste valori într-un mediu care nu funcţionează în acord cu aceste valori. O şcoală care practică guvernanţa democratică crează un mediu caracterizat de aceste valori democratice, cu care copiii se vor familiariza de la vârste fragede. Acest lucru le va permite să asimileze valorile şi practicile democratice în mod natural şi spontan. Consiliul Europei a dorit încă din 2004 să alcătuiască un manual despre guvernanţa democratică în şcoli. În ianuarie 2006, a avut loc prima întâlnire a grupului care lucrează în acest domeniu, care a iniţiat această carte. Experţii care au luat parte la această întâlnire, au definit conceptele guvernanţei democratice şi au elaborat o schiţă a cărţii, gândită ca un instrument pentru şcoli.
- 95. 94 Alte unelte pentrupracticarea ECD la nivel local Ca parte a Anului European pentru Cetăţenie prin Democraţie, Consiliul Europei vrea să ajungă la politicieni, profesori şi toţi ceilalţi care lucrează cu copiii şi care lucrează în educaţie (fie formal sau nu). Aşadar dezvoltă şi alte instrumente de lucru pentru cei care sunt interesaţi de ECD. Pachetul ECD Pachetul ECD, conţine o serie de documente şi instrumente care ajută la alcătuirea şi implementarea politicilor pentru educaţia pentru cetăţenie democratică şi educaţia pentru drepturile omului şi punerea acestora în practică în toate sectoarele educaţiei. Sunt disponibile următoarele innstrumente: • Instrumentul 1- referitor la problemele-cheie legate de politica ECD Vizează toţi factorii de decizie de la toate nivelele sistemului de educaţie. Conţine „Glosarul de termeni pentru educaţia pentru cetaţenia democratica”, “Studiul european pentru politici legate de educaţia pentru cetaţenie democratica” şi „Ghid pentru problemele-cheie legate de educaţia pentru cetaţenia democratică”. • Instrumentul 2 – referitor la Guvernanţa Democratică în Educaţie Vizează toţi factorii de decizie, liderii din educaţie şi administratorii, liderii şcolilor şi directorii, elevii, asociaţiile de părinţi şi organizaţiile din comunitate. Este format din această carte şi din publicaţia Participarea democratica şcolara şi atitudinea civica printre adolescenţii europeni – analiza datelor din Studiul IEA privind Educaţia Civică. • Instrumentul 3 – referitor la formarea profesorilor pentru ECD şi EDO Creat pentru formatorii de profesori, lideri şi directori ai şcolilor, coordonatori de curriculum, ONG-uri şi instituţiile din comunitate. Un manual intitulat Formarea profesorilor pentru educaţia pentru cetaţenie democratica şi educaţia pentru drepturile omului. • Instrumentul 4 – pentru asigurarea calităţii ECD Creat pentru directorii şi liderii şcolari, coordonatorii de curriculum, profesori, formatori ai cadrelor didactice şi liderii din educaţie şi administraţie. Se bazează pe rezultatele Proiectului Asigurarea calitaţii şi dezvoltarea şcolara condus de Centrul de Studiere a Politicilor Educaţionale (CSPE) Alte publicaţii - materiale educaţionale • COMPASS - manual pentru educaţia drepturilor omului. A fost dezvoltat ca parte a Programului Educaţia Drepturilor Omului pentru Tineri, condus de Directoratul pentru Tineret şi Sport al Consiliului Europei. Obiectivul programului este de a pune drepturile omului în centrul muncii cu tinerii şi astfel să aducă educaţia drepturilor omului în cadrul preocupărilor de bază. • Kiturile de Pregătire – T-kits. Acestea sunt publicaţii tematice scrise de formatori cu experienţă în domeniul activităţilor de tineret şi alţi experţi. Sunt manuale uşor de folosit în sesiuni de pregătire şi de studiu. T-kites sunt produse de Directoratul pentru Tineret. • Carta Europeană pentru Şcoli Democratice fără Violenţă. La iniţiativa Consiliului Europei, tineri din toată Europa au creat această Cartă Europeană pentru Şcoli Democratice fără Violenţă care se bazează pe principiile şi valorile fundamentale împărtăşite de toţi europenii, în special cele care se bazează pe Convenţia pentru Protejarea Drepturilor Omului si Libertăţilor Fundamentale. • DOMINO. Un manual care foloseşte educaţia în grupuri de vârstă ca mijloc de combatere a rasismului, xenofobiei, antisemitismului şi intoleranţei (a treia ediţie, 2005). • Pachetul Educaţional. Conţine idei, resurse, metode şi activităţi pentru educaţia interculturală a tinerilor şi adulţilor (2005). • Convenţia Europeană a Drepturilor Omului - puncte de plecare pentru profesori. Fişe informative care susţin educaţia pentru drepturile omului. Cum să pui în lumină drepturile omului în timpul orelor.
- 96. 95 Lecturi extinse • PoliticiECD şi cadrele de reglementare (2003) ISBN 92-871-4949-6 • Responsabilitatea – de la principii la practică. Actele conferinţei, Delphi, octombrie 1999 (2001), ISBN 92-871-4511-3 • ECD – cuvinte şi acţiuni (2001) ISBN 92-871-4507-5 • Concepte ale cetăţeniei democratice (2001) ISBN 92-871-4452-4 • Texte adoptate cu privire la educaţia pentru cetăţenie democratic (2003) ISBN 92-871-5167-9 • Cultura Tinerilor, Stiluri de Viaţă şi Cetăţenia (2000) ISBN 92-871-3984-9 • Educaţia pentru Cetăţenie Democratică-metode, practici şi strategii – Raport (2001) ISBN 92-871-3984-9 • Învăţând democraţia – politici educaţionale în cadrul Consiliului Europei (2005) Website Pentru mai multe informaţii privind ECD şi proiectul ECD, vizitaţi site-ul http://www.coe.int/edc/en
- 97.
- 98. 97 Resurse Democraţia şi guvernanţademocratică a şcolilor Apple, M and Beane, J (1995) Democratic schools, Buckingham, Open University Press Chapman, J, Froumin, I and Aspin, D (eds) (1995) Creating and managing the democratic school, London, Falmer Press Davies, L (1998) School councils and pupil exclusions, Birmingham, Centre for International Education and Research, University of Birmingham, UK (published by School Councils UK, www.schoolcouncils.org) Flutter, J and Ruddock, J (2004) Consulting pupils: what’s in it for schools?, London, RoutledgeFalmer Hannam, D H (2001) A pilot study to evaluate the impact of the student participation aspects of the citizenship order on standards of education in secondary schools, London, Community Service Volunteers (CSV) – online at www.csv.org.uk/csv/hannamreport.pdf Harber, C and Meighan, R (eds) (1989) The democratic school, Ticknall, Education Now Books Harber, C (1992) Democratic learning and learning democracy: education for active citizenship, Ticknall, UK, Education Now Books Harber, C (ed) (1995) Developing democratic education, Ticknall, UK, Education Now Books (available through www.edheretics.gn.apc.org) Harber, C (1996) Small schools and democratic practice, Nottingham, UK, Educational Heretics Press (www.edheretics.gn.apc.org) Inman, S and Burke, H (2002) School councils: an apprenticeship in democracy? London, Association of Teachers and Lecturers (ATL) Ruddock, J, Chaplain, R and Wallace, G (eds) (1996) School improvement: what can pupils tell us? London, David Fulton Publishers Trafford, B (1997) Participation, power-sharing and school improvement, Nottingham UK, Educational Heretics Press (www.edheretics.gn.apc.org) Trafford, B (2003) School councils, school democracy, school improvement: why, what, how, Leicester UK, Association of School and College Leaders (www.ascl.org.uk) Consiliul şcolii/ Parlamentul elevilor şi timpul liber Mosley, J (1996) Quality circle time in the primary school, Wisbech, LDA Mosley, J and Tew, M (2000) Quality circle time in the secondary school: a handbook of good practice, London, David Fulton Publishers School Councils UK various A huge range of resources and material on setting up, maintaining and improving school/student councils: www.schoolcouncils.org Trafford, B (2006) Raising the student voice: a framework for effective school councils, Leicester UK, Association of School and College Leaders (www.ascl.org.uk)
- 99. 98 Societatea în schimbare Fullan,M (2001) Leading in a culture of change, San Francisco, USA: Jossey Bass Hargreaves, A (2003) Teaching in the knowledge society, Maidenhead, UK: Open University Press Putnam, R (2001) Bowling alone: the collapse and revival of American community, New York, USA: Simon & Schuster Ltd Ridderstrale, J., and Nordstrom, K (2001) Funky business, London, UK; Financial Times Prentice Hall Sennett, R (2000) The corrosion of character: personal consequences of work in the new capitalism, London, UK; WW Norton & Company Ltd
- 100. 99 Sales agents forpublications of the Council of Europe BELGIUM/BELGIQUE La Librairie Européenne - The European Bookshop Rue de l’Orme, 1 BE-1040 BRUXELLES Tel.: +32 (0)2 231 04 35 Fax: +32 (0)2 735 08 60 E-mail: [email protected] http://www.libeurop.be Jean De Lannoy/DL Services Avenue du Roi 202 Koningslaan BE-1190 BRUXELLES Tel.: +32 (0)2 538 43 08 Fax: +32 (0)2 538 08 41 E-mail: [email protected] http://www.jean-de-lannoy.be CANADA Renouf Publishing Co. Ltd. 1-5369 Canotek Road CA-OTTAWA, Ontario K1J 9J3 Tel.: +1 613 745 2665 Fax: +1 613 745 7660 Toll-Free Tel.: (866) 767-6766 E-mail: [email protected] http://www.renoufbooks.com CZECH REPUBLIC/ RÉPUBLIQUE TCHÈQUE Suweco CZ, s.r.o. Klecakova 347 CZ-180 21 PRAHA 9 Tel.: +420 2 424 59 204 Fax: +420 2 848 21 646 E-mail: [email protected] http://www.suweco.cz DENMARK/DANEMARK GAD Vimmelskaftet 32 DK-1161 KØBENHAVN K Tel.: +45 77 66 60 00 Fax: +45 77 66 60 01 E-mail: [email protected] http://www.gad.dk FINLAND/FINLANDE Akateeminen Kirjakauppa PO Box 128 Keskuskatu 1 FI-00100 HELSINKI Tel.: +358 (0)9 121 4430 Fax: +358 (0)9 121 4242 E-mail: [email protected] http://www.akateeminen.com FRANCE La Documentation française (diffusion/distribution France entière) 124, rue Henri Barbusse FR-93308 AUBERVILLIERS CEDEX Tél.: +33 (0)1 40 15 70 00 Fax: +33 (0)1 40 15 68 00 E-mail: [email protected] http://www.ladocumentationfrancaise.fr Librairie Kléber 1 rue des Francs Bourgeois FR-67000 STRASBOURG Tel.: +33 (0)3 88 15 78 88 Fax: +33 (0)3 88 15 78 80 E-mail: [email protected] http://www.librairie-kleber.com GERMANY/ALLEMAGNE AUSTRIA/AUTRICHE UNO Verlag GmbH August-Bebel-Allee 6 DE-53175 BONN Tel.: +49 (0)228 94 90 20 Fax: +49 (0)228 94 90 222 E-mail: [email protected] http://www.uno-verlag.de GREECE/GRÈCE Librairie Kauffmann s.a. Stadiou 28 GR-105 64 ATHINAI Tel.: +30 210 32 55 321 Fax.: +30 210 32 30 320 E-mail: [email protected] http://www.kauffmann.gr HUNGARY/HONGRIE Euro Info Service 1137 Bp Szent Istvan, krt 12 HU-1137 BUDAPEST Tel.: +36 1 329 2170 Fax: +36 1 349 2053 E-mail: [email protected] http://www.euroinfo.hu ITALY/ITALIE Licosa SpA Via Duca di Calabria, 1/1 IT-50125 FIRENZE Tel.: +39 0556 483215 Fax: +39 0556 41257 E-mail: [email protected] http://www.licosa.com MEXICO/MEXIQUE Mundi-Prensa México, S.A. De C.V. Río Pánuco, 141 Delegacíon Cuauhtémoc MX-06500 MÉXICO, D.F. Tel.: +52 (01) 55 55 33 56 58 Fax: +52 (01) 55 55 14 67 99 E-mail: [email protected] http:// www.mundiprensa.com.mx NETHERLANDS/PAYS-BAS De Lindeboom Internationale Publicaties b.v. NL-7482 BZ HAAKSBERGEN Tel.: + 31 (0)53 5740004 Fax.: + 31 (0)53 5729296 Email: [email protected] http://www.delindeboom.com NORWAY/NORVÈGE Akademika Postboks 84 Blindern NO-0314 OSLO Tel.: +47 2 218 8100 Fax: +47 2 218 8103 E-mail: [email protected] http://www.akademika.no POLAND/POLOGNE Ars Polona JSC 25 Obroncow Street PL-03-933 WARSZAWA Tel.: +48 (0)22 509 86 00 Fax: +48 (0)22 509 86 10 E-mail: [email protected] http://www.arspolona.com.pl PORTUGAL Livraria Portugal (Dias & Andrade, Lda.) Rua do Carmo, 70 PT-1200-094 LISBOA Tel.: +351 21 347 42 82 / 85 Fax: +351 21 347 02 64 E-mail: [email protected] http://www.livrariaportugal.pt RUSSIAN FEDERATION/ FÉDÉRATION DE RUSSIE Ves Mir 17b, Butlerova ul. RU-101000 MOSCOW Tel.: +7 495 739 0971 Fax: +7 495 739 0971 E-mail: [email protected] http://www.vesmirbooks.ru SPAIN/ESPAGNE Mundi-Prensa Libros, s.a. Castelló, 37 ES-28001 MADRID Tel.: +34 914 36 37 00 Fax: +34 915 75 39 98 E-mail: [email protected] http://www.mundiprensa.com SWITZERLAND/SUISSE Planetis Sàrl 16 chemin des pins CH-1273 ARZIER Tel.: +41 22 366 51 77 Fax: +41 22 366 51 78 E-mail: [email protected] UNITED KINGDOM/ROYAUME-UNI The Stationery Office Ltd PO Box 29 GB-NORWICH NR3 1GN Tel.: +44 (0)870 600 5522 Fax: +44 (0)870 600 5533 E-mail: [email protected] http://www.tsoshop.co.uk UNITED STATES and CANADA/ ÉTATS-UNIS et CANADA Manhattan Publishing Company 468 Albany Post Road US-CROTON-ON-HUDSON, NY 10520 Tel.: +1 914 271 5194 Fax: +1 914 271 5856 E-mail: [email protected] http://www.manhattanpublishing.com Council of Europe Publishing/Editions du Conseil de l’Europe FR-67075 STRASBOURG Cedex Tel.: +33 (0)3 88 41 25 81 – Fax: +33 (0)3 88 41 39 10 – E-mail: [email protected] – Website: http://book.coe.int
- 102. 101 Ce reprezintă guvernanţademocratică şi cum beneficiază şcoala de pe urma pregătirii tinerilor să devină cetăţeni adulţi activi şi democratici? Cum pot şcolile şi alte instituţii educaţionale să evalueze contribuţia adusă la educaţia elevilor pentru o cetăţenie democratică (ECD)? Observând cum funcţionează şcolile zi de zi, cei doi autori ai acestui manual, amândoi directori de liceu, descriu cum începe să capete formă această călătorie spre democraţie, îi ajută pe cititori să estimeze cât de departe a ajuns şcoala lor şi oferă sfaturi practice despre cum să porneşti pe acest drum, cum să continui şi cum să evaluezi această călătorie. Acest manual este un instrument practic creat pentru a micşora diferenţa dintre teoria şi practica in ECD. Face parte dintr-o serie de instrumente care, împreună, formează „pachetul ECD” al Consiliului Europei. www.coe.int Consiliul Europei are 46 de state membre, acoperind în totalitate continentul european. Scopul lui este acela de a dezvolta principii democratice şi legale bazate pe Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi alte texte de referinţă care să protejeze individul. Încă de când o fost înfiinţat în 1949 după terminarea celui de al II lea Război Mondial, Consiliul Europei a fost văzut ca un semn al reconcilierii
- 103. Ce înseamnă guvernanțademocratică și ce avantaje aduce școlilor din punct de vedere al pregătirii tinerilor ca cetățeni active și democratici? Cum pot școlile sau alte instituții de educație să-și evalueze contribuția la educația elevilor pentru cetățenie democratică (ECD)? Analizând modul de funcționare zilnică a școlii, cei doi autori, ambii directori ai unor școli secundare, descriu drumul spre democrație, ajutându-i pe cititori să își dea seama cât de departe a ajuns școala lor și oferind sfaturi practice pentru începerea, continuarea și evaluarea acestui parcurs. Acest manual este un instrument practic, elaborat pentru a reduce decalajul dintre teorie și practică în domeniul ECD. Este parte a unui set de instrumente care, împreună, constituie ”Pachetul ECD” al Consiliului Europei. www.coe.int The Council of Europe is the continent’s leading human rights organisation. It includes 47 member states, 28 of which are members of the European Union. All Council of Europe member states have signed up to the European Convention on Human Rights, a treaty designed to protect human rights, democracy and the rule of law. The European Court of Human Rights oversees the implementation of the Convention in the member states. http://book.coe.int