Manualul merck 88 simptome frecvente pdf

Manualul Merck
88 de simptome frecvente
Etiologie, evaluare și tratament
Robert S. Porter, editor
Justin L. Kaplan, editor asistent principal
Barbara P. Homeier, editor asistent
Traducere de Bianca-Marina Vasilescu
http://www.all.ro/manualul-merck-88-de-simptome-frecvente.html

vPrefață
Prefață
De peste o sută de ani, Manualul Merck de Diagnostic și Tratament
este cartea medicală cea mai utilizată din lume. Manualul Merck oferă
informații medicale, în special despre diferite afecțiuni, pentru clini-
cieni și studenți în medicină.
Această nouă carte, Manualul Merck – 88 de simptome frecvente,
completează Manualul Merck și are ca scop să ajute nou-veniții în dome-
niul diagnosticului clinic să abordeze pacienții care prezintă anumite
simptome comune. Deși un subiect provocator pentru oricine, studenții
sunt cei care au cele mai mari probleme în a aduna informațiile relevan-
te despre pacient și de a alege din senzațiile, grijile și simptomele pa-
cientului, astfel încât să realizeze o imagine coerentă. Această imagine
dă naștere fie la un diagnostic, fie la o listă de posibilități (diagnostic
diferențial) care poate fi redusă prin folosirea rațională a examenelor de
laborator. Procesul de sortare și finalizare a diagnosticului diferențial
este dificil de formalizat, motiv pentru care majoritatea algoritmilor,
sistemelor computerizate de expertiză și a rețelelor neurale nu sunt de
mare folos atunci când vine vorba de diagnosticarea pacienților.
Această carte este astfel structurată încât oferă un schelet pentru înțe-
legerea unui simptom (vezi și „Ghidul pentru cititori“). Fiecare discuție
pe marginea unui simptom va fi mai folositoare pentru studenți atunci
când va fi citită complet și nu pe bucăți. Clinicienii cu experiență vor
citi selectiv pentru a-și aminti detalii ale diagnosticului diferențial sau
pentru a evalua simptome cu care sunt mai puțin familiarizați. Pentru
toți, informațiile vor fi mai bine înțelese și reținute atunci când vor fi
citite cu scurt timp înainte sau imediat după examinarea unui pacient.
Sperăm ca această carte să fie un ajutor pentru dumneavoastră, citi-
torii noștri, să fie compatibilă cu nevoile dumneavoastră și demnă de o
folosire frecventă. Dorim să mulțumim colaboratorilor care și-au adunat
cunoștințele în acest volum. Pentru că cei care au contribuit la această
lucrare sunt cu toții experți în domeniul lor, a avea Manualul Merck – 88
de simptome frecvente ca referință este ca și cum ai avea un consultant
personal în buzunar. Sugestiile referitoare la modul de îmbunătățire a
acestei cărţi vor fi primite cu căldură și luate atent în considerare.
Dr. Robert S. Porter

viiGhid pentru cititori
Ghid pentru cititori
Această carte presupune că cititorul a fost instruit cum să stabileas-
că anamneza și cum să realizeze un examen fizic general și că el este
familiarizat cu fiziologia, anatomia de bază și patologia bolilor frecvent
întâlnite.
Fiecare simptom începe cu o listă de cauze (etiologia), numindu-le
atunci când este posibil pe cele mai frecvente, cele mai periculoase sau
și una și alta.
Pentru claritate, anamneza și examenul fizic conțin doar elemente-
le care sunt cele mai probabile pentru acel simptom. Într-o situație reală
din clinică, se așteaptă din partea studenților să realizeze o anamneză
și un examen fizic complete, cu excepția cazurilor în care li se spune
altceva de către medicul supraveghetor.
O listă scurtă de semne de gravitate cuprinde semnele care deseori
indică o problemă mai gravă și care, în mod normal, ar trebui să fie ra-
pid adusă în atenția supervizorului.
Secțiunea despre interpretarea rezultatelor anamnezei și examină-
rii fizice este, din nevoie, scurtată și doar cele mai sugestive tipare clinice
sunt menționate. În această carte, diagnosticul este prezentat ca o căuta-
re pentru un tipar „clasic“ de semne și simptome. În realitate, deși aces-
te tipare sunt sugestive atunci când sunt prezente, puțini sunt pacienții
care suferă de o anumită boală și prezintă toate manifestările clinice cla-
sice ale acesteia, iar unii au doar puține dintre acestea. Deși menționăm
unele dintre manifestările variate ale bolii, descrierea se concentrează
pe rezultatele tipice și este, astfel, doar punctul de început pentru clini-
cian. Este potrivit să aveți o suspiciune clinică clară, în special în ceea
ce privește afecțiunile grave, și să țineți minte că absența unui tipar cla-
sic nu dovedește absența bolii. Pe de altă parte, studenții nu ar trebui
să fie atât deconcentrați pe excepții și prezentări atipice încât să devină
nihiliști ai diagnosticului (adică, „toate pot să se prezinte ca orice“).
Examenele de laborator sunt discutate într-o manieră practică, în-
cercând să ofere o direcție clară despre testele necesare și momentul în
care acestea trebuie să fie realizate. În majoritatea cazurilor, tratamen-
tul simptomului este cel mai bine realizat prin tratarea bolii cauzatoare.
Astfel de discuții depășesc scopul și intenția acestei lucrări și trimitem

viii Ghid pentru cititori
cititorii la Manualul Merck. Cu toate acestea, discutăm totuși tratamen-
te nespecifice pentru tratarea simptomelor atunci când este posibil (de
exemplu, constipația, tusea, pruritul).
Important: autorii și editorii acestei cărți au depus eforturi majore
ca informațiile prezentate să fie precise și conform practicii standard
la momentul publicării. Cu toate acestea, aspecte unice ale situațiilor
clinice individuale necesită ca cititorul să aplice judecata proprie atunci
când ia o decizie clinică și, dacă este necesar, să consulte și să compare
cu informații din alte surse. În special, cititorul este sfătuit să verifice
informațiile produselor medicamentoase oferite de către producători
înainte de a le prescrie, în special dacă nu este obișnuit cu medicamentul
sau dacă nu îl folosește în mod frecvent.
Merck & Co., Inc. este una dintre cele mai mari companii farmaceu-
tice din lume. Merck este dedicat în a oferi informații medicale excelen-
te și, ca urmare a acestui efort, continuă să ofere toate Manualele Merck
ca un serviciu pentru comunitate.

xiiiCuprins
Alopecia 1
Amenoreea 9
Ameţelile și vertijul 22
Anosmia 33
Cefaleea 37
Congestia nazală și rinoreea 46
Constipaţia la adult 49
Constipaţia la copil 58
Corpi flotanţi oculari 68
Diareea la adulţi 73
Diareea la copil 81
Diplopia 88
Disfagia 94
Disfuncţia erectilă 99
Dismenoreea 106
Dispepsia 110
Dispneea 115
Disuria 123
Durerea abdominală acută 128
Durerea abdominală cronică 136
Durerea de dinţi 144
Durerea de gât și de spate 150
Durerea în gât 159
Durerea monoarticulară 163
Durerea oculară 170
Durerea poliarticulară 176
Durerea scrotală 186
Durerea toracică 192
Cuprins

Durerea pelviană 203
Durerea pelviană în primul trimestru de sarcină 210
Edemul 217
Edemul în ultimul trimestru de sarcină 225
Edemul pleoapelor 230
Epistaxisul 235
Febra acută la adult 240
Febra de origine necunoscută 251
Febra la sugar și copil 261
Gazele intestinale 272
Greaţa și vărsăturile în primul trimestru de sarcină 278
Greaţa și vărsăturile la adult 284
Greaţa și vărsăturile la sugar și copil 290
Halitoza 298
Hematospermia 303
Hematuria 306
Hemoptizia 312
Hemoragia excesivă 321
Hemoragia gastrointestinală 327
Hemoragia vaginală 335
Hemoragia vaginală în primul trimestru de sarcină 342
Hemoragia vaginală în ultimul trimestru de sarcină 348
Hipoacuziile 353
Hirsutismul 361
Icterul la adult 368
Icterul la nou-născut 377
Incontinenţa urinară la adult 387
Incontinenţa urinară la copil 396
Insomnia și somnolenţa diurnă excesivă 406
Lăcrimarea 418
Masele tumorale la nivelul gâtului 425
Micţiuni frecvente 430
Nodulii mamari 434
xiv Cuprins

Ochiul roșu 438
Otalgia 444
Otoreea 450
Palpitaţiile 455
Pierderea acută a vederii 462
Plânsul 469
Poliuria 475
Priapismul 481
Pruritul 486
Pruritul anal 495
Pruritul și secreţiile vaginale 499
Secreţiile mamelonare 507
Senzaţia de globus 512
Sincopa 515
Starea de slăbiciune generalizată 526
Stomatita 543
Stridorul 550
Sughiţul 557
Surditatea brusc instalată 560
Tinitusul 565
Tremorul 572
Tusea la adult 582
Tusea la copil 589
Urticaria 596
Vederea neclară 605
Wheezingul 612
Xerostomia 619
Anexa 1. Tratamentul medicamentos al durerii acute 625
Anexa 2. Pacientul cu imunodeficienţă 639
Index 649
xvCuprins

1Alopecia
Alopecia
Alopecia este definită ca pierderea părului, o cauză de îngrijorare
crescută pentru pacient, atât din motive cosmetice, cât și psihologice,
dar care poate reprezenta, de asemenea, un semn important al unei boli
sistemice.
Fiziopatologie
Cicluldecreștere:părulcreșteîncicluri,fiecarecicluconstânddintr-o
fază de creștere lungă (anagenă), o fază scurtă de tranziţie apoptotică
(catagenă) și o fază scurtă de repaus (telogenă). La sfârșitul perioadei
de repaus, firul de păr cade (faza exogenă) și un nou fir de păr începe să
crească în folicul, începând un nou ciclu. În mod normal, zilnic, aproxi-
mativ 100 de fire de păr de la nivelul scalpului ajung la sfârșitul fazei de
repaus și cad. Când mult mai mult de 100 de fire de păr ajung la sfârșitul
fazei de repaus, apare pierderea clinică de păr (telogen effluvium). O
tulburare a perioadei de creștere cauzează o pierdere anormală a părului
anagen (anagen effluvium).
Clasificare: alopecia poate fi clasificată ca focală sau difuză, cicatri-
cială sau necicatricială.
Alopecia cicatricială este rezultatul distrugerii active a foliculului de
păr,careesteiremediabilafectatșiînlocuitcuţesutfibros.Uneleafecţiuni
ale firului de păr au o evoluţie difazică, în care alopecia necicatricială
apare timpuriu în evoluţia bolii și pe măsură ce boala evoluează, se insta-
lează pierderea definitivă a părului. Alopecia cicatricială poate fi divi-
zată în forma primară, în care ţinta inflamaţiei este foliculul în sine, și
forma secundară, în care foliculul este distrus ca rezultat al inflamaţiei
nespecifice (vezi Tabelul 1).
Alopecia necicatricială este rezultatul proceselor care reduc sau înce-
tinesc creșterea părului fără afectarea ireparabilă a foliculului pilos. Bolile
care afectează în mod primar teaca firului de păr sunt considerate alopecii
necicatriciale.
Etiologie
Alopecia reprezintă un grup larg de afecţiuni, cu etiologii variate și
multiple (vezi Tabelul 1).

2 Alopecia
Cea mai comună cauză de alopecie este:
alopecia androgenetică (pattern masculin sau pattern feminin de
pierdere a părului).
Alopecia androgenetică este o afecţiune ereditară androgen-depen-
dentă în care dihidrotestosteronul joacă un rol major.
Tabelul 1. CLASIFICAREA ȘI CAUZELE ALOPECIEI
Clasificare Cauze
ALOPECIE DIFUZĂ NECICATRICIALĂ
Anagen effluvium (cauzată
de agenţi care afectează sau
întrerup ciclul anagenic)
Chimioterapice
Substanţe toxice (de exemplu, acid boric,
mercur, taliu)
Radiaţii (de asemenea, produc alopecie focală
cicatricială)
Alopecia androgenetică
(pierderea părului cu pattern
masculin sau feminin)
Androgeni (dihidrotestosteron)
Familială
Hiperandrogenism patologic (la femei – vezi
Hirsutismul)
Boli congenitale Atrichie congenitală cu papule
Displazia ectodermică
Anomalii primare ale tecii
părului (trichodistrofii)
Trichorrhexis nodosa (ruperea ușoară a firului
de păr)
Boli congenitale
Sindromul pierderii părului anagen
Folosirea în exces a uscătorului de păr (bubble
hair)
Effluvium telogen (creșterea
numărului de fire de păr
intrate în repaus)
Medicamente (de exemplu, agenţi
chimioterapici antimitotici, anticoagulante,
retinoizi, contraceptive orale, inhibitori
ECA, beta-blocante, litiu, medicamente
antitiroidiene, anticonvulsivante, metale grele,
exces de vitamina A)
Tulburări endocrine (de exemplu,
hipertiroidism, hipotiroidism, menopauză,
postpartum)
Deficienţe nutriţionale
Stres fiziologic sau psihologic (de exemplu,
intervenţie chirurgicală, boli sistemice/boli
postfebrile)
ALOPECIE FOCALĂ NECICATRICIALĂ
Alopecia areata Boală autoimună mediată T-celular
Alopecia este, de obicei, focală, dar poate fi și
difuză (alopecia totală sau alopecia universală)

3Alopecia
Altele Pierderea părului din cauza tragerii compulsive,
răsucirii părului sau pieptănatului în exces
(tricotilomania)
Alopecia lipidematoasă
Alopecia postoperatorie (indusă de presiune)
Anomalii primare ale tecii firului de păr
Sifilis secundar
Alopecia triunghiulară temporală
Tinea capitis Microsporum audouinii
Microsporum canis
Trichophyton schoenleinii
Trichophyton tosurans
Alopecia de tracţiune Tracţiunea exercitată de împletirea părului,
folosirea de bigudiuri etc.
ALOPECIE FOCALĂ CICATRICIALĂ
Acneea keloidalis nuchae Foliculita scalpului occipital care duce la apariţia
alopeciei cicatriciale
De obicei, afectează bărbaţii de culoare
Alopecia cicatricială centrifugă
centrală
Cicatrizare în creștetul capului, care se extinde
în timp
De obicei, afectează femeile de culoare
Lupus cutanat cronic Leziuni lupoidale discoide la nivelul scalpului
Celulita disecantă a scalpului Noduli inflamatori fluctuanţi care fuzionează cu
tractul sinusal
Face parte din tetrada ocluziei foliculare
De obicei, afectează bărbaţii de culoare
Lichen planopilar Lichen plan al scalpului
Alopecie cicatricială
secundară
Arsuri
Morphea (scleroermia localizată)
Radioterapie (determină, de asemenea,
alopecie difuză necicatricială)
Sarcoidoză
Cancer cutanat
Kerion suprainfectat (sifilis primar grav sau tinea
capitis gravă)
Traumatisme
Alte cauze comune ale alopeciei sunt:
medicamente (inclusiv agenţi chimioterapici);
infecţii;
boli sistemice (în special cele care produc febră ridicată, lupus sis-
temic, boli endocrine și deficienţe nutriţionale).
Cauze mai rare sunt: anomaliile primare ale tecii firului de păr, into-
xicaţia cu metale grele și boli dermatologice rare.

4 Alopecia
Evaluare
ANAMNEZĂ
Istoricul bolii trebuie să precizeze debutul și durata pierderii părului,
dacăpierdereapăruluiesteaccentuatășidacăestegeneralizatăsaulocalizată.
Trebuienotatesimptomeleasociate,cumarfipruritsaumătreaţă.Pacientul
trebuie întrebat despre modul de îngrijire a părului, inclusiv utilizarea de
bigudiuri, agrafe de prins părul sau a uscătorului de păr, precum și despre
obiceiul de a se trage de păr sau de a-l răsuci între degete.
Ancheta complementară ar trebui să includă expunerile recente la
stimuli toxici (de exemplu, medicamente, toxine, radiaţii) și factori de
stres (de exemplu, intervenţii chirurgicale, boli cronice, febră, stresori psi-
hici). Trebuie evidenţiate simptomele cauzelor posibile, cum ar fi febra
sau intoleranţa la frig (hipotiroidism), iar la femei, hirsutismul, îngro-
șarea vocii, creșterea libidoului (sindromul de virilizare). Trebuie notate
și alte manifestări, cum ar fi: scăderea dramatică în greutate, practicile
de dietă (de exemplu, pacientul este vegetarian) și comportamentul
obsesiv-compulsiv. La femei, trebuie obţinut un istoric hormonal/gine-
cologic/obstetric.
Antecedentele personale patologice trebuie să evidenţieze posibi-
lele cauze ale alopeciei, incluzând afecţiunile endocrine și cutanate. Me-
dicamentele curente sau recent administrate trebuie revăzute pentru a
descoperi agenţii declanșatori (vezi Tabelul 1). De asemenea, trebuie
notate antecedentele heredocolaterale în ceea ce privește alopecia.
EXAMEN FIZIC
Examinarea scalpului trebuie să evalueze distribuţia pierderii păru-
lui, prezenţa și caracteristicile leziunilor cutanate și dacă există cicatrice.
Trebuie măsurat diametrul zonelor cu alopecie. De asemenea, se obser-
vă anomaliile firului de păr.
Se efectuează un examen cutanat complet pentru a evalua localizarea
pierderii părului (de exemplu, pe picioare, braţe, sprâncene, pleoape),
erupţiile care pot fi asociate cu anumite tipuri de alopecie (de exemplu,
lichen plan, atopie, psoriazis, leziuni de lupus discoid, hidrosadenită,
semne de sifilis secundar, alte infecţii bacteriene sau infestaţii parazitare)
și semnele de virilizare la femei (de exemplu, hirsutism, acnee, voce în-
groșată, clitoromegalie). De asemenea, trebuie căutate semnele unor boli
sistemice subiacente și trebuie efectuat un examen al glandei tiroide.
INTERPRETAREA MANIFESTĂRILOR
Pierderea părului care începe la nivelul tâmplelor sau vertexului și se
răspândește difuz, părul subţiindu-se sau căzând aproape complet, este

5Alopecia
tipică pattern-ului de alopecie masculină. Subţierea părului în regiunile
frontale, parietale și vertex este caracteristică pattern-ului de alopecie
feminină (vezi Fig. 1). Căderea părului la 2 – 4 săptămâni după chimiote-
rapie (effluvium anagen) poate fi atribuită acestei cauze. Căderea părului
la 3 – 4 luni după acţiunea unui factor stresor major (sarcină, boală febrilă,
intervenţie chirurgicală, schimbarea unui medicament sau un factor de
stres psihic sever) sugerează diagnosticul de effluvium telogen.
Alte caracteristici ajută la stabilirea de diagnostice alternative (vezi
Tabelul 2).
EXAMENE DE LABORATOR
Evaluarea bolilor care declanșează alopecia (de exemplu, endocrino-
logice, toxice sau autoimune) trebuie făcută pe baza suspiciunii clinice.
Alopecia cu pattern masculin sau feminin nu necesită, în general,
examene de laborator. Dacă alopecia apare la un bărbat tânăr, fără is-
toric familial de alopecie, medicul trebuie să întrebe pacientul despre
SEMNE DE GRAVITATE
 Virilizarea la femei.
 Semne de boli sistemice sau o constelaţie de manifestări care indică o posibilă
intoxicaţie.
Fig. 1. Alopecie cu pattern masculin și pattern feminin.

6 Alopecia
utilizarea de steroizi anabolici și de alte medicamente sau droguri ili-
cite. În plus faţă de întrebările legate de folosirea de medicamente sau
droguri ilicite, la o femeie cu o pierdere semnificativă de păr și cu viri-
lizare evidentă, trebuie măsurate nivelurile testosteronului și sulfatului
de dehidroepiandrosteron (vezi Hirsutismul).
Tabelul 2. INTERPRETAREA MANIFESTĂRILOR ÎN ALOPECIE
Manifestare Cauze posibile
Alopecie neregulată, asimetrică, bizară Trichotilomania
Zone circulare, discrete de alopecie,
păr care se rupe ușor, la periferia zonei
există fire de păr friabile
Alopecia areata
Alopecie cu aspect de zone mâncate
de molii
Sifilis secundar
Prurit, eritem și cruste Lupus cutanat cronic, tinea capitis (în
special, dacă este prezentă adenopatia)
Pustule Proces cicatricial dermatologic sau
infecţios (de exemplu, celulită disecantă
a scalpului, acnee keloidalis nuchae)
Pierderea părului de pe scalp și corp Alopecia universalis
Păr dezordonat Anomalie primară a tecii firului de păr
Virilizare Sindromul ovarelor polichistice, boli sau
tumori suprarenaliene, utilizarea ilicită
de steroizi anabolizanţi
Alte simptome la nivelul scalpului (de exemplu, prurit, senzaţie de arsură, parestezii) sunt, în
general, absente și atunci când sunt prezente, nu sunt specifice unei anume cauze.
Semnele de alopecie care au alte pattern-uri decât cele descrise mai sus sunt nediagnostice și
pot necesita examinarea microscopică a firului de păr și biopsia scalpului pentru diagnosticul
definitiv
Testul tracţiunii ajută la evaluarea alopeciei de scalp difuză. Se exe-
cută o tracţiune ușoară a unui smoc de fire de păr (40-60) din trei zone
diferite de pe scalp; firele de păr sunt numărate și examinate la micros-
cop. În mod normal, se extrag la fiecare tragere < 3 fire de păr în faza
telogenică. Dacă la fiecare tracţiune se scot cel puţin trei fire de păr sau
se obţin > 10 fire de păr în total, testul tracţiunii este pozitiv și sugestiv
pentru telogen effluvium.
Testul de smulgere constă în tracţiunea bruscă a unui fir de păr
(„din rădăcină“), aceasta fiind examinată la microscop pentru a deter-
mina faza creșterii, ceea ce ajută la diagnosticarea defectului anagen sau
telogen, ori a unei boli sistemice oculte. Firele de păr anagen au teci ata-
șate de rădăcină, iar cele de păr telogen au bulbi mici fără teacă la nivelul
rădăcinii. În mod normal, aproximativ 85-90% din păr se află în faza

7Alopecia
anagenă, 10-15% în faza telogenă, iar < 1% în faza catagenă. Telogen
effluvium arată la examinarea microscopică o creștere a procentului fire-
lor de păr în faza telogenă, în timp ce effluvium anagen arată o scădere
a numărului de fire de păr anagene și o creștere a firelor de păr căzute.
Anomaliile primare ale tecii firului de păr sunt de obicei evidente la
examinarea microscopică a acesteia.
Biopsia de scalp este indicată în cazul în care alopecia persistă și
diagnosticul este nesigur. Acest examen poate diferenţia formele cicatri-
ciale de cele necicatriciale. Probele trebuie prelevate din zonele de infla-
maţie activă, ideal din marginea unei porţiuni de alopecie. Pot fi utile
culturile bacteriene și fungice, iar studiile de imunofluorescenţă pot aju-
ta la identificarea lupusului eritematos, lichenului planopilar și sclerozei
sistemice.
Numărarea firelor de păr căzute zilnic poate ajuta pacientul să cuan-
tifice căderea părului atunci când testul tracţiunii este negativ. Părul
căzut dimineaţa în timpul spălării și perierii este colectat zilnic, timp
de 14 zile, într-o pungă de plastic transparentă, apoi firele de păr din
fiecare punguţă sunt numărate. Un număr mai mare de 100 de fire de
păr pierdute zilnic este anormal, cu excepţia cazului în care părul a fost
șamponat, când aproximativ 200 de fire de păr căzute sunt considerate
în limite normale. Firele de păr pot fi examinate la microscop.
Tratament
Alopecia androgenică: minoxidilul (2% pentru femei, 2% sau 5%
pentru bărbaţi) prelungește faza de creștere anagenă și, gradual, deter-
mină maturizarea foliculilor miniaturali (părul vellus). Un mililitru de
medicament topic aplicat de două ori pe zi pe scalp este eficient mai ales
pentru alopecia la nivelul vertexului cu pattern masculin sau feminin.
Părul poate reapărea în 8 până la 12 luni. Tratamentul trebuie continuat
o perioadă lungă deoarece, o dată oprit, reapare căderea părului. Cele
mai frecvente efecte secundare sunt: iritaţia scalpului, dermatita de con-
tact și creșterea părului facial.
Finasteridul inhibă 5 α-reductaza, enzimă care blochează conversia tes-
tosteronului la dihidrotestosteron; este util în alopecia cu pattern masculin.
O doză de un miligram per os o dată pe zi poate opri căderea părului și
stimula creșterea acestuia. Eficacitatea este, de obicei, evidentă în 6 până la 8
luni de tratament. Efectele secundare includ: scăderea libidoului, disfuncţie
erectilă și ejaculatorie, ginecomastie, reacţii de hipersensibilizare și miopatii.
La bărbaţii în vârstă poate apărea o scădere a nivelului antigenului prosta-
tic specific, lucru care trebuie avut în vedere în cazul screening-ului pentru

8 Alopecia
cancer. Finasteridul nu este indicat la femei și este contraindicat la gravide
deoarece s-a demonstrat că are efecte teratogene la animale.
Modulatorii hormonali, de tipul contraceptivelor orale și spirono-
lactonei, pot fi utili în alopecia cu pattern feminin asociată cu hiper-
androgenemia.
Opţiunile chirurgicale includ: transplantul de foliculi piloși, scalp
flap și reducerea suprafeţei de scalp fără păr. Câteva proceduri au fost
supuse controlului știinţific, dar pacienţii care sunt conștienţi de alope-
cia lor le pot lua în considerare.
Pierderea părului din alte cauze: se tratează cauzele subiacente.
Există o mulţime de opţiuni terapeutice pentru alopecia areata, care
includ corticosteroizi topici, intralezionali și, în cazurile severe, sistemi-
ci, minoxidil topic, anthralin topic, imunoterapie topică (diphencyprone
sau dibutil ester al acidului scuaric) sau psoralen plus radiaţii ultravio-
lete A (PUVA).
Tratamentul pentru alopecia de tracţiune constă în eliminarea trac-
ţiunii fizice sau a stresului de la nivelul scalpului.
Tratamentul pentru tinea capitis se face cu antifungice topice sau orale.
Trichotilomania este dificil de tratat, dar modificarea comportamen-
tului, clomipramina sau un ISRS (de exemplu, fluoxetin, fluvoxamin,
paroxetin, sertralin, citalopram) pot fi benefice.
Alopecia cicatricială, la fel ca în alopecia cicatricială centrifugă cen-
trală, celulita disecantă a scalpului și acneea keloidalis nuchae, se tratează
cel mai bine cu tetracicline orale cu acţiune prelungită în combinaţie cu
un corticosteroid topic puternic.
Lichenul planopilar și leziunile lupoide cutanate cronice pot fi tratate
cu antimalarice per os, corticosteroizi, retinoizi sau imunosupresoare.
Căderea părului din cauza chimioterapiei este temporară și se tra-
tează cel mai bine cu o perucă; părul care va apărea ulterior ar putea fi
diferit ca textură și culoare faţă de cel original. Pierderea părului dato-
rată anagen sau telogen effluvium este temporară și se reduce după înde-
părtarea agentului precipitant.
REŢINEŢI
Alopecia androgenică (pattern masculin sau feminin) este cel mai frecvent tip
de cădere a părului.
Virilizarea concomitentă la femeie sau alopecia cicatricială trebuie evaluate
prompt și complet pentru a depista cauza subiacentă.
Examinarea microscopică a firului de păr sau biopsia scalpului poate fi necesa-
ră pentru diagnosticul definitiv.

Manualul merck 88 simptome frecvente pdf

More Related Content

Similar to Manualul merck 88 simptome frecvente pdf

More from ALL.RO

Manualul merck 88 simptome frecvente pdf