Dreptul UE

În sens restrâns, dreptul UE constă din tratatele constitutive (legislația primară) și actele juridice pe care instituțiile europene le adoptă, ceea ce permite UE să-și exercite competențele (legislație secundară: reglementări, directive, decizii, recomandări și avize).

Într-un sens mai larg, dreptul UE cuprinde toate normele aplicabile în cadrul ordinii juridice a UE, inclusiv Carta drepturilor fundamentale (începând cu Tratatul de la Lisabona) și principiile generale stabilite de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Acordurile internaționale cu țări din afara UE sau cu organizații internaționale constituie, de asemenea, parte integrantă a legislației UE. Aceste acorduri sunt separate de dreptul primar și legislația secundară și formează o categorie sui generis. În conformitate cu unele hotărâri ale CJEU, acestea pot avea efect direct, iar efectul lor juridic este superior legislației secundare, care trebuie astfel să se conformeze acestora.