30.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 207/45

1.

constată că o cantitate suficientă de apă curată, ca sursă a vieții, este indispensabilă sănătății și bunăstării noastre. Apa oferă multe oportunități de dezvoltare, dar reprezintă totodată și o amenințare. Inundațiile, seceta și calitatea necorespunzătoare a apei sunt amenințări la adresa vieții, sănătății și bunăstării noastre;

2.

Comitetul salută elaborarea de către Comisia Europeană a Directivei-cadru privind apa (DCA) din anul 2000, completată ulterior cu o legislație comunitară mai specifică (1), care a simplificat mare parte din reglementările mai vechi, a reglementat gestionarea resurselor de apă pe baza bazinelor hidrografice și a introdus obiective ambițioase pe termen lung pentru gestionarea resurselor de apă;

3.

Comitetul este conștient că Comisia Europeană se concentrează pe următoarele aspecte ale politicii europene privind apa:

4.

Comitetul atrage atenția asupra faptului că autoritățile locale și regionale din majoritatea țărilor, în calitate de autorități de gestionare a apei, au responsabilități și competențe instituționale și politice în ceea ce privește punerea în aplicare a majorității directivelor UE privind apa. Autoritățile locale și regionale dețin și competențe legate de domenii politice importante pentru o gestionare durabilă a apei, de exemplu amenajarea teritoriului, infrastructură, mobilitate, acordarea autorizațiilor, agricultură și gestionarea spațiilor naturale, aprovizionarea cu apă, protecția apelor de suprafață și a celor subterane, adaptarea la schimbările climatice și protecția împotriva inundațiilor;

5.

Comitetul ia notă de concluziile Consiliului European privind gestionarea durabilă a apei, din 17 octombrie 2016. Comitetul sprijină concluziile Consiliului, conform cărora apa este o prioritate majoră, și este de acord cu recunoașterea faptului că chestiunile privind apa sunt diferite în UE și că, prin urmare, este nevoie de flexibilitate în alegerea soluțiilor, printre care se numără construcția de infrastructuri de regularizare a resurselor de apă pentru a obține o situație ecologică îmbunătățită a mediului și a corpurilor de apă și pentru a acoperi cererea;

6.

prin urmare, atrage atenția asupra importanței respectării principiilor subsidiarității și proporționalității. Astfel, contextul național, regional și local este esențial, de exemplu în cazul măsurilor referitoare la apă sau în cel al eficientizării pe partea cererii (economisire de apă), în condițiile existenței unor niveluri diferite de disponibilitate a apei. Prin urmare, este important ca, pornind de la un cadru european, să fie posibilă examinarea problematicii și adoptarea măsurilor necesare la nivel național, regional și local;

7.

ia notă de „Declarația de la Leeuwarden” (o inițiativă voluntară adoptată în urma Conferinței „Orașele și apa”, din februarie 2016), care stabilește o agendă urbană a apelor foarte ambițioasă în domeniul apei în perspectiva anului 2030, și încurajează orașele din Europa să adere la aceasta;

8.

Comitetul sprijină intenția Comisiei Europene de a formula în 2017, în cadrul implementării planului de acțiune pentru economia circulară, o propunere de cerințe minime pentru apa reutilizată și o revizuire (REFIT) a Directivei privind apa potabilă (2), în care să se ia în considerare că pot apărea eventuale efecte negative direct proporționale asupra altor sectoare, cum ar fi agricultura;

9.

subliniază că trebuie să se țină seama de diferențele dintre regiuni în termeni de disponibilitate a apei. Nu trebuie să existe nicio obligație de reutilizare a apei, cu excepția cazului în care acest lucru este justificat. În esență, reutilizarea apei poate oferi soluții în acele regiuni în care există probleme de aprovizionare cu apă;

10.

din perspectiva unei abordări echilibrate și coerente, solicită Comisiei Europene să se asigure că reutilizarea apei, utilizată doar ca opțiune suplimentară de alimentare cu apă este însoțită, în paralel, de îmbunătățirea eficienței în ceea ce privește cererea, și că sunt analizate și luate în considerare eventualele efecte ale unei disponibilități mai reduse a apei;

11.

Comitetul consideră esențial ca autoritățile locale și regionale să primească în acest aviz recomandări de îmbunătățire a punerii în aplicare a legislației UE privind apa și ca acestea să rămână intens implicate într-o viitoare politică europeană privind apa;

12.

Comitetul a luat deja poziție în mai multe rânduri cu privire la chestiuni legate de gestionarea apei. Acest aviz este o continuare a avizelor CoR anterioare, de exemplu:

13.

Comitetul subliniază că, în ceea ce privește efectele schimbărilor climatice asupra gospodăririi apelor, măsurile politice luate la nivel local, regional și național și la cel al UE trebuie să se coreleze strâns cu măsurile luate în cadrul strategiei UE de adaptare la schimbările climatice. În acest context, face trimitere la poziția exprimată în avizul „Către o nouă strategie UE de adaptare la schimbările climatice – o abordare integrată”, CdR 2430/2016;

14.

Comitetul recunoaște amploarea problematicii apei și consideră că acest aviz se concentrează asupra gospodăririi interne a apelor, și anume asupra calității apei, a penuriei de apă dulce, precum și asupra protecției împotriva inundațiilor. Gestionarea apei mărilor și a oceanelor, Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” și directiva privind amenajarea spațiului maritim, abordate în unele avize anterioare ale CoR, nu sunt luate în considerare în prezentul aviz;

15.

în urma schimbărilor climatice și a intensificării exploatării terenurilor, Comitetul atrage atenția asupra marilor provocări cu care ne confruntăm în materie de gospodărire a apei:

16.

Comitetul atrage atenția asupra valorii economice importante a sectorului apei și asupra importanței economice a unei bune gestionări a apei. Iată câteva exemple:

17.

dată fiind marea incertitudine cu privire la anvergura și impactul problemelor viitoare din domeniul apei și cadrul normativ diferit, Comitetul consideră că o politică bazată pe un „plan de acțiune” poate fi considerată un bun punct de plecare pentru îmbunătățirea relației dintre diversele instituții și pentru examinarea unor noi căi inovatoare de a face politică, care să permită colaborarea între diferitele sectoare, căutând sinergii și evitând conflictele. Se impune implementarea a ceea ce am putea numi politică de adaptare. Tabelul de mai jos prezintă o sinteză a opțiunilor posibile;

18.

Comitetul invită Comisia Europeană ca, în cadrul viitoarei revizuiri a Directivei privind apa potabilă, al măsurilor legate de reutilizarea apei, al eventualei revizuiri a directivei privind apa urbană reziduală și, pe termen lung, al revizuirii Directivei-cadru privind apa, să exploreze posibilitățile de politică de adaptare în cadrul politicii în domeniul apei. Această explorare trebuie să se concentreze asupra celor mai importante condiții pentru politica de adaptare și anume coerența, schimbul de informații, flexibilitatea și diferențierea pe obiective și eforturi și inovarea. Atunci când preconizează o eventuală nouă politică, Comisia ar trebui să se consulte cu autoritățile locale și regionale pentru a se asigura că orice propunere viitoare este în interesul lor, și ar trebui mai degrabă să favorizeze decât să limiteze acordarea de competențe acestor autorități;

19.

Comitetul invită Comisia Europeană să transforme politica privind apa, care are cel mai adesea un caracter sectorial, într-o politică integrată, solicitând așadar Comisiei Europene să garanteze că gestionarea apei este inclusă ca element transversal în alte domenii de politică care sunt strâns legate de această resursă, precum consumul uman, energia, agricultura, pescuitul, turismul, mediul etc.;

20.

Comitetul consideră că principiul precauției și principiul „poluatorul plătește” ar trebui să fie utilizate în continuare ca premise în politica privind apa. Cu toate acestea, o abordare diferențiată trebuie să rămână deschisă tuturor posibilităților, pentru a găsi cele mai eficace și mai eficiente soluții, pentru a lăsa loc, în cazuri excepționale, posibilității îndepărtării de la aceste premise. Aceste soluții vor fi rezultatul unor soluții științifice inovatoare, specifice și durabile din punct de vedere ecologic;

21.

Comitetul atrage atenția că energia, respectiv cheltuielile cu energia pot părea un impediment major în calea punerii în aplicare a inovațiilor, a soluțiilor neconvenționale pentru penuria de apă, precum transportul apei către zonele în care aceasta nu mai există sau stațiile de desalinizare, și subliniază că utilizarea energiei din surse regenerabile, dar și potențialul apei în sine, ca sursă de energie, trebuie avute în vedere la conceperea politicilor UE;

22.

Comitetul atrage atenția asupra utilizării pe scară mai largă a medicamentelor, precum antibioticele, în urma căreia substanțele active ajung în pânza freatică prin sistemul de canalizare. Aceasta are drept rezultat un efort mai mare pentru producția de apă potabilă din apele de suprafață, dar poate duce și la un risc crescut de imunitate a bacteriilor. O pistă pentru această problemă constă într-o abordare bazată pe surse difuze de medicamente reziduale: reziduuri de medicamente și resturi de medicamente în urină și fecale.

23.

încurajează statele membre și autoritățile regionale și locale să includă în politicile lor privind apa conceptele de infrastructură ecologică și măsuri de retenție naturală a apei, pe lângă sau ca alternative la măsurile structurale „gri” tradiționale (de exemplu, reducerea presiunilor hidromorfologice în bazinele hidrografice), în programele lor operaționale legate de fondurile ESI (de exemplu, pentru refacerea zonelor umede și a pădurilor) sau în domeniul planificării urbane (de exemplu, pentru stocarea apei de ploaie, în vederea reutilizării, ori pentru a spori nivelul de retenție a apei pentru a reduce impactul inundațiilor);

24.

atrage atenția asupra necesității de a îmbunătăți gestionarea apei, contribuind la protecția surselor de apă curată în situații de dezastre naturale (12);

25.

încurajează autoritățile locale și regionale să colaboreze cu societăți de asigurare și cu guvernele naționale, pentru a garanta că toate locuințele, exploatațiile agricole și întreprinderile care ar putea fi afectate de inundații se pot asigura la un preț rezonabil. Este nevoie însă de demersuri suplimentare, astfel încât toate părțile interesate să admită că dezvoltarea rezilienței încă din etapa inițială este cel mai eficient mod de a minimiza riscurile și de a reduce costurile pe termen lung legate de dezastrele naturale;

26.

în cea mai mare parte, obiectivele din diferitele domenii de politică sunt acceptabile („politică planificată”). Totuși, măsurile necesare sunt adesea contradictorii. Comitetul atrage atenția asupra faptului că, în regiunile și orașele unde se pun în aplicare, aceste măsuri sunt adesea contradictorii sau trebuie să se ajungă la un compromis;

27.

Comitetul solicită Comisiei Europene să asigure un schimb suficient de informații între factorii de decizie politică de la Bruxelles și autoritățile locale și regionale de aplicare a politicii privind apa, abordând, de exemplu, obiectivele contradictorii în noua politică sau modificându-și politica;

28.

se așteaptă ca revizuirea planificată a Directivei privind apa potabilă să îmbunătățească sistemele de monitorizare și parametrii de analiză, să asigure cetățenilor un acces mai bun la informații cu privire la calitatea apei potabile, să abordeze problema scurgerilor de apă, să elaboreze cadrul de reglementare privind resursele mici sau individuale de apă potabilă, să propună soluții la problemele cauzate de materialele care intră în contact cu apa potabilă și să actualizeze derogările existente în legislație;

29.

insistă asupra faptului că o viitoare revizuire a Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale (UWWTD) ar trebui să urmărească în special îmbunătățirea monitorizării, raportării și difuzării publice a datelor și recomandă să se țină seama de punctele de corelare cu economia circulară și utilizarea eficientă a resurselor în UE. În ceea ce privește raportarea, statele membre care și-au îndeplinit obligațiile ar trebui să beneficieze de o reducere corespunzătoare a acestora;

30.

salută noua abordare a Comisiei Europene de evaluare a „distanței până la situația de conformitate”, care se concentrează pe deficiențele rămase în ceea ce privește colectarea, conectarea și tratarea în mod corespunzător a apelor reziduale și care vine în completarea evaluării oficiale a respectării obligațiilor juridice care decurg din Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale (UWWTD); ia act cu satisfacție de faptul că, în cel de-al 8-lea raport privind punerea în aplicare a UWWTD, Comisia Europeană a prelucrat și a inclus pentru prima dată rezultatele obținute la nivel regional, și invită Comisia să mențină atât abordarea de tip „distanța până la situația de conformitate”, cât și abordările regionale, și să le dezvolte în continuare, în cooperare cu actorii locali și regionali;

31.

invită Comisia Europeană, statele membre și autoritățile locale și regionale să reducă deficitul de apă și să crească și mai mult nivelul de utilizare eficientă a apei, în special prin:

32.

Comitetul constată că există o tensiune între obiectivele în materie de calitate a apei și politica agricolă comună (PAC) și solicită Comisiei Europene să asigure o mai bună corelare între aceste două domenii de politică. UE trebuie să împiedice ca aceste opoziții să se accentueze și ca sarcinile administrative aferente să se amplifice ca urmare a aplicării unor norme potențial contradictorii. Ea trebuie, mai curând, să caute cele mai eficiente și rentabile compromisuri, reciproc avantajoase;

33.

consideră că este oportun și necesar ca Directiva 91/676/CEE din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole să fie integrată în DCA, în vederea standardizării măsurilor pentru a obține o situație ecologică bună a corpurilor de apă și protejarea calității apei potabile;

34.

Comitetul solicită Comisiei Europene să examineze posibilitățile unei politici mai flexibile și diferențiate privind apa. Flexibilitatea este necesară ca urmare a incertitudinilor existente cu privire la viitoarele probleme din domeniul apei. Politica privind apa va trebui deci să găsească, din punctul de vedere al obiectivelor și abordării, un echilibru între securitatea juridică necesară pentru a permite planificarea pe termen lung și investiții costisitoare și multianuale, pe de o parte, și nevoia adaptării la situații noi, atunci când este necesar, pe de altă parte. Ca atare, diferențierea obiectivelor în timp și spațiu este necesară pentru a intensifica eficiența măsurilor și pentru a crește gradul de acceptare al măsurilor (13), fără ca aceasta să ducă la diminuarea obiectivelor;

35.

Comitetul invită Comisia Europeană să găsească o alternativă la standardul de monitorizare „totul sau nimic” (one out, all out) în cadrul Directivei DCA. Principiul „totul sau nimic” oferă o imagine mai puțin clară a situației ecologice și chimice reale și a eforturilor deja depuse pentru îmbunătățirea calității apei. Pentru a menține gradul de acceptare a măsurilor necesare este necesar să se dezvolte un instrument de monitorizare care recunoaște rezultatele deja obținute în statele membre;

36.

pe lângă o inovare a politicilor, Comitetul este convins că inovațiile tehnice extinse sunt esențiale pentru abordarea provocărilor actuale și viitoare privind apa (14). În sprijinul acestui tip de inovare, Comitetul evocă eventualele beneficii ale unei agende a UE care să prevadă măsuri în materie de inovare în sectorul apei, care să urmărească construirea unei societăți durabile și care utilizează apa în mod inteligent, prin reciclare. Un astfel de cadru ar putea încuraja statele membre și autoritățile locale și regionale să aplice, cu sprijinul Comisiei Europene, abordări inovatoare sistemice și să instituie sau să faciliteze parteneriate privind proiecte de inovare în sectorul apei. Deși platformele de schimb de cunoștințe și oportunitățile de finanțare actuale pentru inovare în materie de gestionare a apei sunt în curs de dezvoltare, consolidare și extindere, Comitetul consideră că există în continuare două obstacole care împiedică aplicarea unor soluții inovatoare. Așadar, Comitetul adresează următoarele solicitări Comisiei Europene:

37.

gospodărirea apei este un sector care necesită mari investiții de capital. Aceste investiții vor continua să crească în viitor. Prin folosirea unui domeniu de aplicare mai vast pentru definirea problematicii și a soluțiilor posibile și îmbunătățirea integrării, deja susținută prin legislația actuală, între domenii politice conexe (agricultură, energie, sănătate) se poate reduce riscul dezinvestirilor, apar noi oportunități și, astfel se creează un teren fertil pentru inovare. Miza constă în adoptarea deciziilor potrivite în ce privește gestionarea acestei surse de viață (Manage the source of life!), care să ia în considerare ceea ce dorim să păstrăm, dar și care să ofere suficientă marjă de manevră pentru a face față provocărilor viitoare, care sunt imprevizibile.