Parlamentul European,

–   având în vedere Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, semnat la Roma la 29 octombrie 2004 (Tratatul constituţional),

–   având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, astfel cum a fost modificat prin Actul Unic European şi prin tratatele de la Maastricht, Amsterdam şi Nisa,

–   având în vedere Declaraţia de la Laeken privind viitorul Uniunii Europene, din 15 decembrie 2001(1),

–   având în vedere Tratatul privind aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace la Uniunea Europeană(2), precum şi Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană(3),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 12 ianuarie 2005 privind Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa(4),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 19 ianuarie 2006 privind perioada de reflecţie: structura, subiectele şi contextul unei evaluări a dezbaterii privind Uniunea Europeană(5),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 14 iunie 2006 privind etapele următoare ale perioadei de reflecţie şi analiză a viitorului Europei(6),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 13 decembrie 2006 privind aspectele instituţionale ale capacităţii Uniunii Europene de a integra noi state membre(7),

–   având în vedere Concluziile Consiliului European din 16-17 iunie 2005, ale Consiliului European din 15-16 iunie 2006, ale Consiliului European din 14-15 decembrie 2006,

–   având în vedere discursul Preşedintelui Consiliului European în faţa Parlamentului, la 17 ianuarie 2007,

–   având în vedere Rezoluţia din 14 martie 2007 pentru comemorarea celei de-a 50-a aniversări a semnării Tratatelor de la Roma, adoptată de Comitetul Economic şi Social European,€

–   având în vedere declaraţia pentru Europa, adoptată de Comitetul Regiunilor cu ocazia sesiunii sale din 23 martie 2007,

–   având în vedere Declaraţia de la Berlin din 25 martie 2007, cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a semnării Tratatelor de la Roma,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituţionale (A6-0197/2007),

A.  Uniunea Europeană, reprezentând prima experienţă reuşită de democraţie supranaţională, formată din state şi cetăţeni, se confruntă cu provocări noi, fără precedent, care, alături de transformările suferite pe parcursul extinderilor succesive, a progresului pieţei interne şi a globalizării, impun revizuirea bazelor sale,

B.  Tratatul constituţional a fost semnat de către şefii de stat sau de guvern ai celor 27 de state membre ale Uniunii Europene, care s-au angajat astfel să găsească soluţii adecvate pentru provocările cu care se confruntă Uniunea Europeană, atât pe plan intern, cât şi extern, precum şi pentru provocările reprezentate de extindere prin accentuarea dimensiunii politice a Uniunii Europene,

C.  Tratatul constituţional, în special Părţile I, II şi IV, a fost elaborat în conformitate cu metoda Convenţiei, reunind reprezentanţi ai statelor membre şi ai ţărilor aderente, ai Comisiei, ai Parlamentului European şi ai parlamentelor naţionale ale căror membri au reprezentat o majoritate, ceea ce i-a consolidat legitimitatea,

D.  Partea III din Tratatul constituţional reprezintă în principal o codificare a actualelor tratate, în care Convenţia a introdus anumite adaptări şi îmbunătăţiri, în special prin extinderea temeiului juridic al codeciziei în procedura legislativă de la actualele 37 de domenii la 86, aceste îmbunătăţiri trebuind să fie menţinute în vederea consolidării democraţiei, transparenţei şi eficienţei,

E.   optsprezece state membre, reprezentând două treimi din numărul total al statelor membre şi majoritatea populaţiei Uniunii Europene, au ratificat până în prezent Tratatul constituţional, în conformitate cu propriile lor norme constituţionale, inclusiv prin referendum în Spania şi Luxemburg, în timp ce alte patru state şi-au exprimat disponibilitatea de a continua ratificarea,

F.   în Franţa şi în Olanda procesul nu s-a putut încheia cu succes, dat fiind rezultatul negativ al referendumurilor organizate în cele două ţări,

G.   dezbaterea publică lansată prin procedura de ratificare a Tratatului constituţional a evidenţiat faptul că dificultăţile rezidă nu atât în inovaţiile la nivel instituţional, cât mai ales în unele aspecte specifice ale politicilor concrete, iar criticile au fost îndreptate în special către Partea III, care vizează politicile şi funcţionarea Uniunii Europene, deşi Partea III cuprinde, în cea mai mare parte, dispoziţii care sunt deja în vigoare,

H.   o mare parte dintre rezervele exprimate au fost mai degrabă legate de context decât de conţinut, iar problemele de interes public major, precum Directiva privind serviciile în cadrul pieţei interne(8)şi cadrul financiar, au fost soluţionate între timp,

I.  Consiliul European din 16-17 iunie 2005 a decis iniţierea unei perioade de reflecţie în urma referendumurilor din Franţa şi Olanda, perioadă pe parcursul căreia încă şase state membre au ratificat tratatul, iar Consiliul European din 15-16 iunie 2006 a solicitat Preşedinţiei să analizeze, în perspectiva reuniunii sale din 21-22 iunie 2007, modalităţile posibile pentru viitor de depăşire a crizei constituţionale;

J.   dezbaterea publică lansată în timpul perioadei de reflecţie a demonstrat în mod suficient că problemele şi provocările cu care se confruntă Uniunea Europeană, evidenţiate pentru prima dată în Declaraţia de la Laeken şi pe care Tratatul Constituţional a încercat să le soluţioneze, nu au dispărut, dimpotrivă, s-au accentuat, iar soluţionarea lor a devenit o necesitate din ce în ce mai presantă,

K.   reuniunile parlamentare comune, organizate de Parlamentul European şi de parlamentele naţionale, au demonstrat convingerea generală că Tratatul constituţional ar oferi Uniunii Europene un cadru adecvat pentru a face faţă provocărilor cu care se confruntă, precum şi înţelegerea faptului că ar fi greu, dacă nu imposibil, pentru o nouă Conferinţă interguvernamentală (CIG) să cadă de acord asupra unor propuneri radical diferite sau superioare celor deja convenite în 2004,

L.   se înregistrează o nevoie din ce în ce mai urgentă de a dota Uniunea Europeană extinsă cu mijloace şi instrumente care să îi permită să funcţioneze în mod eficient, să îşi afirme rolul pe plan mondial şi să răspundă îngrijorărilor exprimate de cetăţenii săi faţă de provocările prezentate, între altele, de globalizare, schimbările climatice, securitatea aprovizionării cu energie şi îmbătrânirea populaţiei,

M.  Declaraţia menţionată de la Berlin din 25 martie 2007, semnată de Preşedinţii Consiliului European, Parlamentului şi Comisiei, stabileşte obiectivul de a "plasa Uniunea Europeană pe o bază comună reînnoită până la alegerile pentru Parlamentul European din 2009",

1.   îşi reafirmă sprijinul faţă de conţinutul Tratatului constituţional, al cărui scop este, ca un pas decisiv, oficializarea dimensiunii politice inerente a Uniunii Europene, sporeşte eficienţa acţiunii ei, consolidează controlul democratic exercitat asupra procedurilor decizionale, îmbunătăţeşte transparenţa şi consolidează drepturile cetăţenilor Uniunii Europene, reprezentând totodată un compromis, şi care răspunde nevoilor Uniunii Europene în stadiul ei actual;

2.   subliniază faptul că două treimi dintre statele membre au ratificat deja Tratatul constituţional, iar alte patru state şi-au exprimat clar angajamentul faţă de dispoziţiile tratatului, după cum a fost dovedit de recenta reuniune organizată la Madrid la iniţiativa guvernelor din Spania şi Luxemburg;

3.   ia act de îngrijorările exprimate de poporul francez şi de cel olandez şi de dezbaterea care a avut loc în ambele state;

4.   ia act de faptul că s-au manifestat îngrijorări şi în alte state membre, dar şi de faptul că guvernele respective şi-au exprimat sprijinul pentru găsirea unei soluţii satisfăcătoare în vederea menţinerii principalelor reforme cuprinse în Tratatul constituţional;

5.   reaminteşte responsabilitatea politică a statelor care au semnat Tratatul constituţional, dar nu l-au ratificat;

6.   îşi reafirmă angajamentul de a ajunge la o soluţionare a actualului proces constituţional al Uniunii Europene, care să se bazeze pe conţinutul Tratatului constituţional, dacă este cazul într-o prezentare diferită, dar care să ia în considerare dificultăţile înregistrate în unele state membre;

7.   susţine, în acest context, eforturile Preşedinţiei germane de a obţine de la Consiliul European din iunie 2007 angajamentul de a convoca o CIG şi definirea unei foi de parcurs care să cuprindă o procedură, un mandat clar şi obiectivul de a ajunge la un acord până la finele acestui an;

8.   reaminteşte necesitatea garantării capacităţii decizionale a Uniunii Europene, a eficienţei politicilor sale şi a deplinei lor legitimităţi democratice, domenii în care Tratatul constituţional înregistrează progrese incontestabile în ceea ce priveşte controlul, procedurile legislative şi bugetare, precum şi necesitatea de a consolida politica externă şi de securitate comună şi rolul Uniunii Europene în lume, pentru a-i permite să influenţeze definirea şi punerea în aplicare a iniţiativelor menite să răspundă provocărilor urgente cu care se confruntă umanitatea;

9.   insistă să fie menţinute toate principiile fundamentale ale Uniunii Europene cuprinse în Partea I a Tratatului constituţional, inclusiv natura duală a Uniunii Europene ca o uniune de state şi de cetăţeni, supremaţia dreptului european, noua tipologie de acte şi proceduri, ierarhia normelor şi personalitatea juridică a Uniunii Europene;subliniază faptul că Tratatul constituţional aduce şi alte îmbunătăţiri semnificative în chestiuni precum consolidarea tratatelor existente şi fuzionarea pilonilor, recunoaşterea expresă a valorilor care stau la baza Uniunii Europene şi a caracterului obligatoriu din punct de vedere juridic al Cartei Drepturilor Fundamentale, precum şi participarea crescută a cetăţenilor la viaţa politică a Uniunii Europene, clarificarea competenţelor specifice ale Uniunii Europene şi ale statelor membre, respectarea principiului subsidiarităţii şi a rolului specific al parlamentelor naţionale în această privinţă, fără a pune în pericol echilibrul instituţional al Uniunii Europene, consacrat în protocolul privind subsidiaritatea şi respectarea rolului autorităţilor regionale şi locale;

10.   subliniază faptul că orice propunere de modificare a Tratatului constituţional va trebui să obţină un sprijin egal cu cel obţinut anterior de dispoziţia pe care urmăreşte s-o înlocuiască;

11.   declară că nu va accepta ca rezultatul negocierilor să conducă, în comparaţie cu Tratatul constituţional, la o diminuare a protecţiei drepturilor cetăţenilor (insistă, în special, asupra menţinerii Cartei Drepturilor Fundamentale, în special a caracterului său obligatoriu din punct de vedere juridic), precum şi la mai puţină democraţie, transparenţă şi eficienţă în funcţionarea Uniunii Europene;

12.   recunoaşte, în acest context, necesitatea luării în considerare a problemelor majore care au fost ridicate în timpul perioadei de reflecţie şi a perspectivei în conformitate cu care problemele menţionate anterior nu pot fi abordate în mod corespunzător decât de.o Europă mai puternică, nu de o Europă mai slabă, şi de a clarifica alte probleme care au fost deja abordate în Tratatul constituţional, precum:

13.   consideră că, având în vedere succesul metodei Convenţiei la elaborarea proiectului de tratat, orice modalitate de soluţionare a procesului constituţional va trebui să păstreze în continuare aceleaşi principii fundamentale care sunt participarea parlamentară, implicarea societăţii civile şi transparenţa deplină;

14.   reaminteşte că Parlamentul, în calitate de unică instituţie a Uniunii Europene aleasă prin vot direct de către cetăţeni, trebuie să fie pe deplin implicat în CIG la toate nivelurile, într-o mai mare măsură decât în timpul CIG din 2003-2004;

15.   solicită organizarea, în paralel cu participarea activă a reprezentanţilor Parlamentului European la CIG, a unei conferinţe interinstituţionale, pentru ca Parlamentul European să fie informat şi să-şi aducă contribuţia la crearea unui consens între părţi şi transnaţional în cadrul CIG;

16.   îşi reafirmă angajamentul faţă de mecanismul Convenţiei, în caz că şefii de state sau de guverne s-ar hotărî să se lanseze într-o revizuire substanţială a textelor existente;

17.   invită Comisia să îşi îndeplinească pe deplin rolul în cadrul negocierilor viitoare şi să elaboreze propuneri de adaptare a Tratatului constituţional în legătură cu temele stabilite la punctul 12;

18.   subliniază importanţa dialogului între parlamentele naţionale şi guvernele respective pe durata CIG şi îşi exprimă dorinţa de a menţine o legătură strânsă cu parlamentele naţionale în cadrul negocierilor ce vor urma, precum şi cu Comitetul Regiunilor, Comitetul Economic şi Social European, cu partenerii sociali europeni, cu comunităţile religioase şi cu societatea civilă;

19.   solicită încheierea procesului de ratificare a noului tratat până la sfârşitul anului 2008, astfel încât să permită următorului Parlament, care va fi ales în 2009, să îşi înceapă mandatul în conformitate cu dispoziţiile noului tratat;

20.   cere ca toate statele membre să-şi coordoneze procedurile de ratificare, astfel încât procesul de ratificare să poată fi încheiat în acelaşi timp;

21.   intenţionează să emită un aviz privind convocarea CIG în conformitate cu articolul 48 din Tratatul privind Uniunea Europeană, în lumina criteriilor stabilite în prezenta rezoluţie;

22.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie membrilor Consiliului European, Consiliului, Comisiei, parlamentelor naţionale ale statelor membre, Comitetului Regiunilor şi Comitetului Economic şi Social European.

(1) Consiliul European de la Laeken, anexa 1, p. 19. (2) JO L 236, 23.9.2003, p. 17. (3) JO L 157, 21.6.2005, p. 11. (4) JO C 247 E, 6.10.2005, p. 88. (5) JO C 287 E, 24.11.2006, p. 306. (6) JO C 300 E, 9.12.2006, p. 267. (7) Texte adoptate, P6_TA(2006)0569. (8) JO L 376, 27.12.2006, p. 36.