Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2007/2286(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0013/2008

Texte depuse :

A6-0013/2008

Dezbateri :

PV 20/02/2008 - 3
CRE 20/02/2008 - 3

Voturi :

PV 20/02/2008 - 4.1
CRE 20/02/2008 - 4.1
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2008)0055

Texte adoptate
PDF 306kWORD 109k
Miercuri, 20 februarie 2008 - Strasbourg
Tratatul de la Lisabona
P6_TA(2008)0055A6-0013/2008

Rezoluţia Parlamentului European din 20 februarie 2008 privind Tratatul de la Lisabona (2007/2286(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţilor Europene, semnat la 13 decembrie 2007,

–   având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul de instituire a Comunităţilor Europene, modificat prin Actul Unic European şi prin Tratatele de la Maastricht, Amsterdam şi Nisa,

–   având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 12 decembrie 2007(1),

–   având în vedere Declaraţia de la Laeken din 15 decembrie 2001 privind viitorul Uniunii,

–   având în vedere Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, semnat la 29 octombrie 2004 la Roma,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 7 iunie 2007 privind foaia de parcurs a procesului constituţional al Uniunii(2) şi Rezoluţia sa din 11 iulie 2007 privind convocarea Conferinţei interguvernamentale(3),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituţionale şi avizele Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru comerţ internaţional, Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie şi Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (A6-0013/2008),

întrucât:

A.   în decursul ultimilor 50 de ani dezvoltarea Uniunii Europene a avut un rol fundamental în crearea unui spaţiu de pace şi stabilitate pe un continent devastat până atunci de războaie, în consolidarea democraţiei, libertăţii şi a drepturilor cetăţeanului, în creşterea prosperităţii, solidarităţii şi a bunăstării prin crearea celei mai mari pieţe unice din lume, cu norme comune privind standardele sociale, protecţia mediului şi a consumatorilor şi concurenţa loială şi cu o uniune economică şi monetară, în constituirea unui cadru în care statele membre cooperează în abordarea unor aspecte ce trec dincolo de graniţele naţionale şi în conferirea unei voci mai ferme Europei pe scena internaţională;

B.   există o nevoie recunoscută de reformă şi întărire a structurilor Uniunii pentru a consolida aceste realizări şi a îmbunătăţi capacitatea unei Uniuni de douăzeci şi şapte, şi potenţial mai multe, state membre de a funcţiona eficient, astfel încât să poată face faţă noilor provocări comune şi să facă obiectul unei mai mari responsabilităţi democratice;

C.   această nevoie a constituit punctul de plecare pentru un şir succesiv de reforme, începând cu Tratatul de la Maastricht, ce a marcat o transformare în procesul integrării europene, prin crearea unei uniuni economice şi monetare şi trecerea de la o comunitate în esenţă economică la o uniune politică, care au încercat să configureze structura instituţională a Uniunii şi au avut drept rezultat Declaraţia de la Laeken, care, la rândul ei, a iniţiat un proces de reformă diferit, bazat pe metoda Convenţiei, şi nu exclusiv pe conferinţe interguvernamentale;

D.  Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa a fost redactat de o Convenţie compusă din doi reprezentanţi ai fiecărui parlament naţional, şaisprezece deputaţi în Parlamentul European, doi reprezentanţi ai Comisiei şi un reprezentant al fiecărui guvern naţional, care au pregătit un proiect în şedinţă publică, ajungând la un consens în esenţă nemodificat de Conferinţa interguvernamentală din 2004, în vreme ce Tratatul de la Lisabona, care i-a urmat, şi care a abandonat unele dintre elementele prezente în constituţie, a fost rezultatul unor metode de lucru interguvernamentale mai tradiţionale, deşi cu participarea deplină a trei reprezentanţi ai Parlamentului European;

E.   eforturile precedente de a reforma Uniunea prin înlocuirea tratatelor cu o constituţie s-au bucurat de sprijinul unei foarte largi majorităţi a reprezentanţilor aleşi de către cetăţenii europeni în Parlamentul European(4), constituţie ratificată de două treimi dintre statele membre, dar respinsă de două dintre acestea (Franţa şi Ţările de Jos), iar, după o perioadă de reflecţie în timpul căreia a devenit evident faptul că nu poate fi obţinută aprobarea necesară din partea tuturor statelor membre, această abordare a fost abandonată, optându-se pentru modificarea tratatelor existente;

F.   această transformare de metodă şi proces, deşi păstrează într-o formă nouă multe dintre modificările de natură practică ce erau prevăzute a fi aduse structurii instituţionale a Uniunii, a însemnat o diminuare a ambiţiei şi abandonarea câtorva elemente ale constituţiei, amânarea intrării în vigoare a unora dintre noile mecanisme şi încorporarea în tratate a unor măsuri speciale, specifice diferitelor state membre;

G.   cu toate acestea, aprobarea tratatului de către fiecare guvern naţional din Uniune demonstrează faptul că toate guvernele alese ale statelor membre consideră că acest compromis reprezintă baza pe care doresc să coopereze în viitor, şi va fi necesar ca fiecare dintre acestea să dea dovadă de un angajament politic total, astfel încât să asigure ratificarea până la 1 ianuarie 2009;

H.   este necesar ca Tratatul de la Lisabona să fie ratificat de către toate statele membre până la sfârșitul anului 2008, pentru a le permite cetățenilor să voteze la alegerile din 2009 cunoscând pe deplin noul cadru instituțional al Uniunii,

Un pas înainte pentru viitorul Uniunii

1.   consideră, în concluzie, că, luat în ansamblul său, Tratatul de la Lisabona reprezintă o îmbunătăţire substanţială a tratatelor existente, care va conferi Uniunii mai multă responsabilitate democratică şi va spori capacitatea sa decizională (prin consolidarea rolului Parlamentului European şi al parlamentelor naţionale), va întări drepturile cetăţenilor europeni faţă de Uniune şi va ameliora funcţionarea eficientă a instituţiilor Uniunii;

Mai multă responsabilitate democratică

2.   salută faptul că responsabilitatea democratică şi capacitatea decizională vor fi sporite, ceea ce va permite cetăţenilor un control sporit asupra acţiunilor Uniunii, în special datorită următoarelor îmbunătăţiri:

  a) adoptarea întregii legislaţii a Uniunii Europene va face obiectul unui control parlamentar situat la un nivel inexistent în orice altă structură supranaţională sau internaţională:
   – întreaga legislaţie a Uniunii Europene, cu câteva excepţii, va fi supusă unei aprobări duble, efectuată în condiţii de egalitate, de către Consiliu (compus din miniştrii naţionali, responsabili în faţa parlamentelor lor) şi de către Parlamentul European (compus din deputaţi europeni aleşi în mod direct);
   – controlul prealabil efectuat de către parlamentele naţionale asupra întregii legislaţii a Uniunii va fi consolidat, întrucât acestea vor primi toate propunerile legislative europene în timp util pentru a le discuta cu miniştrii lor înainte de adoptarea unei poziţii de către Consiliu şi vor avea dreptul de a solicita reexaminarea unei propuneri dacă sunt de părere că aceasta nu respectă principiul subsidiarităţii;
   (b) Preşedintele Comisiei va fi ales de Parlamentul European, pe baza unei propuneri a Consiliului European, luând în considerare alegerile pentru Parlamentul European;
   (c) Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate va fi numit de către Consiliul European, cu acordul preşedintelui Comisiei, şi, ca membru al Comisiei, va fi nevoit ca, în Parlament, să fie supus aceleiaşi proceduri de învestitură ca şi orice alt comisar: în calitate de vicepreşedinte al Comisiei, Înaltul Reprezentant se va supune aceloraşi reguli ca orice alt comisar în ceea ce priveşte atât învestitura sa, cât şi exercitarea mandatului său;
   d) va fi introdusă o nouă procedură bugetară, mai simplă şi mai democratică, cu o singură lectură: va fi eliminată distincţia între cheltuielile obligatorii şi cele neobligatorii, asigurând astfel paritatea deplină între Parlament şi Consiliu în ceea ce priveşte aprobarea întregului buget anual, în vreme ce Parlamentului îi va fi conferit şi dreptul de a aproba cadrul financiar multianual obligatoriu din punct de vedere juridic;
   e) controlul democratic în ceea ce priveşte competenţele legislative delegate Comisiei va fi consolidat cu ajutorul unui nou sistem de supraveghere, conform căruia Parlamentul European sau Consiliul vor putea fie retrage decizii ale Comisiei, fie revoca delegarea unor astfel de competenţe;
   f) aprobarea Parlamentului European va fi necesară pentru un spectru larg de acorduri internaţionale semnate de Uniune, inclusiv cele referitoare la domenii cuprinse în sfera procedurii legislative ordinare din cadrul Uniunii;
   g) la discutarea sau votarea proiectelor de acte legislative, întâlnirile Consiliului vor fi publice, permiţându-le astfel cetăţenilor să observe felul în care guvernele lor acţionează în cadrul Consiliului;
   h) agenţiile, în special Europol şi Eurojust, vor face obiectul unui control parlamentar sporit;
   (i) Comitetul Regiunilor va avea dreptul de a formula acţiuni în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, mandatul membrilor săi va fi prelungit la 5 ani, iar relaţiile sale cu Parlamentul European vor fi mai clar definite;
   j) procedura de revizuire a tratatelor va fi, în viitor, mai deschisă şi mai democratică, întrucât Parlamentul European va putea, de asemenea, prezenta propuneri în acest sens, iar controlul oricărei revizuiri propuse trebuie efectuat de o Convenţie care va include reprezentanţi ai parlamentelor naţionale şi ai Parlamentului European, cu excepţia cazului în care Parlamentul consideră că acest lucru nu este necesar, în vreme ce proceduri de revizuire noi şi simplificate sunt introduse în vederea modificării, prin decizie unanimă, a anumitor prevederi ale tratatului, cu aprobarea parlamentelor naţionale;

Afirmarea valorilor, consolidarea drepturilor cetăţenilor, sporirea clarităţii

3.   salută faptul că drepturile cetăţenilor vor fi consolidate, ca rezultat al următoarelor îmbunătăţiri:

   (a) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care cuprinde o listă completă şi actualizată a drepturilor civile, politice, economice şi sociale, va deveni obligatorie din punct de vedere juridic; aceasta va oferi securitate juridică cetăţenilor Uniunii, garantând că toate dispoziţiile legislaţiei UE şi toate acţiunile întreprinse de către instituţiile UE sau care au ca bază legislaţia UE vor trebui să se conformeze acestor standarde, respectând în acelaşi timp principiul subsidiarităţii;
   (b) Uniunea va solicita aderarea la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ceea ce înseamnă că Uniunea va face obiectul aceluiaşi control extern cu privire la obligaţia de a respecta drepturile cetăţenilor ca şi statele sale membre;
   c) noi dispoziţii vor facilita participarea cetăţenilor şi a asociaţiilor reprezentative ale societăţii civile la deliberările Uniunii, pe baza contribuției lor importante la pregătirea tratatului; dialogul cu partenerii sociali, bisericile, comunităţile religioase şi organizaţiile neconfesionale va fi încurajat;
   d) introducerea dreptului cetăţenilor UE la iniţiativă le va permite cetăţenilor să prezinte propuneri referitoare la anumite aspecte cu privire la care aceştia consideră că un act juridic al Uniunii este necesar în vederea aplicării tratatelor;
   e) protecţia judiciară a cetăţenilor va fi consolidată, întrucât Curtea de Justiţie a Uniunii Europene îşi va extinde competenţele cu privire la chestiuni din domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei, precum şi la actele e Consiliului European, Băncii Centrale Europene şi organelor Uniunii, în acelaşi timp fiind prevăzută şi facilitarea accesului persoanelor fizice şi juridice la procedurile curţii;

4.   salută faptul că tratatul defineşte într-o manieră mai clară şi mai vizibilă valorile, comune tuturor statelor membre, pe care Uniunea este întemeiată, precum şi obiectivele Uniunii şi principiile în baza cărora îşi desfăşoară activitatea şi relaţiile cu statele membre:

   a) este stabilită o delimitare clară a competenţelor Uniunii faţă de statele membre, pe baza principiului conform căruia toate competenţele care nu sunt conferite Uniunii de către tratate rămân în sfera de competenţă a statelor membre;
   b) se pune un accent sporit pe acele politici care aduc beneficii vizibile cetăţenilor: există noi dispoziţii cu aplicare generală privind promovarea unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă, garantarea unei protecţii sociale adecvate, lupta împotriva excluziunii sociale, un nivel ridicat de educaţie, formare profesională şi sănătate, eliminarea oricărui fel de discriminare şi promovarea egalităţii între femei şi bărbaţi; noi dispoziţii sprijină promovarea dezvoltării durabile şi protecţia mediului, inclusiv lupta împotriva schimbărilor climatice, şi respectul faţă de serviciile de interes general; coeziunea economică, socială şi teritorială este reafirmată drept obiectiv al Uniunii;
   c) confuzia existentă între "Comunitatea Europeană" şi "Uniunea Europeană" va lua sfârşit, ca urmare a faptului că Uniunea Europeană devine o singură entitate juridică şi o singură structură;
   d) o clauză de solidaritate între statele membre asigură cetăţenii că se pot aştepta la sprijin din partea Uniunii în eventualitatea unui atac terorist sau a uneii catastrofe naturale sau provocate de om;
  e) confirmă specificitatea organizării instituţionale a Uniunii, potrivit căreia statele membre îşi deleagă anumite competenţe pe care le consideră a fi mai bine exercitate prin mecanisme comune, asigurând, în acelaşi timp, pentru a evita orice îndoială, garanţii suficiente că Uniunea nu se va transforma într-un superstat centralizat şi atotputernic, după cum urmează:
   – obligaţia de a respecta identitatea naţională a statelor membre, inerentă structurilor lor fundamentale politice şi constituţionale, inclusiv în ceea ce priveşte autonomia locală şi regională, precum şi funcţiile esenţiale ale statului şi, în special, pe cele care au ca obiect asigurarea integrităţii sale teritoriale, menţinerea ordinii publice şi apărarea securităţii naţionale;
   – principiul competenţelor atribuite (în virtutea căruia singurele competenţe ale Uniunii sunt cele care îi sunt atribuite de către statele membre), al subsidiarităţii şi al proporţionalităţii;
   – participarea statelor membre la sistemul de luare a deciziilor din cadrul Uniunii şi la acordul privind eventualele schimbări ce urmează a-i fi aduse;
   – recunoaşterea dreptului fiecărui stat membru de a se retrage din Uniune, dacă doreşte să o facă;

O mai mare eficienţă

5.   salută faptul că noul tratat va consolida capacitatea instituţiilor Uniunii de a-şi îndeplini obiectivele într-un mod mai eficient, în special deoarece:

   a) se vor înmulţi substanţial domeniile în care guvernele ce se reunesc în Consiliu iau decizii prin votul cu majoritate calificată, şi nu prin unanimitate, făcând astfel posibil ca o Uniune compusă din douăzeci şi şapte de state membre să funcţioneze în mai multe domenii, fără a fi blocată de vetouri;
   b) noul sistem al votului cu majoritate dublă va înlesni luarea deciziilor în Consiliu;
   (c) Consiliul European va deveni o instituţie de sine stătătoare a Uniunii Europene, iar sistemul său de rotaţie a preşedinţiei o dată la şase luni va fi înlocuit de un Preşedinte ales pentru o perioadă de doi ani şi jumătate de către membrii acestuia, asigurând astfel mai multă coerenţă în pregătirea şi continuitatea muncii depuse;
   d) numărul membrilor Comisiei va fi redus, începând cu 2014, la două treimi din numărul statelor membre, ceea ce va spori capacitatea de acţiune a Comisiei şi va face şi mai clar faptul că membrii Comisiei reprezintă interesul european, şi nu pe cel al ţării lor de origine, în timp ce un sistem de rotaţie va asigura în continuare participarea egală a tuturor statelor membre;
  e) vizibilitatea şi capacitatea de acţiune a Uniunii ca actor global vor creşte în mod considerabil:
   – posturile de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru politica externă şi cel de Comisar pentru afaceri externe, două posturi care dau naştere la duplicări şi confuzii, vor fi reunite într-unul singur, prin crearea unui vicepreşedinte al Comisiei / Înalt Reprezentant pentru afaceri externe şi politica de securitate, care va prezida Consiliul pentru afaceri externe şi va putea fi vocea Uniunii atunci când aceasta are o poziţie comună, asigurând astfel mai multă coerenţă în acţiunile Uniunii pe plan extern;
   – va exista un serviciu unic pentru acţiunea externă, alcătuit din funcţionari ai Comisiei, Consiliului şi ai serviciilor diplomatice naţionale, care poate fi instituit de către Consiliu doar cu aprobarea Comisiei şi după consultarea Parlamentului; acest serviciu pentru acţiunea externă va fi condus de către vicepreşedintele Comisiei/Înaltul Reprezentant, ar trebui să fie ataşat Comisiei şi este menit să confere mai multă coerenţă în dezvoltarea şi punerea în aplicare a politicii externe a Uniunii;
   – capacitatea Uniunii de a dezvolta structuri comune în domeniul politicii de securitate şi apărare va fi consolidată, printre altele prin introducerea unei clauze de ajutor şi asistenţă reciproce în eventualitatea unei agresiuni armate, sporind astfel sentimentul de securitate al cetăţenilor şi asigurând în acelaşi timp flexibilitatea necesară acomodării diferitelor abordări ale statelor membre în acest domeniu;
   f) distincţia dintre instrumentele legislative şi cele executive va fi clarificată şi o nouă definiţie a actelor delegate va face posibilă simplificarea şi eficientizarea legislaţiei Uniunii;
   g) structura pe piloni este abandonată, fapt ce permite unitatea de acţiune în diferitele domenii de activitate ale Uniunii, cu mecanisme şi instrumente simplificate, deşi natura specifică politicii externe şi de securitate presupune proceduri specifice în aceste domenii;
   h) acţiunile în domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei vor fi caracterizate de obiective mai ambiţioase şi de proceduri mai eficiente, fără a mai fi utilizate instrumente şi proceduri separate interguvernamentale, şi vor fi supuse controlului jurisdicţional, promiţând astfel un progres tangibil în ceea ce priveşte aspectele legate de justiţie, securitate şi imigraţie;
   i) obiectivele şi competenţele Uniunii în domeniile schimbărilor climatice, drepturilor copilului, politicii europene de vecinătate, ajutorului umanitar, energiei (inclusiv o referire în tratat la solidaritate între statele membre în acest sector), spaţiului, cercetării, turismului, sportului, sănătăţii publice şi protecţiei civile sunt mai clar definite; politica comercială comună este recunoscută drept o competenţă exclusivă a Uniunii;
   j) cu privire la alte aspecte, va deveni posibilă aplicarea unor metode mai eficiente de luare a deciziilor în momentul în care va exista o voinţă politică în acest sens;
   k) există mai multă flexibilitate în luarea deciziilor, chiar şi atunci când nu toate statele membre sunt dispuse sau capabile să facă progrese cu privire la anumite politici în acelaşi timp;

Preocupări

6.   este conştient de faptul că, în urma rezultatelor referendumurilor din Franţa şi Ţările de Jos, au existat multe păreri de rău cu privire la faptul că a fost necesar, pentru a stabili un nou acord între cele 27 de state membre, să:

   – se renunţe la abordarea constituţională şi la unele dintre caracteristicile acesteia, cum ar fi noţiunea unei Uniuni bazate pe voinţa cetăţenilor săi şi a statelor membre, un text unitar şi structurat, o terminologie mai clară pentru desemnarea instrumentelor legislative, instituirea prin tratat a drapelului şi a imnului şi utilizarea titlului de "Ministru de Externe" în locul celui de "Înalt Reprezentant";
   – amâne punerea în aplicare a unor elemente importante ale noului tratat, cum ar fi intrarea în vigoare a noului sistem de vot în Consiliu (însoţită de unele dispoziţii speciale privind amânarea votului, cunoscute sub numele de "compromisul de la Ioannina"), şi să se adauge mecanisme restrictive, de tipul "frânelor de urgenţă", la procedura legislativă ordinară în anumite domenii de competenţă;
   – introducă în tratat măsuri specifice anumitor state membre, cum ar fi extinderea aranjamentelor privind opţiunea de a participa ("opt-in") la cooperarea în materie poliţienească şi penală pentru două state membre, protocolul ce limitează efectele Cartei asupra legislaţiei naţionale din două state membre şi locul suplimentar în Parlamentul European alocat unui stat membru, prin derogare de la principiul proporţionalităţii degresive;
   – modifice textul mai multor pasaje din tratat, sau al unor protocoale şi declaraţii anexate la acesta, în sensul adoptării nejustificate a unui ton negativ, care creează impresia unei neîncrederi faţă de Uniune şi instituţiile acesteia, trimiţând astfel un semnal greşit către public;

Concluzii

7.   susţine tratatul şi subliniază necesitatea ca toate statele membre ale Uniunii să reuşească să îl ratifice în timp util, astfel încât să intre în vigoare la 1 ianuarie 2009;

8.   consideră că Tratatul de la Lisabona va asigura un cadru stabil, care va face posibilă viitoarea dezvoltare a Uniunii;

9.   înţelege faptul că un tratat de modificare este în mod inevitabil mai puţin clar şi mai greu de citit decât un tratat codificat; solicită, prin urmare, publicarea imediată a tratatelor consolidate, astfel cum au fost revizuite de către Tratatul de la Lisabona, fapt ce le va oferi cetăţenilor un text fundamental al Uniunii mai clar;

10.   îşi reiterează solicitarea ca toate eforturile posibile să fie depuse, atât de către instituţiile UE, cât şi de autorităţile naţionale, în conformitate cu principiul cooperării sincere, în vederea informării clare şi obiective a cetăţenilor europeni cu privire la conţinutul tratatului;

11.   încredinţează comisiei competente în fond sarcina de a pregăti modificările necesare la Regulamentul de procedură şi de a evalua oportunitatea unor măsuri suplimentare de punere în aplicare;

o
o   o

12.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie şi raportul Comisiei pentru afaceri constituţionale, parlamentelor naţionale ale statelor membre, Consiliului, Comisiei şi foştilor membri ai Convenţiei privind viitorul Europei, şi să se asigure că serviciile Parlamentului, inclusiv birourile sale de informare, furnizează informaţii suficiente referitoare la poziţia Parlamentului privind tratatul.

(1) JO C 303, 14.12.2007, p. 1.
(2) Texte adoptate, P6_TA(2007)0234.
(3) Texte adoptate, P6_TA(2007)0328.
(4) Cu 500 de voturi pentru, 137 împotrivă şi 40 de abţineri [Rezoluţia sa din 12 ianuarie 2005 privind Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa (raportul Corbett/Méndez de Vigo), JO C 247 E, 6.10.2005, p. 88.].

Aviz juridic - Politica de confidențialitate