Această fișă descriptivă explică relațiile dintre UE și Rusia, care sunt foarte tensionate începând din 2014, ca urmare a anexării ilegale a Crimeei de către Rusia, a faptului că a invadat și ocupat unele părți din regiunea Donbas din estul Ucrainei, a politicilor sale de destabilizare a întregii regiuni, a operațiunilor sale de dezinformare și ingerință și a încălcărilor drepturilor omului. Invadarea pe scară largă și ilegală a Ucrainei de către Rusia în 2022 a determinat UE să suspende orice formă de cooperare politică, culturală și științifică care mai exista și a dus la adoptarea unor sancțiuni europene și internaționale fără precedent.
Temeiul juridic
- Tratatul privind Uniunea Europeană: titlul V „Acțiunea externă”;
- Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene: articolele 206-207 (comerț) și articolele 216-219 (acorduri internaționale);
- Acordul de parteneriat și cooperare (relații bilaterale).
Relațiile UE-Rusia
Până la mișcările de protest din noiembrie 2013 din Ucraina, între UE și Rusia exista un parteneriat strategic bazat pe dialog politic, integrare economică și cooperare în afacerile mondiale. Negocierile lansate în 2008 au urmărit încheierea unui nou acord care să acopere comerțul, energia, politicile climatice, cercetarea, cultura și securitatea, în timp ce Parteneriatul pentru modernizare din 2010 a fost conceput pentru a promova reforma, inovarea și legături economice mai strânse. De asemenea, UE a susținut aderarea Rusiei la Organizația Mondială a Comerțului (OMC), realizată în 2012.
Această traiectorie s-a încheiat brusc în 2014, când Rusia a lansat prima invazie a Ucrainei, anexând ilegal Crimeea și invadând unele părți din regiunea Donbas din estul Ucrainei. Aceste acte de agresiune au subminat fundamental temeiurile parteneriatului și au declanșat o reevaluare cuprinzătoare a politicii UE față de Rusia.
Ca răspuns, UE a introdus primele sale sancțiuni împotriva Rusiei, printre care și înghețarea activelor și aplicarea unor interdicții de călătorie unor oficialități și interpuși ai Rusiei care au participat la subminarea suveranității Ucrainei. Summiturile UE-Rusia au fost suspendate, negocierile pentru un nou acord de cooperare au fost blocate, iar Rusia a fost exclusă din G8. Au urmat sancțiuni sectoriale mai ample care vizau comerțul, finanțele, energia și apărarea.
În 2016, Strategia de securitate globală a UE a numit Rusia „o provocare strategică majoră”, determinând Consiliul să adopte cinci principii directoare: (1) punerea în aplicare a acordurilor de la Minsk privind încetarea focului în conflictul din estul Ucrainei, aceasta fiind o condiție esențială pentru orice modificare substanțială a poziției UE față de Rusia; (2) consolidarea relațiilor cu partenerii estici ai UE și cu alți vecini, inclusiv cu cei din Asia Centrală; (3) mărirea rezilienței UE (de exemplu, în materie de securitate energetică, amenințări hibride sau comunicare strategică); (4) o cooperare selectivă cu Rusia pe teme de interes pentru UE; (5) necesitatea de a stabili contacte între oameni și de a susține societatea civilă din Rusia.
Invadarea pe scară largă a Ucrainei de către Rusia la 24 februarie 2022 a marcat un alt punct de cotitură în relațiile UE-Rusia și a determinat o regândire radicală a politicii de securitate a Europei. UE a condamnat categoric războiul de agresiune ilegal, neprovocat și nejustificat al Rusiei împotriva Ucrainei, atacurile sale intenționate asupra civililor și a infrastructurii civile, precum și încercările sale de a anexa teritorii ucrainene prin organizarea unor simulacre de referendumuri în zonele ocupate. UE continuă să ceară retragerea imediată și necondiționată a tuturor forțelor ruse de pe întreg teritoriul Ucrainei, dintre frontierele sale recunoscute internațional, reliefând că Rusia este singura responsabilă pentru că a încălcat flagrant Carta ONU și principiile fundamentale ale dreptului internațional. UE a condamnat faptul că Rusia se folosește de alimente ca de arme în războiul împotriva Ucrainei, precum și de criza mondială a securității alimentare pe care a provocat-o astfel.
În martie 2022, UE a adoptat Busola strategică pentru securitate și apărare, în care Rusia este numită „o amenințare directă și pe termen lung la adresa securității europene”. Acest lucru a marcat o schimbare majoră în relațiile UE-Rusia după 2016. Conceptul strategic al NATO, adoptat în iunie 2022, este în acord cu afirmația anterioară, numind Federația Rusă „cea mai semnificativă și directă amenințare la adresa securității aliaților și la adresa păcii și stabilității în zona euro-atlantică”. În consecință, începând din 2022, atitudinea UE față de Rusia s-a orientat după următoarele principii directoare: (1) Rusia trebuie izolată la nivel internațional și trebuie să i se impună sancțiuni pentru a o împiedica să poarte războiul; (2) comunitatea internațională trebuie să tragă la răspundere Rusia, autorii individuali și complicii lor, răspunzători pentru încălcările dreptului internațional și crimele de război comise în Ucraina; (3) vecinii UE trebuie să fie sprijiniți, inclusiv prin politicile de extindere ale UE, iar partenerii din întreaga lume trebuie ajutați să facă față consecințelor războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei; (4) ar trebui sprijinită cooperarea strânsă cu NATO și cu partenerii din întreaga lume pentru a apăra ordinea internațională bazată pe norme; (5) reziliența UE trebuie întărită, în special în domeniul securității energetice și în cel al infrastructurii critice, și trebuie contracarate amenințările cibernetice și hibride din partea Rusiei, manipularea informațiilor și ingerințele comise de aceasta; (6) trebuie să se acorde sprijin societății civile, apărătorilor drepturilor omului și mass-mediei independente din Rusia și din afara ei, combătând totodată amenințările la adresa securității și a ordinii publice în UE.
Ca răspuns la invazia Rusiei, statele membre ale UE au adoptat rapid sancțiuni nemaivăzut de aspre, în strânsă cooperare cu partenerii lor, și anume Statele Unite, Regatul Unit, Canada, Australia și Japonia. Începând din 24 februarie 2022, UE a extins masiv sancțiunile sectoriale prin 20 de pachete de sancțiuni succesive împotriva Rusiei (până în mai 2026) și a adăugat un număr mare de persoane și entități pe lista de sancțiuni, pentru a presa și mai mult Rusia să pună capăt războiului. Sancțiunile sunt menite să slăbească bazele economice ale Rusiei, privând-o de tehnologii și piețe esențiale și reducându-i în mare măsură capacitatea de a purta războaie.
Cele 20 de pachete de sancțiuni ale UE împotriva Rusiei adoptate într-un ritm foarte rapid, considerate deja o „revoluționare a sancțiunilor”, s-au concretizat într-un set de măsuri fără precedent care vizează sectoarele-cheie ale economiei ruse și elitele politice ale țării. Fiecare pachet de sancțiuni a modificat treptat și a extins domeniul de aplicare al regimurilor de sancțiuni adoptate începând cu 2014, adăugând un nou regim de interzicere a importurilor în UE a unor bunuri originare din teritoriile Donețk, Luhansk, Herson și Zaporijia, anexate ilegal. Pachetele de sancțiuni sunt menite să lovească dur sectorul financiar, cel energetic, cel al transporturilor și aerospațial, cel al tehnologiei, al consultanței, al radiodifuziunii, precum și cel al metalelor, cel al produselor de lux și al altor bunuri și să producă efecte ample asupra acestora. Interdicțiile la export influențează aproximativ 54 % din exporturile anterioare războiului către Rusia, în timp ce interdicțiile la import influențează 58 % din importurile anterioare războiului. În plus, în martie 2025 UE a impus taxe vamale produselor agricole și îngrășămintelor din Rusia și Belarus. În clasamentul principalilor parteneri comerciali ai UE, Rusia a coborât de pe poziția 5, pe care o ocupa în 2021, în poziția 15 în 2024. Pe lângă sancțiunile economice și sancțiunile împotriva anumitor persoane, au fost impuse o serie de sancțiuni diplomatice subsecvente, printre care și suspendarea facilitării eliberării vizelor între UE și Rusia. Împreună cu alți membri ai OMC, UE a convenit să refuze acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate produselor și serviciilor rusești pe piețele UE. În prezent se fac pregătiri pentru cel de al 21-lea pachet de sancțiuni. Se preconizează că acest următor pachet se va axa mai mult pe „flota fantomă” a Rusiei, pe instituțiile sale financiare, întreprinderile sale militar-industriale și întreprinderile sale implicate în comerțul cu cereale ucrainene furate.
De la sfârșitul lunii mai 2026, lista de sancțiuni vizează peste 2 700 de persoane și entități. Printre persoanele sancționate se numără președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, ministrul afacerilor externe al Rusiei, Serghei Lavrov, cei 351 de membri ai Dumei de Stat care au aprobat recunoașterea teritoriilor ocupate temporar ale regiunilor Donețk și Luhansk, înalți funcționari și militari de rang înalt, agenți ai dezinformării, responsabilii de atacurile cu rachete împotriva civililor și a infrastructurii civile critice și de deportarea ilegală, transferurile forțate și adopțiile ilegale ale copiilor ucraineni, precum și de militarizarea și îndoctrinarea ideologică a acestora. Mai mulți membri de rang înalt ai organizației mercenare „Grupul Wagner” au fost incluși pe lista de sancțiuni.
Ca urmare a decesului liderului opoziției ruse, Alexei Navalnîi, laureat al premiului Saharov, într-o închisoare din Siberia în februarie 2024 și ca răspuns la intensificarea represiunii politice din Rusia, la 27 mai 2024 Consiliul a instituit un nou regim de sancțiuni împotriva persoanelor și entităților răspunzătoare de încălcări ale drepturilor omului și abuzuri împotriva acestora, de reprimarea societății civile și a opoziției democratice și de subminarea democrației și a statului de drept în Rusia. Noul regim completează regimul mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului, ceea ce îi permite UE să ia noi măsuri prevăzute special pentru Rusia ca răspuns la încălcările drepturilor omului și la represiunea internă din țară. În mai 2026 au fost sancționate 135 de persoane și 37 de entități, printre care și judecători, procurori și angajați ai sistemului judiciar care au avut roluri decisive în arestarea și asasinarea lui Alexei Navalnîi.
La 8 octombrie 2024, Consiliul a adoptat un nou regim de sancțiuni ca răspuns la eforturile de destabilizare depuse de Rusia în UE și în întreaga lume pentru a submina procesele democratice, a incita sau sprijini demonstrațiile violente, a-și intimida criticii, a manipula informațiile și a lansa atacuri cibernetice împotriva infrastructurii critice sau a o sabota.
În mai 2025, Consiliul a extins domeniul de aplicare al sancțiunilor sale autonome la activele corporale, cum ar fi nave, aeronave, bunuri imobile și componente ale rețelei de comunicații, precum și tranzacții la care participă furnizori de servicii financiare și de criptoactive. Lista de sancțiuni vizează 69 de persoane și 19 entități.
De asemenea, UE a intensificat aplicarea sancțiunilor pentru a împiedica eludarea lor cu ajutorul unor țări terțe. Sancțiunile vizează reexportul de produse cu dublă utilizare, de componente critice și de tehnologii avansate. Pe lângă închiderea spațiului aerian al UE pentru toate aeronavele rusești și a porturilor UE pentru toate navele rusești, se aplică dispoziții speciale „flotei fantomă” a Rusiei, care este în creștere și este alcătuită din nave folosite pentru a eluda sancțiunile; aceste dispoziții prevăd interdicții de intrare în porturi, limitări ale furnizării de servicii și o monitorizare mai strictă a vânzărilor de nave către țări terțe. Numărul total al navelor sancționate este de peste 600.
Pentru a asigura o mai bună respectare a sancțiunilor, Consiliul a adăugat încălcarea sancțiunilor UE la lista infracțiunilor incriminate de UE la 9 iunie 2023. Acest lucru a permis statelor membre să își armonizeze sancțiunile penale și să coopereze mai bine la investigarea și urmărirea penală a încălcărilor sancțiunilor.
În septembrie 2022 statele membre ale UE au suspendat integral acordul UE-Rusia de facilitare a eliberării vizelor din 2007. Deși au fost emise orientări privind punerea în aplicare a suspendării vizelor, astfel încât să nu fie vizate persoanele care au nevoie de protecție și persoanele care călătoresc în UE în scopuri esențiale, cum ar fi jurnaliștii, disidenții și reprezentanții societății civile, în noiembrie 2025 Comisia a adoptat reguli mai stricte privind vizele, din cauza riscurilor de securitate mai mari generate de războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, printre care și utilizarea migrației ca armă, actele de sabotaj și posibila utilizare abuzivă a vizelor.
Ca represalii, guvernul rus a numit „state neprietenoase” toate statele membre ale UE, Regatul Unit, Statele Unite și alte țări care aplică un regim de sancțiuni împotriva sa. Contramăsurile restricționează în prezent o gamă largă de tranzacții comerciale și financiare cu persoane fizice și entități din aceste țări.
La 31 martie 2022, autoritățile ruse și-au lărgit considerabil „lista neagră” la „conducerea de vârf a UE, o serie de comisari europeni și de șefi ai organismelor militare ale UE, precum și majoritatea covârșitoare a deputaților în Parlamentul European”, interzicându-le dreptul de a intra pe teritoriul rus. Spre deosebire de interdicția de călătorie impusă de UE, lista nu este publicată oficial, ceea ce exclude posibilitatea unei căi de atac legale. „Lista neagră” a Rusiei include și înalți funcționari din unele guverne ale statelor membre ale UE și membri ai parlamentelor naționale, precum și personalități publice și din mass-media.
Recunoscând că Rusia continuă să încalce dreptul internațional și Carta ONU, UE sprijină mai departe eforturile internaționale de a asigura tragerea la răspundere pentru crimele de război, pentru alte crime grave comise, inclusiv pentru crima de agresiune, precum și pentru pagubele masive produse. În februarie 2025 Comisia, Consiliul Europei și Ucraina au stabilit temeiurile juridice ale unui tribunal special pentru crima de agresiune împotriva Ucrainei. Tribunalul, înființat oficial la 25 iunie 2025, va ancheta și urmări penal crima de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei, comisă de conducerea politică și militară a Federației Ruse și de aliații acesteia, în special de Belarus. De asemenea, în mai 2026 Comisia Europeană a ratificat în numele UE Convenția de înființare a unei Comisii internaționale privind cererile de despăgubire pentru Ucraina, care va fi răspunzătoare cu revizuirea, evaluarea și stabilirea cererilor de despăgubire pentru daunele, pierderile și prejudiciile cauzate de Rusia Ucrainei și poporului ucrainean. Aceasta va fi responsabilă și de stabilirea valorii despăgubirii datorate fiecărui caz în parte. Registrul daunelor cauzate de agresiunea Federației Ruse împotriva Ucrainei a fost deschis oficial la 2 aprilie 2024 pentru depunerea cererilor de despăgubire, acesta fiind un prim pas către implementarea mecanismului de despăgubire. De la începutul invaziei pe scară largă, în Ucraina au fost deschise peste 140 000 de anchete privind crime de război. Eurojust a primit noi competențe de a conserva, analiza și stoca probe care să înlesnească investigarea crimelor de război, genocid și a crimelor împotriva umanității comise pe teritoriul Ucrainei. În 2023 a fost înființat Centrul internațional pentru urmărirea în justiție a crimei de agresiune împotriva Ucrainei (ICPA) în cadrul Eurojust, cu participarea membrilor echipei comune de anchetă a UE.
La 17 martie 2023, Curtea Penală Internațională (CPI) a emis un mandat de arestare pe numele președintelui Vladimir Putin și al Mariei Lvova-Belova, comisară pentru drepturile copiilor pe lângă Biroul președintelui Federației Ruse, confirmând că există motive întemeiate să se creadă că ambii poartă răspunderea penală pentru deportarea și transferul ilegal al copiilor ucraineni din zonele ocupate ale Ucrainei în Federația Rusă. La 5 martie 2024, CPI a emis mandate de arestare pe numele a doi comandanți de rang înalt din armata rusă.
De asemenea, UE conlucrează în strânsă coordonare cu partenerii din G7 pentru a se asigura că veniturile provenite din activele suverane rusești înghețate contribuie la eforturile de reconstrucție a Ucrainei și la acoperirea cheltuielilor militare ale acesteia, în conformitate cu dreptul UE și cu dreptul internațional. Din cei 260 de miliarde EUR reprezentând active ale Băncii Centrale a Rusiei la nivel mondial, 210 miliarde EUR sunt imobilizați în UE. În mai 2024, Consiliul a adoptat un cadru juridic care permite ca veniturile generate de aceste active să fie folosite în sprijinul Ucrainei. În octombrie 2024, țările din G7 au ajuns la un acord privind utilizarea veniturilor extraordinare generate de active pentru a plăti dobânzile și a rambursa împrumutul cu utilizarea accelerată a veniturilor extraordinare în valoare de 50 de miliarde USD acordat Ucrainei, pentru care contribuția UE va fi de 18,1 miliarde EUR. În paralel, dezbaterea complexă privind legalitatea utilizării principalului și riscurile asociate acesteia continuă în rândul statelor membre. În schimb, în aprilie 2026 UE a adoptat un împrumut în valoare de 90 de miliarde EUR pentru sprijinirea Ucrainei în perioada 2026-2027, care urmează să fie finanțat prin împrumuturi comune de pe piețele de capital și susținut de bugetul UE. Ucraina este răspunzătoare din punct de vedere juridic să restituie principalul aferent împrumutului numai dacă Rusia îi plătește despăgubiri de război.
Sub conducerea lui Vladimir Putin, cu precădere începând din 2012, spațiul pentru acțiuni individuale și colective s-a redus treptat, dar sistematic, prin restricții legislative și intimidarea selectivă a criticilor. De-a lungul anilor, autoritățile ruse au introdus restricții juridice ample asupra „agenților străini” și a organizațiilor „indezirabile” și „extremiste”, vizând sute de organizații neguvernamentale (ONG-uri), în timp ce cenzurarea mass-mediei, a internetului și a platformelor de comunicare socială a luat mare amploare. Actori ai societății civile, apărători ai drepturilor omului, cadre universitare și jurnaliști independenți au fost desemnați „agenți străini”, statut din cauza căruia au fost hărțuiți și închiși, în timp ce organizații pentru drepturile omului au fost închise, iar libertatea de exprimare, libertatea de întrunire pașnică și libertatea de asociere au fost îngrădite. Jurnalismul de investigație și cel de date au fost, de asemenea, vizate, în timp ce mass-media controlată de stat a promovat constant imaginea Rusiei ca fiind o „fortăreață asediată”, atacată de „Occident în ansamblu”. Și libertatea academică a fost diminuată drastic.
Mai mult, alegerile parlamentare din 2016 și 2021 și alegerile regionale și locale din septembrie 2022 s-au desfășurat într-un mediu politic și mediatic restrictiv, ceea ce a dus la o victorie semnificativă a Partidului „Rusia Unită” al lui Putin. Observatorii electorali (până în 2016) și mass-media independentă au constatat că în continuare alegerile nu au respectat standardele internaționale și au fost viciate de fraude, de mobilizarea la locul de muncă, de excluderea sistematică a opoziției și de alte nereguli. În septembrie 2023, Federația Rusă a organizat alegeri regionale, inclusiv în teritoriile ocupate ale Ucrainei, care au fost condamnate de UE și considerate ilegale și nelegitime. Observatorii alegerilor din organizațiile pentru drepturile alegătorilor „Russian Election Monitor” și „Golos” au declarat că aceste alegeri au fost chiar și mai incorecte și mai puțin libere decât alegerile anterioare. Dreptul de vot al cetățenilor ruși s-a deteriorat atât de mult, încât se poate considera că aceste alegeri nu respectă niciun principiu democratic veritabil.
După obținerea celui de al patrulea mandat de președinte în 2018, în 2020 Vladimir Putin a pus la cale modificări ale Constituției care îi permit să rămână la putere și după 2024 (teoretic până în 2036). În martie 2024, Vladimir Putin a câștigat al cincilea mandat prezidențial, obținând 87,28 % din voturi, cu o prezență la vot a unui procent de 77,44 % din alegătorii eligibili, în cadrul unui scrutin care a fost considerat nedemocratic. Aceste „alegeri” prezidențiale au avut loc într-un mediu extrem de represiv, cu propagandă puternică. Uniunea Europeană a făcut o declarație referitoare la alegerile prezidențiale din Rusia, în care a repetat că nu recunoaște și nu va recunoaște niciodată nici organizarea acestor așa-numite „alegeri” pe teritoriul Ucrainei, nici rezultatele lor. Josep Borrell, în acel moment Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), a declarat că alegerile s-au întemeiat pe legi represive, s-au caracterizat prin absența oricărei concurențe credibile și a unei mass-medii independente, prin detenții arbitrare, persecutarea liderilor opoziției politice, a reprezentanților societății civile și a jurnaliștilor și au fost marcate totodată de moartea subită în arest a lui Alexei Navalnîi, în una dintre cele mai cumplite colonii penale din Rusia. În plus, este a doua oară consecutiv (după alegerile parlamentare din 2021) când Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) nu a putut observa alegerile din Federația Rusă.
După un deceniu de restrângere a sferei libertăților publice sub conducerea lui Vladimir Putin, după întoarcerea lui Alexei Navalnîi în Rusia în ianuarie 2021 s-a produs o nouă înrăutățire a represiunii politice interne, care s-a accentuat considerabil începând din momentul în care Rusia și-a lansat invazia la scară largă a Ucrainei în februarie 2022. Orice dezacord sau abatere de la versiunea oficială a evenimentelor este pedepsit(ă), iar vocile critice din societate sunt incriminate tot mai mult. Indicele democrației al EIU pe 2024 caracterizează Rusia ca fiind „autoritară”, ocupând locul 150 din 167 de țări. În clasamentul mondial al libertății presei pe 2026, Rusia s-a clasat pe locul 172 din 180, aproape toate mijloacele de informare independente fiind fie interzise, fie supuse cenzurii militare. Raportoarea specială a ONU pentru situația drepturilor omului în Federația Rusă, Mariana Katzarova, a subliniat de multe ori că situația drepturilor omului în Rusia s-a deteriorat considerabil de la invadarea Ucrainei, urmând un model de reprimare a drepturilor civile și politice.
Din 24 februarie 2022, 20 000 de protestatari antirăzboi au fost deținuți în Rusia și în prezent există peste 6 500 de deținuți politici, potrivit OVD-Info. UE a condamnat reprimarea sistematică a ONG-urilor, a organizațiilor societății civile, a apărătorilor drepturilor omului și a jurnaliștilor independenți, atât în Rusia, cât și în afara ei, și continuă să sprijine rușii care s-au exprimat sau au protestat împotriva războiului din Ucraina. UE și-a reafirmat în repetate rânduri solidaritatea cu toți rușii care au fost urmăriți penal, încarcerați sau intimidați pentru că au continuat să lupte pentru drepturile omului și au spus adevărul despre acțiunile ilegale ale regimului.
În perioada 2024-2025, distrugerea libertăților civice a continuat și s-a amplificat prin noi legi care permit urmărirea penală a minorilor încă de la vârsta de 14 ani pentru infracțiuni de „sabotaj”, confiscarea bunurilor pentru declarații antirăzboi, pedepse mai aspre pentru trădare, cazuri penale inventate în care se recurge la tortură, amenințări și provocări, pedepsirea exprimărilor din spațiul privat, în principal de pe internet, interdicția ca orice „agent străin” să participe la vreo activitate educațională, inclusiv publicarea de cărți și predarea etc. Din 2026, cenzura internetului a atins niveluri fără precedent, statul controlând și mai mult infrastructura de internet care împiedică accesul la aplicațiile globale de mesagerie și la platformele de comunicare socială, incriminând treptat utilizarea rețelelor virtuale private, obligând utilizatorii să folosească aplicații controlate de stat și provocând perturbări și întreruperi larg răspândite ale internetului mobil.
Acordurile în vigoare
Acordul de parteneriat și cooperare (APC), semnat în iunie 1994, rămâne temeiul juridic pentru relațiile UE-Rusia. A fost valabil inițial pe o perioadă de zece ani, iar ulterior a fost reînnoit anual prin acord tacit. APC a stabilit un cadru pentru dialog politic și cooperare care presupunea consultări periodice privind drepturile omului și summituri prezidențiale bianuale. Însă toate dialogurile instituționale din cadrul APC au fost suspendate din 2014.
La summitul de la Sankt Petersburg din 2003, UE și Rusia au convenit să își consolideze cooperarea prin crearea a patru „spații comune” care includ: (1) economia; (2) libertatea, securitatea și justiția; (3) securitatea externă; și (4) cercetarea, educația și cultura. În paralel, politica privind Dimensiunea nordică dintre UE, Rusia, Norvegia și Islanda a fost reînnoită în 2007 și a promovat cooperarea transfrontalieră în regiunile Mării Baltice și Mării Barents. În 2008, s-au inițiat negocieri pentru un nou acord între UE și Rusia, care urma să includă „angajamente obligatorii din punct de vedere juridic” în domenii precum dialogul politic, justiția, libertatea, securitatea, cooperarea economică, cercetarea, educația, cultura, comerțul, investițiile și energia. În 2010 a fost lansat un „Parteneriat pentru modernizare”. Negocierile pentru acordul de facilitare a eliberării vizelor au fost încheiate în 2011. Invadarea Crimeei de către Rusia a dus însă la suspendarea tuturor acestor discuții și procese. În 2014, Consiliul European a suspendat cooperarea cu Rusia (cu excepția cooperării transfrontaliere și a contactelor între oameni), precum și noile finanțări din partea UE, din cauza invadării pe scară largă a Ucrainei de către Rusia în februarie 2022. Orice cooperare care mai exista a fost suspendată.
Rolul Parlamentului European
Parlamentul European și-a dat acordul pentru APC în 1997, în cadrul procedurii de „aviz conform”.
Parlamentul a adoptat o serie de rezoluții referitoare la Ucraina în care a condamnat anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia în 2014 și rolul destabilizator al acesteia în Ucraina. În rezoluția sa din 11 iunie 2015 referitoare la situația militară strategică din bazinul Mării Negre în urma anexării ilegale a Crimeei de către Rusia și în cea din 12 martie 2019 referitoare la situația relațiilor politice dintre UE și Rusia, Parlamentul a susținut sancțiunile UE și a evidențiat că trebuie să se ofere mai multă asistență financiară societății civile ruse și trebuie să se încurajeze contactele între oameni, în pofida relațiilor dificile. În Rezoluția din 2019 referitoare la situația relațiilor politice dintre UE și Rusia se exprimă o profundă îngrijorare cu privire la comportamentul pe plan internațional al Rusiei, mai cu seamă în țările Parteneriatului estic. Rezoluția mai critica deteriorarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în Rusia și propunea ca această țară să nu mai fie considerată un „partener strategic” al UE. În septembrie 2021, Parlamentul a adoptat o recomandare privind direcția relațiilor politice UE-Rusia, solicitând UE „să asigure că orice continuare a dialogului cu Kremlinul va fi condiționată de angajamentul Kremlinului de a pune capăt agresiunilor sale interne împotriva propriei populații, de a opri reprimarea sistemică a opoziției și ... a deținuților politici, organizațiilor societății civile, de a abroga sau a modifica întreaga legislație incompatibilă cu normele internaționale, cum ar fi cea privind „« agenții străini »... și de a înceta agresiunea externă împotriva țărilor vecine”. În recomandare, se mai cere ca UE să definească limite clare și să se abțină de la a continua orice cooperare cu Rusia care are singurul scop de a ține deschise canalele de dialog. De asemenea, face apel să se conceapă o viziune și o strategie privind viitorul relațiilor UE cu o Rusie liberă, prosperă, pașnică și democratică.
Înainte de 2014, Parlamentul era favorabil unui nou acord cuprinzător cu Rusia, bazat pe valori și interese comune. Cu toate acestea, Parlamentul și-a exprimat în repetate rânduri marea îngrijorare privind respectarea drepturilor omului, a statului de drept și a democrației în Rusia: de pildă, legislația împotriva „propagandei” LGBTIQ+, dezincriminarea violenței domestice neagravate, reprimarea ONG-urilor independente sau a celor care primesc finanțare din afara Rusiei etc. Parlamentul a condamnat îndeosebi nivelurile fără precedent ale încălcărilor drepturilor omului comise împotriva locuitorilor Crimeei, mai ales împotriva tătarilor. În 2018, Parlamentul a solicitat eliberarea regizorului ucrainean Oleg Sențov, care s-a opus anexării ilegale a Crimeei, și i-a decernat Premiul Saharov. Sențov a fost eliberat în 2019 ca urmare a unui schimb de prizonieri între Rusia și Ucraina. Parlamentul a condamnat cu fermitate tentativa de asasinare a lui Alexei Navalnîi în 2020.
De la începutul războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, Parlamentul a adoptat numeroase rezoluții prin care condamnă agresiunea Rusiei și crimele comise în urma acesteia și și-a exprimat sprijinul ferm pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei în cadrul frontierelor sale recunoscute la nivel internațional.
În perioada care a urmat invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, Parlamentul European a fost un susținător de neclintit al sancțiunilor ferme și eficace ale UE ca principal instrument împotriva Federației Ruse, a Belarusului și a aliaților Federației Ruse. El a cerut confiscarea activelor rusești înghețate de UE și folosirea acestora pentru a ajuta reconstrucția Ucrainei și pentru despăgubirea victimelor agresiunii Rusiei. Cât privește cooperarea în materie de sancțiuni în întreaga lume, Parlamentul a invitat partenerii să se alinieze la aceste sancțiuni și este preocupat deoarece mai multe țări terțe colaborează cu Rusia pentru a o ajuta să le eludeze.
În rezoluția sa din 23 noiembrie 2022, Parlamentul a recunoscut că Rusia este un sponsor statal al terorismului și un stat care recurge la mijloace teroriste, solicitând comunității internaționale să fie unită în stabilirea răspunderii pentru crimele de război, pentru crimele împotriva umanității și crima de agresiune. În mai multe rezoluții, Parlamentul a solicitat ca președintele Putin, alți lideri ruși și aliații lor belaruși să fie trași la răspundere pentru crima de agresiune pe care au comis-o. În rezoluția sa din 19 ianuarie 2023, Parlamentul sprijină crearea unui tribunal internațional special pentru urmărirea penală a crimei de agresiune împotriva Ucrainei comise de conducerea politică și militară a Federației Ruse și a aliaților acesteia, mai cu seamă Belarus. Susține întru totul ancheta în curs a procurorului CPI privind situația din Ucraina și suspiciunile de crime de război, de crime împotriva umanității și de genocid. Parlamentul a mai salutat faptul că CPI a emis mandate de arestare pe numele lui Vladimir Putin și al Mariei Lvova-Belova, comisara pentru drepturile copiilor de pe lângă președintele Rusiei, din cauza deportărilor ilegale ale copiilor ucraineni pe teritoriul Rusiei. În mai 2025, Parlamentul a condamnat cu fermitate „strategia de genocid” desfășurată de Rusia, cu sprijinul Belarusului, concepută pentru a șterge identitatea ucraineană, prin transferul forțat și deportarea copiilor ucraineni, adoptarea lor ilegală, asasinarea, rusificarea și militarizarea lor forțată. În martie 2026, Parlamentul European a condamnat faptul că Rusia recrutează prin constrângere resortisanți străini, în special din Africa, pentru că aceasta este o încălcare gravă a drepturilor omului și a dreptului internațional.
Parlamentul a condamnat și falsificarea sistematică a istoriei de către regimul rus pentru a-și justifica războiul ilegal împotriva Ucrainei, faptul că nu a stabilit cine poartă răspunderea pentru crimele sovieticilor, glorificarea totalitarismului stalinist, precum și obstrucționarea deliberată a cercetării istorice și respinge eforturile de subminare a istoriei și identității Ucrainei.
În recomandarea sa din 8 iunie 2022 intitulată „Politica externă, de securitate și de apărare a UE după războiul de agresiune declanșat de Rusia împotriva Ucrainei”, Parlamentul l-a invitat insistent pe VP/ÎR de atunci, Josep Borrell, să aplice o abordare globală față de Federația Rusă și să renunțe la orice colaborare selectivă cu Moscova în fața atrocităților și crimelor de război orchestrate de elitele politice ruse și comise de trupele ruse, de reprezentanții și mercenarii acestora în Ucraina și în alte părți.
În rezoluția sa din 16 februarie 2023, Parlamentul a recunoscut că războiul de agresiune al Rusiei a schimbat în mod fundamental situația geopolitică din Europa și, prin urmare, a solicitat UE să ia decizii politice, financiare și de securitate îndrăznețe, curajoase și cuprinzătoare și să continue să izoleze Federația Rusă pe plan internațional.
În același timp, după cum a afirmat în rezoluția sa din 6 octombrie 2022 referitoare la escaladarea de către Rusia a războiului său de agresiune împotriva Ucrainei, Parlamentul consideră totodată că Comisia, Serviciul European de Acțiune Externă și statele membre ar trebui să înceapă să reflecteze la modalități de a colabora cu Rusia în viitor și la modul în care aceasta poate fi sprijinită în tranziția de succes de la un regim autoritar la o țară democratică care renunță la politici revizioniste și imperialiste.
Înainte de începerea războiului de agresiune, Parlamentul condamna deja de mai mulți ani represiunea internă aplicată de regimul rus și deteriorarea crescândă a situației drepturilor omului în această țară. Atunci când Rusia a lansat războiul de agresiune împotriva Ucrainei, Parlamentul a condamnat din nou categoric în termenii cei mai duri acest lucru, mai cu seamă limitarea strictă a libertății de opinie și de exprimare, a dreptului de întrunire pașnică și de asociere, precum și reprimarea sistematică a organizațiilor societății civile, a apărătorilor drepturilor omului, a mass-mediei independente, a avocaților și a opoziției politice. Parlamentul a deplâns deopotrivă legislația rusă extrem de represivă, inclusiv cea privind „agenții străini” și „organizațiile indezirabile”, modificările aduse Codului penal și Legea privind mass-media, care sunt utilizate pentru a hărțui judiciar vocile disidente din țară și din străinătate și pentru a submina mass-media independentă. În plus, a criticat cenzura permanentă aflată în creștere din Rusia.
În special, Parlamentul a blamat în repetate rânduri Rusia pentru condamnarea lui Alexei Navalnîi, care a primit Premiul Saharov al Parlamentului European în 2021. Întrucât mai mulți activiști au fost arestați și încarcerați, Parlamentul a adoptat rezoluția din 7 aprilie 2022 referitoare la intensificarea represiunii din Rusia și rezoluția din 20 aprilie 2023 prin care condamnă represiunea crescândă din Rusia, în special cazurile lui Vladimir Kara-Murza și Alexei Navalnîi. În cadrul campaniei „Free Navalny”, Parlamentul a instalat în iunie 2023 în fața clădirii Parlamentului din Bruxelles o copie de dimensiuni reale a celulei de izolare (Shizo) în care Alexei Navalnîi își ispășea pedeapsa de 19 ani de închisoare. La 29 februarie 2024, Parlamentul a adoptat o rezoluție în urma decesului subit al lui Alexei Navalnîi, calificându-l drept „omor”, pentru care guvernul rus și Vladimir Putin personal poartă răspunderea penală și politică, și a denunțat escaladarea încălcărilor drepturilor omului comise de regimul din Rusia.
Parlamentul și-a exprimat solidaritatea cu poporul rus și belarus, care protestează față de războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, și sprijinul pentru aceste popoare și a solicitat ca statele membre să protejeze și să acorde azil cetățenilor ruși și belaruși persecutați pentru că s-au exprimat împotriva războiului, precum și dezertorilor ruși și belaruși și rușilor și belarușilor care au refuzat să se înroleze pe motive de conștiință. De asemenea, Parlamentul a cerut instituțiilor UE să colaboreze cu liderii democratici ruși și cu societatea civilă și sprijină crearea unui centru pentru democrația în Rusia, găzduit de Parlamentul European. Președinta Parlamentului European s-a întâlnit cu reprezentanți ai opoziției ruse în 2022, iar Subcomisia pentru drepturile omului organizează schimburi periodice de opinii cu jurnaliști independenți ruși, cu reprezentanți ai societății civile și ai opoziției. De asemenea, câțiva deputați în Parlamentul European au organizat o masă rotundă privind viitorul unei Rusii democratice, în iunie 2023, la care au participat reprezentanți ai instituțiilor UE, deputați în Parlamentul European și reprezentanți importanți ai tuturor segmentelor mass-mediei libere și ai opoziției politice din Rusia.
La 14 februarie 2024, Grupul de susținere a democrației și de coordonare a alegerilor și Delegația Parlamentului European pentru relațiile cu Rusia au organizat în comun o conferință la care au invitat reprezentanți ai opoziției ruse și avocați din domeniul drepturilor omului pentru a dezbate asupra a ceea ce însemnau alegerile prezidențiale recente.
La 25 aprilie 2024, înainte de încheierea activității, Parlamentul a organizat un vot important, concluzionând că așa-numitele alegeri prezidențiale din Rusia din perioada 15-17 martie au fost nelegitime și nedemocratice șia condamnat fără echivoc așa-numitele alegeri ilegale desfășurate în teritoriile ocupate temporar ale Ucrainei. De asemenea, Parlamentul a invitat insistent statele membre ale UE și comunitatea internațională să nu recunoască rezultatul alegerilor prezidențiale ca fiind legitim, deoarece nu au fost nici libere, nici corecte și nici nu au respectat standardele electorale internaționale de bază, neavând deci legitimitate democratică.
De la începutul celei de a 10-a legislaturi în iulie 2024, Parlamentul European și-a reafirmat sprijinul neabătut pentru Ucraina și a condamnat agresiunea Rusiei printr-o serie de rezoluții.
Relațiile cu legislatorii ruși s-au derulat în cea mai mare parte în cadrul Comisiei parlamentare de cooperare (CPC), un for interparlamentar instituit prin APC UE-Rusia. Între 1997 și 2014, CPC a fost o platformă stabilă pentru dezvoltarea cooperării și a dialogului dintre delegațiile PE și cele ale Adunării Federale Ruse. Totuși, din martie 2014 PE a întrerupt aceste reuniuni interparlamentare în conformitate cu măsurile restrictive luate de UE ca răspuns la criza din Ucraina. Cu toate acestea, Delegația Parlamentului la CPC UE-Rusia continuă să se reunească periodic pentru a analiza și a organiza dezbateri despre impactul războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei asupra lumii și pe plan intern și, în special, despre escaladarea represiunii exercitate de autoritățile ruse asupra societății civile ruse. În acest context, delegația desfășoară schimburi regulate de opinii cu reprezentanți ai opoziției ruse, apărători ai drepturilor omului, membri ai societății civile, ONG-uri și jurnaliști independenți, precum și cu experți internaționali. În iunie 2025, delegația a organizat o reuniune comună cu Comisia pentru afaceri externe, la care au participat Iulia Navalnaia și doi foști deținuți politici, Vladimir Kara-Murza și Ilia Iașin.
Începând din 1999, Parlamentul nu a mai fost invitat de către Rusia ca observator la alegeri.
DG EXPO